35,668 matches
-
mâna-i alunecă pe piciorul drept, se oprește la genunchi. Privește meditativ în față, pielea de pe gât se întinde trecând ca-ntr-un transplant invizibil la ceafă unde formează câteva straturi de grăsime, jumătăți de cerc acoperite de fire de păr negru, unsuros, tuns scurt. Oftează.” Hard and soft aduce tema cuplului, a coexistenței impenetrabile, cu un minimalism descriptiv de bună calitate. Comunicarea de nivel zero transformă personajele în marionete ale propriei existențe. Drepturi de autor e un studiu de caz
Privirea cinematografică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2685_a_4010]
-
de pe acest pământ,/ draga mea, iubita mea cu chip frumos, avuția mea, hanul Egiptului din sufletul meu/ Istanbulul meu, Karamanul meu, țara mea otomană,/ Badahșanul meu, Kipceacul meu, Bagdadul meu, Horasanul meu, / iubita mea cu ochi neliniștiți și privirea galeșă, părul tău e avuția mea, sprânceana ta e arcul meu,/ Dacă voi muri, sângele meu e al tău, să ajungi degrabă, nemusulmana mea”. Cum vedem, pe lângă clișeele poeziei vremii, există un accent pe înțelepciune și sfătuire care ține în balanță elanurile
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
frumoasă formație, după părerea lui Simon. Trei băieți tineri, foarte diferiți ca înfățișare. Pianistul: un tînăr înalt și frumos, cu niște ochelari care-i dădeau aerul unui american deținător de Nobel în fizica nucleară. Contrabasistul: înalt și el, dar cu părul blond și zbîrlit ca un cîine nebun, iar în rest spîn. Bateristul: brunet bine, mustață de mongol, scurt la trup și îndesat. Excelenți muzicieni. Lui Simon i se făcu pielea de găină la primele sunete de cinel ale bateristului care
Christian Gailly - O seară la club by Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2700_a_4025]
-
fost nevoit s-o dea jos și să închidă tâmplăria. - Trebuie să te bărbierești, îi spuse Ursula, femeia lui. Parc-ai fi o maimuță. - Nu-i bine să te bărbierești după prânz, zise Baltazar. Avea o barbă de două săptămâni, părul scurt, aspru și tăiat ca o coamă de măgar, și un aer veșnic de băiat speriat. Dar era un aer înșelător. În februarie împlinise 30 de ani, trăia cu Ursula de patru, fără să se însoare și fără copii, și
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
încă, îngână soția lui, nemișcată. Pepe apăru în ușă. Avea cam doisprezece ani și aceleași gene ondulate și patetismul liniștit al mamei. - Vino încoace, îi zise José Montiel. Tu ai comandat asta? Copilul își plecă îndată capul. Luându- l de păr, José Montiel îl obligă să-l privească în ochi. - Răspunde. Copilul își mușcă buzele fără să răspundă. - Montiel, șopti soția. José Montiel dădu drumul copilului și se întoarse spre Baltazar cu o expresie exaltată. - Îmi pare rău, Baltazar, spuse. Dar
Gabriel García Márquez - Uimitoarea după-amiază a lui Baltazar by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2720_a_4045]
-
americanii/nemții/ bulgarii sau, cine știe, rușii să investească în mass-media. De ani de zile tot spun că pentru consolidarea democrației e nevoie de reglementări rapide în piață presei românești. Poate chiar de ajutoare de stat ( stați, nu dați cu părul, e doar o idee care merită, vă spun sigur, măcar o dezbatere!) sau de facilități fiscale în stare să repună pe picioare instituțiile media. Altminteri, aleluia! A se notă”, a scris Robert Turcescu pe Facebook. Oamenii "de dreapta" doresc ajutoare
Mircea Badea către Robert Turcescu: Ratatule, hai siktir! by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/26141_a_27466]
-
