138,898 matches
-
lor înainte de a fi omorâți etc. Ca la noi și oriunde în lume, din nefericire... Cocoșii pe care i-am cumpărat sunt așa de blânzi si de frumoși, încât nimeni nu a mai vrut să-i taie, așa că nu am păstrat tradiția aceasta. Cuscrii îi vor face cadou la prieteni, după ce vom pleca noi și copiii, care i-au îndrăgit foarte mult. În România, înainte de Crăciun, de Ignat, la țară, se taie porcii. Aici se taie în sâmbăta care precede prima
La mulȚi ani, China!. In: Editura Destine Literare by ALEXANDRU CETÃȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_261]
-
fel, cărți mai vechi sau mai noi ce-și așteaptă rîndul în bibliotecă, un număr mai vechi din Euphorion. Mai exact, cel din martie-aprilie 2006. A luat în mînă revista și, privindu-i coperta, a priceput pe loc de ce a păstrat-o. Numărul este un popas în lumea lui Mircea Ivănescu. Poetul, traducătorul, eseistul, artistul, omul, personajul. Un popas prilejuit de împlinirea celor șaptezeci și cinci de ani. Tot numărul este consistent, sînt analize extrem de interesante, făcute de tineri, studii pe textele poetice
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10248_a_11573]
-
așadar, neacoperiți vreo doi ani. Nu vreau să fac nici o insinuare și nu speculez pe marginea potențialelor ocupații ale lui Sabin Pop în perioada menționată. Constat doar că încă de atunci domnia-sa acționa ca un veritabil diplomat, știind să păstreze departe de ochii vulgului ceea ce era de păstrat. N-am să speculez nici pe marginea unui aspect care, în lumea diplomaților români, pare a fi un loc comun: că ambasadorul nostru la Paris a rămas, chiar și după 2004, devotat
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
fac nici o insinuare și nu speculez pe marginea potențialelor ocupații ale lui Sabin Pop în perioada menționată. Constat doar că încă de atunci domnia-sa acționa ca un veritabil diplomat, știind să păstreze departe de ochii vulgului ceea ce era de păstrat. N-am să speculez nici pe marginea unui aspect care, în lumea diplomaților români, pare a fi un loc comun: că ambasadorul nostru la Paris a rămas, chiar și după 2004, devotat trup și suflet iubirii de PSD. Am să
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
sinonimul - în registru standard - închisoare, nu avem de-a face cu o situație simetrică în cazul lui deținut: substantivul închis, sinonim al său în limba mai veche (în dicționarul academic - DLR - e citat un fragment din Vlahuță), nu și-a păstrat această utilizare. Evoluția semantică a termenului închisoare nu e lipsită de interes: sensul său a fost mai întîi abstract - în limba veche, a ține la închisoare însemna pur și simplu "a ține închis", fără precizarea locului - și s-a concretizat
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
foarte credibilă ideea că o cazarmă de artileriști (= pușcari) sau locul de depozitare a armelor ar fi devenit un tipic loc de detenție (Tiktin); Ciorănescu, în schimb, înclină să creadă că e vorba de o metaforă în care s-a păstrat un sens mai vechi al cuvîntului slav - de spațiu de depozitare -, comparînd pușcăria cu pușculița. Ideea e destul de ingenioasă, dar textele vechi par s-o infirme, întărind-o pe cea tradițională: într-o jalbă din "1794, noiemvrie 21", Dima din
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
Henri Poincaré, care-mi cereau o informație privind un posibil răspuns al lui Poincaré la o scrisoare pe care acesta o primise de la astronomul român Nicolae Coculescu. A trebuit sa le răspund că din arhiva lui Coculescu nu s-a păstrat aproape nimic. Dar numai din a lui Coculescu? Pentru literatură există un muzeu. Dar faptul acesta nu mă împiedică să fiu îngrijorat în legatură cu situația arhivei unui scriitor ca Ștefan Aug. Doinaș. Vă dau însă un exemplu pe care
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
unei duminici, autobuzul de la Galați m-a adus la Oancea, un sat alb de pe malul înalt al Prutului. Dincolo, în valea râului despărțitor, se desenau casele din Cahul. Undeva în preajmă, la intrarea în sat, un cimitir cu multe cruci păstra rămășițele primilor ostași români căzuți, în iunie 1941, în primul atac de dezrobire a Basarabiei de sub raptul sovietic, săvârșit cu un an mai înainte, în iunie 1940. Satul era pustiu în acel ceas de amiază. Timp toropit de vipia Soarelui
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
