6,963 matches
-
înșelătoare, care urmează să apară sau care s-au șters de mult. Miza hotărârii mele poate să răspundă unei absențe, unei eschive, unei întîrzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui, de părăsirea mea. Orice hotărâre adevărată este de aceea o faptă a singurătății și a riscului. A riscului. Atât hotărârea cât și nehotărârea se desfășoară în raza riscului.* Dar în vreme ce nehotărâtul se blochează în fața lui și nu va compune niciodată cu el
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
război. Se desprinde, cu luxul ei tihnit și cu un aer de vacanță eternă, din marginea unei pajiști căreia nu-i zăresc capătul. În prim plan, în stânga, se ridică o salcie uriaș despletită, care rimează teribil cu mica senzație de părăsire a locului, cu voleurile trase și cu șezlongurile pliate și rezemate de zidul verandei. Ocolim casa, însoțiți de umbra zdrențuită a unor mesteceni, și pătrundem înăuntru prin intrarea din spate. Casa are patru încăperi mari, mobilate cu piese de epocă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
abstracte, se născuseră din relația câtorva fragmente de viață, cât se poate de simple, de inaparente, de banale: două păsări, un lan de grâu, secerători. Asta era tot. Puse împreună, aceste bucățele se contopeau și din amestecul lor se nășteau: Părăsirea (despărțirea), Singurătatea și Moartea. Iar acestea erau atât de concrete încît o dată pătrunse în carnea roz a sufletului meu puteau rămâne acolo pentru tot restul vieții. Sigur este că ceea ce-mi citise mama nu era o poveste. Și totuși
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mă chinui și totuși plânsul mă dăduse de gol. Cineva, chiar dacă era vorba de mama, fusese martor la intimitatea pierdută a suferinței mele. Lucrul acesta îmi umilise orgoliul. Aflasem nu numai că viața noastră este făcută din întreita dezolare a părăsirii, singurătății și morții; mai era spaima că fiecare dintre noi poate fi descoperit, în clipe privilegiate ale vieții, în toată amploarea fragilității sale. Rezulta că nu aveam dreptul la clandestinitatea afectelor și că aparențele nu puteau fi salvate. Bănuiesc că
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de fapt o întîlnire cu trecutul, ci cu "trecerea timpului" (obsesia lui Eliade). Imobilismul locului regăsit devine etalonul schimbării tale. E nevoie ca un lucru să fie în afara timpului, să-ți creeze iluzia că "te aștepta" zidit în chiar "clipa" părăsirii lui, pentru ca tu să percepi dezastrul temporalității tale. Mă aflu în fața acestei mese albe și rotunde "exact ca acum șase ani", dar cuvântul "exact" privește numai inerția mesei, în vreme ce ființa mea scăldată în timp percepe diferența pe care o instituie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezbrace răspunzând, mai precis intrând în jocul de întrebări și răspunsuri al lui Socrate. Cu fiecare întrebare și cu fiecare răspuns o porțiune infinitezimală a sufletului lui Charmides se dezgolește și pe măsură ce dialogul avansează asistăm la o tentativă sporită de părăsire a lumii finitului. De aceea dialogul de tip socratic este sacru, pentru că are loc în vederea defrișării unui teren pe care îndeobște numai zeii și sufletele nemuritoare se pot mișca liber. 10 iunie Lângă mine, într-o casă boierească de la începutul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ar fi scutit pre sine și pre imperiu de multe suferințe și de multe umiliri. Această programă însă a fost așa de corectă și așa cu totului tot de esactă, încît în urma urmelor ei totuși au revenit la ea prin părăsirea senatului imperial. Însă cât timp prețios s-a pierdut prin aceasta. De ce și-au cumpărat ei prin fapte o învățătură pre care putea să le-o dea mai mult decât cu prisos o cugetare simplă și o cumpănire dreapta, a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
insuficientelor cercetări arheologice, a putut da impresia că au existat perioade ori momente când s-au produs masive goluri de populație în unele zone, în speță a noastră. Desigur, considerăm noi, împrejurări istorice nefericite au impus de multe ori o părăsire temporară a vetrelor din locurile deschise și expuse pericolelor, determinând refugierea oamenilor cu avutul lor în pădurile mari (numeroase documente și izvoare narative consemnează fenomenul), dar, imediat ce pericolul trecea și se îndepărta, oamenii reveneau pe vechile lor vetre. Așadar, nu
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a geamului spart". Noțiunea de incivilitate nu slujește la "scuzarea" delincvenței, ci la mai buna ei descriere. În privința școlii și e o observație pe care am făcut-o frecvent -, sentimentul de neputință crește odată cu repetarea incidentelor netratate. Se produce atunci părăsirea spațiilor publice de către majoritatea profesorilor, care speră, în mod cu totul improbabil, că ordinea publică va fi restaurată de o intervenție a administrației (director, consilier principal pentru educație) sau de vreun deux ex machina, un psiholog, o asistentă socială, chiar
