5,611 matches
-
leagănul nu a fost în zadar...și să nu ne mai încălțăm niciodată cu ghetele pe dos!... Eu, atunci...port opinci, tată! le port pe față și pe dos! le port cu fața la spate și invers! și țin cald, că pun paie în ele, și am obiele din postav, și mi-s dragi ca ochii din cap (așa se zice, nu?)...când calc într-o știoalnă, se face vid, bădie, nu șagă!...Și uite-așa mă visez drum de țară, să meargă
Câteva cuvinte pe deal şi o fată cu ghetele pe dos () [Corola-blog/BlogPost/339921_a_341250]
-
-i lipseșe nimic, iar ceea ce caută este de fapt un alt om cu care să rezoneze în mod armonios, un alt întreg. De unde vine problema asta cu jumătatea și cu faptul că oamenii nu se simt întregi decât alături de cineva? Pai zic eu, tot din faptul că oamenii nu se cunosc pe ei însiși și pentru că, lăsați singuri doar cu sinele lor, se simt mai caraghioși și mai stingheri decât în prezența unui străin. Dacă îți petreci viața căutând jumătăți, jumătăți
Despre ”jumătate” () [Corola-blog/BlogPost/339953_a_341282]
-
în statisticile cruzimii nu mai are loc de veci... Sigur că da!...Adeseori , noaptea, sub splendidul și înfricoșătorul senin siberian, ori sub năvala fioroasă a viscolului a tot stăpânitor, câte un rus lasă “pulemiota” în pace, se așterne pe trei paie și pornește balalaica. Și câtă alinare, totuși, mai poate aduce cutia triunghiulară cu trei coarde! Alienarea se îndepărtează, parcă. Alde nea Ion nu-și pot stăpâni un soi de admirare, un fel de alt fel de lăcrămare când Alioșa murmură
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
în Siberia, nimeni nu s-a mai ocupat de cele trebuincioase ogrăzii. Prispa-i mâncată de vreme. Prin pământu-i spălat de ploi, ca un argument că ființa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care și paie de grâu în diferite faze ale creșterii, coacerii, căderii, uitării și întoarcerii la început. Nea Ion mângâie un pai de grâu verde și un pai de grâu galben. Și povestește: <<Cum e paiul ăsta verde, așa eram când Ion Mareșalul
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
spălat de ploi, ca un argument că ființa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care și paie de grâu în diferite faze ale creșterii, coacerii, căderii, uitării și întoarcerii la început. Nea Ion mângâie un pai de grâu verde și un pai de grâu galben. Și povestește: <<Cum e paiul ăsta verde, așa eram când Ion Mareșalul ne-a ordonat să trecem la Țiganca. După cum cred că m-ați auzit aseară, foarte mulți flăcăi au rămas
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
că ființa nu poate fi distrusă niciodată, se văd foarte multe buruieni, printre care și paie de grâu în diferite faze ale creșterii, coacerii, căderii, uitării și întoarcerii la început. Nea Ion mângâie un pai de grâu verde și un pai de grâu galben. Și povestește: <<Cum e paiul ăsta verde, așa eram când Ion Mareșalul ne-a ordonat să trecem la Țiganca. După cum cred că m-ați auzit aseară, foarte mulți flăcăi au rămas fără viață. Dar și foarte mulți
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
văd foarte multe buruieni, printre care și paie de grâu în diferite faze ale creșterii, coacerii, căderii, uitării și întoarcerii la început. Nea Ion mângâie un pai de grâu verde și un pai de grâu galben. Și povestește: <<Cum e paiul ăsta verde, așa eram când Ion Mareșalul ne-a ordonat să trecem la Țiganca. După cum cred că m-ați auzit aseară, foarte mulți flăcăi au rămas fără viață. Dar și foarte mulți au rămas fără moarte, printre care și eu
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
zăbrelele groase/ lungeau pe zăpada lui, vărgi.// Părea celula munte, părea căpățână/ și mișunau păduchi și guzgani./ Am simțit cum îmi cade capul pe mână/ și-am adormit o mie de ani...// Când m-am deșteptat din afunda genună,/ miroseau paiele a trandafiri./ Eram în celulă și era lună,/ numai Iisus nu era nicăiri.// Am întins brațele: nimeni, tăcere./ Am întrebat zidul: nici un răspuns!/ Doar razele reci, ascuțite-n unghere,/ cu sulița lor m-au străpuns...// - Unde ești, Doamne? Am urlat
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
nu are abside...” 6. Ibidem, p. 28. „...jos temelia e din lozbe mari piatră în care s-au așezat stâlpi puternici de stejar împletiți cu nuele de corn, peste care s-au pus vălătuci de ciamur, pământ cu pietriș și paie, bine presat, până la acoperiș și pentru ca clădirea să reziste în fața intemperiilor naturii s-au căptușit pereții cu scândură.” Sursa: Cronica cercetărilor arheologice din România Editor: INP Pentru mai multe detalii fotografice accesați site-ul CIMEC.