parte solitudinea studioasă, "asceza" trudei sale livrești care însă nu are suficientă voință pentru a se împăca cu sine, pe de alta dorința aprigă a comunicării, a confirmării din exterior, a ieșirii victorioase în societate. "Nebunia" unei extrovertiri care să păstreze și virtuțile introvertirii, într-o aspirație a întregului. Altfel zis o demonie care se folosește de pretextul situării periferice pentru a-și adjudeca și Centrul: "Acolo unde trăiesc eu, adică în mine însumi, se află și centrul și marginea". Obsesia
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
la mijloc orgoliul nelimitat că m-am născut pentru a spune lucruri care, altfel, ar rămâne pe veci închise în sine. E și bucuria ascunsă de a tăia arhitecturi ascunse în idee". Mărturisindu-și cu o ardoare adolescentină (provincia ne păstrează tineri, nu-i așa?) dorința de a-și dobândi o "conștiință radicală", Mircea A. Diaconu își pune demonia la treabă. "Provincial" mai mult sau mai puțin aparent, exegetul ce se vrea infernal scrutează mai întâi ambianța proximă: "Dacă e vorba
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
este dispus la indulgență pentru cei care au făcut acte de delațiune pentru a scăpa de pericole, dar nu-i acceptă în niciun fel pe cei care au făcut-o din patima privilegiilor. Curtius Montanus își încheie discursul cu avertismentul: Păstrați-l senatori și menajați-l pe acest individ atât de prompt în a da sfaturi, pentru ca fiecare generație să-și aibe modelele ei... Gândiți cumva că Nero a fost ultimul tiran? Așa credeau cei care le-au supraviețuit lui Tiberius
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
trecute", cu alte cuvinte a vorbit despre necesitatea "reconcilierii naționale". Au fost delatori care au fost pedepsiți și eliminați din jocul politic după revoluția care l-a răsturnat pe Nero. Alții au supraviețuit. Cum Istoriile lui Tacit nu s-au păstrat în întregime, nu știm ce răspuns va fi dat Vespasian la cererea de desecretizare a arhivelor. Povestea celui mai detestat delator al lui Nero, altminteri un personaj cult și inteligent, Eprius Marcellus, poate fi reconstituită din alte surse și este
Epoca delatorilor by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/10285_a_11610]
-
dar care știind mai multe decât mine, din umbră, și știind mai bine decât oricine În țara asta totul despre mine cum și spuneau În glumă securiștii pe vremuri, că noi mai uităm unele lucruri dar ei știu totul și păstrează totul, deci sper În continuare pe ajutorul, pe documentele, pe informațiile care Îmi pot veni de la oameni care au lucrat În structurile Securității, care nu au avut vini, nu au avut culpe politice față de români, față de cetățenii acestei țări, care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
ridicat din situații cumplite. Trag nădejde că și acum vom ști să ne Înălțăm din nou și să Învingem, dacă ne vom ști respecta și dacă vom crede În Dumnezeu.” Convorbirea cu Grigore Vieru a fost scurtă. Dar amintirea? Amintirea păstrează flacăra dedicării, a iubirii pentru limba noastră și pentru ceea ce suntem și ar trebui să fim ca romani. Vasile Tarateanu are stilul său inconfundabil: plin de precizie și gata să scoată aurul din zgură. Jovial În Întâlnirile cu tinerii și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
de studenți, elevi și copii trebuie atrase, cucerite de literatura română. Pentru toate acestea Însă, e nevoie de implicarea fiecărui membru activ sau simpatizant al asociației, pentru că giuvaerul pe care noi Îl iubim și Îl prețuim, limba română, să-și păstreze frumusețea și vivacitatea atât În comunitățile noastre de sub arțar, cât și oriunde În lume. Profesorul Brumaru se sculă cu o durere neînțeleasă de ceafă. „Bătrânețea” Își spuse el, ridicându se, cu mișcări leneșe, din așternutul mototolit de somnul agitat, pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Unde este? - Tot ce a mai rămas, este la morga orașului. Vă Însoțim, zise civilul. - Vă mulțumesc. Numai cât să-mi pun ceva pe mine, spuse el, părăsind sufrageria. „E tare bătrân” păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