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
față de puterile publice, distruge orice asumare colectivă și comunitară a ordinii comune, civilitatea, dacă vrem. Incivilitatea, hărțuirea, repetarea victimară sunt expresia unui posibil haos, a pierderii sensului și a încrederii în sine și în ceilalți, a opacității lumii. Sentimentul de părăsire augmentează resentimentul și retragerea în sine. Asta se traduce printr-o criză puternică de identitate, iar termenul esențial în discursuri este cel de "respect", fără de care nu există nici prestigiu, nici identitate socială solidă (Dhoquois, 1996). Regăsim aici una dintre
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
legătură cu materia, incluzând atât sacramentele Bisericii cât și plăcerile trupești, inclusiv sexul. De asemenea, refuzau dogma Întrupării și îl considerau pe Christos drept un înger cu formă trupească. Perfecțiunea se atingea doar prin renunțarea la lucrurile lumești și prin părăsirea trupului către viața spirituală prin intermediul practicilor ascetice și a austerității. Dar, cum acest ideal îi depășea pe marea majoritate a oamenilor, albigenzii s-au împărțit în două categorii: "desăvârșiții" care puteau obține "consolamentum" (botezul Sf. Duh prin punerea mâinilor) în
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
până în anii 1970.43 A doua parte a perioadei Trente Glorieuses a fost marcată de o criză a acestui sistem de administrație publică foarte centralizat și uniform. Criza a izbucnit odată cu evenimentele din mai 196844 și s-a finalizat cu părăsirea funcției de președinte al Republicii de către de Gaulle în aprilie 1969, chiar dacă adevăratul motiv a fost referendumul improvizat la care s-a mai făcut referire deja de câteva ori în această carte. Succesorul acestuia, Georges Pompidou, l-a numit pe
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
cunosc culturi care pot fi descrise ca fiind de preferință matriarhale. În țara noastră unele sisteme de familii au fost clasificate ca matriarhale, dar astfel de pattern-uri se produc tipic când soțul nu este prezent din cauza decesului, divorțului ori părăsirii familiei. Astfel de familii au fost descrise uneori ca disfuncționale sau instabile. Spre exemplu, s-au făcut eforturi pentru a lega delincvența juvenilă de lipsa modelului de rol al tatălui în familie. În țările moderne există un proces al trecerii
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sculptată imaginea lui E. Participanții la discuții asupra temei propuse odinioară de Plutarh sunt nominalizați chiar de la Început, și anume: Ammonios, filosof de formație platonică, fost magistru al lui Plutarh; Lamprias, fratele naratorului; Nicandros, personaj care revine și În Despre părăsirea oracolelor, era preot apollinic ca și Plutarh, pe cât se pare cu grad mai mare; Theon, personaj activ În luările de cuvânt, dar nu se știe cineera; Eustrophos din Atena, amintit doar de două-trei ori. Coordonatorul discuțiilor este Însuși Plutarh. Locul
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
scriau În proză, (403) În timp ce mai Înainte vreme Eudoxos, Hesiod și Thales (dacă Thales este Într-adevăr autorul Astronomiei 6 care i se atribuie) se exprimau În versuri. Până și Pindar mărturisește că nu știe ce să mai zică despre părăsirea pe vremea lui, pe rând, a modurilor lirice și se miră. Nu-i nimic aparte, nimic straniu În faptul de a căuta să afli care au fost cauzele unor asemenea schimbări. Dar a condamna artele și științele pentru că ele au
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
izbutesc să cunoască Îndestul cauza schimbării șmetaboléț, Îl părăsesc pe Zeu, se iau de el În loc să ne atace pe noi și să se ia de ei Înșiși ca niște proști ce sunt, incapabili să Înțeleagă rațional cugetarea șdianoiaț Zeului. DESPRE PĂRĂSIREA ORACOLELORTC "DESPRE PĂRĂSIREA ORACOLELOR" (DE DEFECTU ORACULORUM)TC "(DE DEFECTU ORACULORUM)" Notă introductivătc "Notă introductivă" Cele trei dialoguri delfice compuse de Plutarh, Înainte și În timpul când era preot apollinic la Delfi, la o vârstă destul de Înaintată, sunt citate Îndeosebi de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Îndestul cauza schimbării șmetaboléț, Îl părăsesc pe Zeu, se iau de el În loc să ne atace pe noi și să se ia de ei Înșiși ca niște proști ce sunt, incapabili să Înțeleagă rațional cugetarea șdianoiaț Zeului. DESPRE PĂRĂSIREA ORACOLELORTC "DESPRE PĂRĂSIREA ORACOLELOR" (DE DEFECTU ORACULORUM)TC "(DE DEFECTU ORACULORUM)" Notă introductivătc "Notă introductivă" Cele trei dialoguri delfice compuse de Plutarh, Înainte și În timpul când era preot apollinic la Delfi, la o vârstă destul de Înaintată, sunt citate Îndeosebi de titlurile latinești atribuite