Cronica cercetărilor arheologice din România – Raport Schitul Zimbru, Bursucani-Bălăbăneşti () [Corola-blog/BlogPost/340019_a_341348]
-
supraponderali. O genă le permite să înmagazineze grăsime în vreme de belșug pentru a nu fi înfometați în timp de foamete. Ai întors spatele pustiei. Porc și cu Eminescu și cu Gib. Care și Gib în Donna Albă. Critic de paie luate în gură a ploaie de porc. Eu ziceam de Cioaba, tu de Pima, păi nu din americani vin, poate din Roboam. Gândiți-vă uneori și la mine. O cărticica de religiologie. Își autografiază cadavrul. Nu mai plecăm dintre casele
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
din Homer, Un palat, borta-n perete și nevasta - o icoană. Pe pereți cu colb, pe podul cu lungi pânze de painjen Roiesc ploșnițele roșii, de ți-i drag să te-uiți la ele! Greu li-i de mindir de paie, și apoi din biata-mi piele Nici că au ce să mai sugă. - Într-un roi mai de un stânjen Au ieșit la promenadă - ce petrecere gentilă! Ploșnița ceea-i bătrână, cuvios în mers pășește; Cela-i cavaler... e iute
Mihai Eminescu: Cugetările sărmanului Dionis () [Corola-blog/BlogPost/339342_a_340671]
-
Din unghiul său statornic te veghează,/ Ea mintea parcă-ți capturează/ În fiecare margine de gând.// (Tristețea nu are anotimp) Tristețea aduce adesea melancolie și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
său statornic te veghează,/ Ea mintea parcă-ți capturează/ În fiecare margine de gând.// (Tristețea nu are anotimp) Tristețea aduce adesea melancolie și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
de gând.// (Tristețea nu are anotimp) Tristețea aduce adesea melancolie și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Tristețea nu are anotimp) Tristețea aduce adesea melancolie și meditație dând naștere unei senzații de inutil, de zădărnicie, de abandon: M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile. Lumea a devenit
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
Nu pot nimic schimba.../ Timpul - pelerin înghețat, cugetă/ Înțepenind peisaje în nod,/ Crepusculare gândurile șuieră/ Săpând grote uriașe în tot./ M-agăț de un pai/ Și paiul se frânge/ La prima atingere a mea./ M-agăț de un pai/ Și paiul sângeră -/ Nu pot nimic schimba...// (Perindare) Poeta Tatiana Dabija pare stăpânită de o neliniște plămădită în cântec ca o rostire firească a sinelui, o neliniște transformată într-un pilon pe care și-a așezat trăirile. Lumea a devenit una a
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
poarta celei care nu vrea să-l audă,: „Mi-a intrat în suflet cineva ciudat, / Toți îmi spun că-s tânăr, toți, că sunt nebun, / Dar la tine-n poartă, iarăși am să bat. Stau lipit de geamuri ca un pai pe râu, / Mama se încruntă, tata râde-ncet, / Trec pe uliți caii toamnei fără frâu”; regretul că nu-și mai poate revedea prea curând mama, fiind prins de probleme, e proiectat sub forma unei odisei, a unei continuări a versului
Costinel Popescu: Crosa de golf () [Corola-blog/BlogPost/339560_a_340889]
-
și cuvinte luate din periferia orașului, din limbajul hoților, prostituatelor, cuvinte argotice. Apropierea acestor poezii de tablourile lui Goya nu este lipsită de temei. „Nicăieri ca în scrisul lui Arghezi, afirmă Ov. S. Crohmălniceanu, nu abundă atâtea scame, câlți, fuioare, paie, mucuri, zdrențe, scrumuri, ca în opera argheziană“. Se pot întocmi liste și de expresii arhaice și rustice, dar și de expresii argotice: „cârmâz“, „scăpău“, „fraier“, „birlic“, „putoare“. Altă idee din Testament privește ridicarea țăranului din planul material în cel spiritual
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
neputința îi înghițea lacrimi. Ce n-ar fi dat s-audă o vorbă, chiar și-o vorbă rea, căci veneau zile și mai grele... Bătrânul Niță nu mai putea să părăsească patul și un milos i-a înlocuit salteaua de paie cu miros de udeală, cu nisip în tăvală de scârbe puturoase. Și el n-avea putere și glas să spună măcar „Vai!”. Doamne, fii bun și iartă păcatoșii ce n-au cercetat bolnavu-n chin ! Prin geamul spart Niță privea Cerul
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
OPROESCU - AROME DE IARNĂ (POEME) Autor: Ștefania Oproescu Publicat în: Ediția nr. 1545 din 25 martie 2015 Toate Articolele Autorului TROIENE Umbla gândul meu hămesit după tine Cerșind măcar o oprire în troiene Măcar o amăgire a focului mocnit din paie Cât să nu înghețe de tot răsuflarea celui singur Adulmeca mirosul trupului tău Lăsat în urmă, piele lepădată de șarpe Poteci de întuneric despica în jungla viscolului Care-i fura din ospăț ultima nebunie Gândea gândul că s-ar întoarce
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
am fi loviți de-apoplexie Mulți criticăm pe stradă și pe “post” Pe șarlatanii trădători de țară Dar îi votăm tăcuți și fără rost Pe veneticii aleși “din afară” Cum ne-au lăsat doar puștile de lemn Și pălării de paie-n loc de scut Ne ploconim străinilor solemn Și-am renunțat la glie și trecut Ne-au exportat capele de bocit Ne-au otrăvit și apa din fântâni Popoare din IMPERIU IPOCRIT La noi în ȚARA se pretind stăpâni Ne
LAMENTĂRI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 2016 din 08 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341044_a_342373]
-
uitarăm de el. - Aha! Păi și ce legătură are berea noastră pe care vrem s-o bem cu beleaua lui? întrebă Damblagiul, râzând. - Păi are mă, are! Că el vrea să mergem să bem bere acolo unde lucrează gagica lui. - Pai hai atunci, hai acolo! Ia zi măi Pepsi, unde lucrează gagica ta? - La Damiro, lucrează. Te rog, mergem acolo să bem bere? - Mergem mă, mergem! Da cu condiția să mi-o arăți și mie, da? - Daaa! Ți-o arăt, cum
CĂPITANUL VASILE (8) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341200_a_342529]