e apogeul malefic al puterii lumești, Octavian e excesul în minus al apostaziei. Damian sfîrșește ca Eugen Țurcanu, împușcat atunci cînd atrocitățile de la Pitești ajunseseră să-i stînjenească pe comuniști, iar Octavian este eliberat după 14 ani de închisoare, cu părul alb și îmbătrînit prematur, pentru a deveni grădinar într-un obscur oraș dunărean, de unde revoluția din 1989 îl duce în Capitală, pentru a înființa Partidul Național- Țărănesc, într-o similitudine de destin ce te duce cu gîndul la Corneliu Coposu
Verigile trecutului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2613_a_3938]
-
ce o întrecea cu mult pea lui Vergiliu. Cu trupul ușor îmbrăcat era tulburat, nu atât de vinul de Chios, ci mai ales de una din sclavele aduse de curând din părțile Donarisului, cu pielea mai albă decât cretanele și părul mai presus de al altor ființe. Inima în piept îi ardea și din când în când, fără ca să-l audă cineva, slobozea câte un geamăt. Sclavii îl urcară în lectică, crezându-l bolnav, dar se bucurară când Perigeu strigă cu
PĂMÂNT VIOLAT. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_410]
-
înțelegere, de vorbire sau de memorie? E cazul să nu ne mai mirăm de precaritatea noastră intelectuală. Citeam zilele trecute despre condițiile pe care s-ar cădea să le îndeplinească, în ochii bărbaților, femeia ideală. Picioare ca ale nu știu cărei actrițe, păr ca al cutărui manechin, sâni ca ai altuia. Despre inteligență, nimic-nimicuța. Nici femeile, întrebate, la rândul lor, nu pun vreun preț cât de mic pe inteligența bărbaților. Atleți să fie! Suntem, așadar, chit. Mai țineți minte expresia ironică la modă
De ce nu și un fitness intelectual? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2628_a_3953]
-
iesle, o planșetă groasă de lemn, pe care erau lutul și instrumentele, iar pe o bancă în spate stătea vechea noastră cunoștință, Qin He. Era îmbrăcat cu o bluză albastră de pânză, care se pătase la mâneci și la piept. Părul în întregime albit avea aceeași cărare în mijloc, iar pe fața cabalină ieșeau în evidență ochii plini de tristețe. Când am intrat, a ridicat capul, ne-a aruncat o scurtă privire și a mișcat buzele murmurând un salut. A rămas
Mo Yan - Broaște by Florentina Vișan () [Corola-journal/Journalistic/2564_a_3889]
-
trăsături delicat cizelate. E o copie a lui taică-său la modul minor și bizantin. Vitalitatea agresivă a lui Zaharia a căpătat la fiu o moliciune nobilă, ambiguă. Uriașul cocon îmi sărută mâna cu ceremonie, aplecat adânc. Îi simt mirosul părului de mătase, văd ochii furioși ai lui Zaharia și, în vis, știu că visul e o răzbunare: sunt foarte tânără, plac, îl fac să sufere, îl lovesc în ce are mai scump. Nu am nevoie, la trezire, nici de Freud
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
decât atât, actul sexual cu o potentată de partid i se pare (după ce surprinsese niște elevi masturbânduse în wc-ul școlii pe fotografiile dintrun ziar ale primilor „tovarăși“ ai țării) o revanșă inedită pentru suferințele îndurate: „După inspecție - avea smocuri de păr gras la subsuori, cadrele nu se depilează obscen, ca fâșnețele capitaliste - totul se petrecuse spontan, fără dezbateri plenare, consensul fiind întrunit la distanță de secunde, prin gesturi, nu prin cuvinte. Premisele ideologice ale abordării, acordul dintre minte și, ca să zic
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
relativ tânăr, cât se putea vedea în semi întunericul vagonului. Din cauza paltoanelor, sau a dimensiunilor băncilor, eram cam la strâmtoare. Când se mișca îi simțeam șoldul. A întors capul spre mine. Nu știu ce a văzut el, eu nam văzut nimic. Avea păr, n avea ochelari, barbă, mustață. Pe întuneric era alb. Stăteam picior peste picior. Glezna lui a atins-o pe a mea. N-a fost neplăcut. După un timp de câteva stații, mâna lui dreaptă a aterizat pe mâna mea stângă