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tradus În limbile moderne. R. Flacelière, căruia Îi aparține și traducerea În limba franceză a textului stabilit de el, s-a oprit la formula Sur la disparition des oracles, ceea ce nu este tocmai exact. Cuvântul latin defectus semnifică mai degrabă „părăsirea”, „abandonarea” oracolelor. Titlul grecesc Peri ton ekleloipoton chresterion Îndreptățește această interpretare, verbul ekleipo Însemnând „a părăsi”, „a abandona”. Față de celelalte două dialoguri anterioare, convorbirea relatată În acest dialog este deosebit de lungă și În bună parte interesantă din punct de vedere
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
dialog Îi revine lui Lamprias, nominalizat abia În capitolul 8. Plutarh stima În cel mai Înalt grad calitățile intelectuale ale fratelui său, căruia În acest dialog Îi atribuie cele mai bogate și mai substanțiale discuții despre divinație și despre cauzele părăsirii oracolelor șekleipsisț. Printre acestea se află expunerea teoriei fizicaliștilor care admiteau pluralitatea lumilor (infra, pp. 176 și urm.), precum și cea despre pneuma, „suflul vital”, cu totul aparte de psyche, „sufletul”, parte integrantă a spiritualității umane, căreia i se datorează printre
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
În ținuturile europene și asiatice ocupate de greci. Ca atare, preocupările pentru mantică slăbesc. Este Întru câtva explicația cea mai apropiată de realitățile consemnate și de Filostrat În Viața lui Apollonios din Tyana, autor contemporan cu Eusebiu. Adelina Piatkowski Despre părăsirea oracolelortc "Despre părăsirea oracolelor" 1. (409) După o tradiție mitologică, iubite Terentius Priscus 1, (E) vulturi sau lebede, plecate de la marginile pământului pentru a ajunge la centrul lui, s-au Întâlnit la Pytho, lângă ceea ce se numește azi omphalos 2
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și asiatice ocupate de greci. Ca atare, preocupările pentru mantică slăbesc. Este Întru câtva explicația cea mai apropiată de realitățile consemnate și de Filostrat În Viața lui Apollonios din Tyana, autor contemporan cu Eusebiu. Adelina Piatkowski Despre părăsirea oracolelortc "Despre părăsirea oracolelor" 1. (409) După o tradiție mitologică, iubite Terentius Priscus 1, (E) vulturi sau lebede, plecate de la marginile pământului pentru a ajunge la centrul lui, s-au Întâlnit la Pytho, lângă ceea ce se numește azi omphalos 2. Mai târziu Epimenide
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
tăcut cu desăvârșire,Întocmai unor râuri secate. În această regiune divinația este lovităde o sterilitate absolută. (F) În afară de Lebadeia 2, Beoția nu mai oferă amatorilor de consultații nici o altă sursă de preziceri. În toate celelalte Sanctuare domnește liniștea, ba chiar părăsirea totală. Și când stai și te gândești că În perioada războaielor cu perșii un mare număr dintre aceste oracole aveau o strălucită reputație, Îndeosebi acela de la Ptoion, nu mai prejos decât acela de la Amphiaraos 3. (412) Și unul, și celălalt
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Vino dar Încoace, ( D) vino să te așezi din nou lângă mine și ia seama la pașnicul răgaz pythic pe care, după obiceiul tău, Îl Înfierai neîncetat prin vorbele tale. Haide acum, Împreună cu noi, să căutăm o altă cauză a părăsirii oracolelor și ia bine seama, rogu-te, cu iubire și bunăvoință, la răbdarea Zeului”. Dar vorbindu-i așa n-am reușit mare lucru, așa că Planetiadis a luat-o țintă către ușă și a plecat fără să ne mai spună vreun
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
renume, a fost mult timp pustiu și ocolit din pricina unui dragon de sex feminin 3. (B) Însă cei care povestesc acest basm se Înșală, căci iau efectul drept cauză. Bestia a sosit aici atrasă de pustietate; nu ea a adus părăsirea ținutului. Mai târziu, când prin voința Zeului Grecia a devenit puternică și s-a acoperit de așezări cetățenești, când ținutul a dobândit o populație bogată, oracolul folosea două preotese care coborau pe rând În subteran 4, ca să nu mai vorbim
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
română (Adelina Piatkowski) 61 Despre E de la Delfi (De E apud Delphos) 63 Notă introductivă (Adelina Piatkowski) 65 Despre E de la Delfi 67 Despre oracolele Pythiei (De Pythiae Oraculis) 95 Notă introductivă (Adelina Piatkowski) 97 Despre oracolele Pythiei 101 Despre părăsirea oracolelor (De Defectu Oraculorum) 143 Notă introductivă (Adelina Piatkowski) 145 Despre părăsirea oracolelor 147
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]