la morga orașului. Vă Însoțim, zise civilul. - Vă mulțumesc. Numai cât să-mi pun ceva pe mine, spuse el, părăsind sufrageria. „E tare bătrân” păru să spună privirile plutonierului așteptându-l. Ședeau păstrând tăcerea, apăsați ei Înșiși de durerea acestuia păstrată cu atâta demnitate. Profesorul se Întoarse repede. Își pusese un sacou Închis peste cămașa albă, la care nu mai adăugase cravata, așa cum obișnuia Întotdeauna. Ieșiră Împreună. Jos Îi aștepta o mașină. Drumul până la morgă Îl făcură În tăcere. Cu cât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
N.Pop avea ca scop valorificarea moștenirii literare și În care se comentează o telegramă oficială adresată lui Eminescu, În anul 1875, precum și răspunsul său de peste 7 ani, În ziaristică, „materiale neincluse Încă În marea lui biografie de mâine”. Se păstrează și astăzi conceptul Ordinului Ministerial nr.9943 din 8 dec. 1875, de sub ministeriatul lui Titu Maiorescu, iar la Arhivele Statului din Iași, există originalul telegramei prin care i se cerea, revizorului-poet, să Înainteze chestionarul folcloric cu redactarea căruia se Însărcinase
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
redând relativ ușor și coerent despre ce e vorba În limba ta, dar nu și invers. Revenind la competența filologică, În comunism s-a tradus mult din autori străini În română, și s-a tradus bine, spre mulțumirea cititorilor ce păstrau astfel escapist contactul cu scriitorii mari ai lumii, În pofida cenzurii interne. Dar, din cauza mentalității politice precum și a numărului foarte restrâns de specialiști, nu se punea problema retroversiunilor sistematice din literatură română În engleză! De remarcat și că, În contextul politicii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
acolo, cine?/ de ce să chem, cînd golul nu-mi răspunde,/ să gem, de ce? cînd nu mă tem de moarte, -/ să fug, duh zăbovit în zori, - dar unde? Cuvîntul care-i? vraja s-o dezleg/ nod gordian, obscur ca un descîntec/ păstrat în a mileniilor carte,/ iar paloșul, ce mîna mi-l ascunde,/ un fulger orb și rob din el să-mi dreg/ și să-l împlînt în soartă ca-ntr-un pîntec." Toată impetuozitatea în imagini a unui Vinea de mijloc
Carte pentru niciodată by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10299_a_11624]
-
auzită din pricina vacarmului din jur, a încearcat să țină în echilibru, prin însăși normalitatea ei, comunicarea cu posteritatea brâncușiană. Este, evident, vorba de vocea lui Barbu Brezianu, acest clasic al exegezei brâncușiene din România, care, în pofida tuturor adversităților, reușește să păstreze tonul demn și neutru al cercetătorului situat dincolo de isterie și de orice tentație a fetișismului. În pofida faptului că opera majoră a lui Brâncuși, Coloana fără sfîrșit, a fost sever agresată, că infractori derizorii și colportori fără scrupule au aruncat în
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
derizorii și colportori fără scrupule au aruncat în serie, pe piața românească și nu numai, tot felul de falsuri Brâncuși, unul mai caraghios decît altul, că exegeza delirează și amatorismul hermeneutic a ajuns la limita ridicolului, Barbu Brezianu și-a păstrat măsura, echilibrul și înțelepciunea. Reeditarea, cu cîțiva ani în urmă, a monumentalei sale lucrări Brâncuși în România, care aduce la zi, atît din punct de vedere bibliografic, cît și documentar și iconografic, ediția din l976 a cărții, ea însăși o
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
putea crede că a înnebunit din cauza poliției. Dar asta înseamnă numai că ministrul l-a arestat și l-a trimis în detenție aici. Nu este nebun. Domnul de Coulmiers ne-a mărturisit aceste lucruri punându-ne să jurăm că vom păstra secretul, părintelui Dumoustier și mie, în timp ce mergeam să inspectăm lucrările la "castelul femeilor". Am zis deja? De când am sosit, pe 22 septembrie 1797, ospiciul a fost în permanență un șantier. La început a trebuit să reparăm clădirile care erau într-
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
ar putea figura dar la fel de bine ar putea lipsi din traiectul d-sale biografic, scrisul are pentru poetă forța implacabilă a unui Destin. Forță acaparantă în absolut, însă nu mai puțin neliniștitoare, întrucât asociată cu grija ființei de a-și păstra, prin misteriosul său intermediu, identitatea: "Scrii, pentru că de foarte de mult, de la începutul adolescenței, cineva - care locuiește în tine atât de adânc și vorbește atât de rar, încât nu știi niciodată dacă mai este acolo și întreaga ta viață nu
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]