MANUSCRISUL DIN TREN, JURNALUL VIEŢII MELE, MEMORII 1930-1989. In: Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_412]
-
să vină la Riad. LAURENȚIU REGHECAMPF. „Dacă soția ta vrea să vină aici, atunci ea e obligată să ne respecte regulile. Aici, femeile n-au voie la volan. În plus, trebuie să se îmbrace cu abaya și să-și acopere părul, atunci când ies din casă. Sunt reguli care nu pot fi negociate și țin de cultura islamică. De obicei, nu sunt probleme cu străinii care vin la noi, însă datoria noastră e să-i punem în temă cu ceea ce îi așteaptă
LAURENȚIU REGHECAMPF a lămurit situația Anei-Maria Prodan la ALL HILAL by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/27462_a_28787]
-
despre prezența împărătesei la Geneva. Luigi Lucheni a urmărit-o și a înjunghiat-o tocmai când se pregătea să urce impreună cu doamna sa de onoare, contesa unguroaică Irma Sztaray, pe vaporul spre Montreux. Căderea i-a fost ușurată de părul său bogat. Nimeni nu a realizat faptul că a fost înjunghiată. După ce s-a ridicat și a urcat pe vapor, a leșinat. Vaporul s-a intors imediat, pilotul aflând ca era împărăteasa Austriei. A fost transportată la hotelul la care
Udrea, comparată la Herculane cu Împărăteasa Sissi a Austriei () [Corola-journal/Journalistic/27509_a_28834]
-
cât de cât stă în banca ei. Sunt unele care nici nu-și pun mănuși de cauciuc când spală vasele și care fac pe cucoanele asta nu suport. De asemenea nici nu vreau să fie îngălate să găsesc fire de păr în salată și urme de degete pe uși. Tristan este un idiot. Mă port foarte bine cu menajerele. Dar vreau să-și facă treaba cum se cuvine fără discuții și fără să-mi povestească viața lor. Pentru asta trebuie să
Simone de Beauvoir - Femeia sfâșiată by Anca Milu-Vai () [Corola-journal/Journalistic/2754_a_4079]
-
pare neliniștit, fiindcă sunt puțini cei care știu despre geaca pur tată de el cu o anume solemnitate și numai în împrejurări speciale. Când totul părea să fie spus destul de răspicat, în ace eași tonalitate de opoziții, Dovlatov zăbovește asupra peri pețiilor primirii a 1500 de ruble, bani lăsați prin testament de către Nina Cerkasova. Apoi, hodoronc-tronc, se reproduce un dialog dintre vărul lui, rămas la Leningrad, și Dovlatov, de la New York. Aspectul convențional, un fel de cifru acceptat de către cei doi vorbitori
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
nu crede că a murit și, în schimb, crede că se va întoarce el până la urmă, ba o asigură și pe mama lui, soacra ei, că nici vorbă să nu mai revină dragul de Antonio. Îi ies cuvenitele fire de păr alb, mai trec niște ani, până când, așa, en passant, aflăm că tocmai a murit Stalin și l-au îngropat, deci se poate duce să-l caute în Uniunea Sovietică (doar nu e o țară atât de mare, ia acolo, un
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
de lână și chiar fără fire albe că se vopsise, era doamnă. Observi, dar ce mai contează asta? că pruncușorul dat ca sugaci, sau bebeluș, cum i se spune azi, era mai matur, după expresia ochilor mai puțin tâmpă și părul abundent, decât situația pe care trebuia să o întruchipeze, părea, cel real, de vreo 4-5 ani. Aici drama își atinge culmile ei, amândoi au viața lor separată și toată iubirea lor tinerească s-a dus dracului, prilej de fețe triste
A ști sau a nu ști by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/2772_a_4097]
-
tatălui ei, o carte de amintiri, Home Before Dark, unde vorbește despre nenumăratele aventuri homosexuale ale tatălui ei. În palpitantele lui memorii, publicate sub titlul Scriitor în comunism (Polirom, 2013), Ștefan Agopian notează, pe lângă multe alte lucruri care-ți fac părul măciucă, că mulți dintre scriitorii pe care i-a cunoscut prin intermediul lui Nichita Stănescu au murit, la vârste încă tinere, tocmai din cauza alcoolului. „Boala Nichita”, în sensul restrâns al termenului, i-a răpus pe Nicolae Velea („a murit înghețat în
Clondirul și călimara by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2783_a_4108]
-
neavînd predilecție în selectarea faptelor și nici părtinire în tratarea lor. E o dorință de a ști orice, un fel de concupiscență cognitivă al cărei furor se definește prin apetitul pentru peculiarul infim, adică pentru amănuntul infinitezimal cît firul de păr. În al doilea rînd, ce definește spiritul lui Culianu e repulsia față de filosofie, convingerea istoricului religiilor fiind că filosofii, atinși cum sunt de aroganța unui punct de vedere personal, modifică datele după calapodul premiselor proprii, rezultatul fiind o cacealma exegetică
Concupiscența cognitivă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2785_a_4110]
-
lui Nolan. Heath l-a interpretat pe faimosul personaj Joker,dar într-o variantă mai întunecată a celebrului Joker jucat de Jack Nicholson. James Holmes, care a omorât 12 oameni în seara premierei filmului, se pare să și-a decolorat părul și își spunea Joker. Tatăl lui Heath Ledger a ținut să precizeze pentru The Herald Sun din Australia că astfel de asocieri nu au sens. Nu putem da vina pe Joker. Este un personaj ficțional. Nu știu cât rău îi poate face
Tatăl lui Heath Ledger: "Nu daţi vina pe Joker pentru atentat" by Barbu Madalina () [Corola-journal/Journalistic/22298_a_23623]
-
fiind oferite unor persoane aflate în dificultate. Daniela, alături de Radu, din Cluj, și Petrișor, din Botoșani, a reușit să ridice dustracția la cote maxime, atunci când vedeta s-a metamorfozat în rolul lui Harry Potter. Apariția Anei-Maria Barnoschi cu bigudiurile în păr, “susținute” cu ajutorul unui sutien de plajă, l-a inspirat pe Liviu Vârciu să găsească imediat o “întrebuințare” a accesoriilor asistentei sale la ... pedepse. Poezii recitate cu proteză de box în gură sau coafarea concurenților cu bigudiurile Anei-Maria sunt doar câteva
Daniela Gyorfi, în rolul lui Harry Potter, pentru o cauză nobilă () [Corola-journal/Journalistic/22515_a_23840]
-
fi mai presus de el însuși. 454. Nimic nu poate fi mai dureros decât tortura sufletului răstignit pe crucea iubirii. 455. Când privesc această lume mă întreb dacă poate uita Dumnezeu? 456. Cuvântul cel mai adevărat este cel nerostit. 457. Părul frumuseții Destinului tău este spulberat de vântul morții unui Timp al norocului de a fi fost în această lume fără de noroc. 458. S-a răsculat Timpul de atâta Iluzie a Vieții încât a plouat numai cu speranțe deșarte peste înțelepciunea
Editura Destine Literare by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/85_a_451]
-
unei capitale europene discoteci în aer liber. Așa ceva nu s-a văzut nicăieri în Europa!”. Admite că nu poate dormi noaptea în camera de hotel din cauza muzicii, iar ziua nu își aude gândurile din cauza bormașinilor și a ciocanelor. Bărbatul, cu părul grizonant pe alocuri, este trecut de 50 de ani și spune că este sigur că la noi în țară legile sunt făcute de cine nu trebuie. „ Noi iubim regulile și le respectăm!”, adaugă el, întrebat despre starea lucrurilor din Olanda
Lipscani: Unde Anca simte muzică bună, Dan aude bubuitură by Delcea Arina () [Corola-journal/Journalistic/22616_a_23941]