1,998 matches
-
prietenia noastră Îți dedicam, eu și Alină, ție, colegilor și profesorilor tăi, cateva poeme. De abia aștept să vină Anul Nou. Îți mai aduci aminte când mergeam Împreună la urât? Țin minte că erai Într-un timp Îmbrăcat cu un palton mare, verde și cu căciulă aia de lâna Înfundata pe cap, parcă erai un popa, n-am să te uit niciodată În postura aia. Cât despre ceilalți, am crescut cu toții. Să-l vezi pe Radu, ce om În toată firea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
divanele de piele, nimeni n-ar mai fi bănuit unde mă aflam. Dar greu să te urci În el, unul dintre paznici stătea drept În față, pe o bancă, cu spatele la bicicluri. Să pun piciorul pe scara mașinii, ușor stânjenit de paltonul cu guler de blană, În timp ce el, cu jambierele strânse pe picior, cu șapca cu vizieră În mână, Îmi deschide respectuos portiera... M-am concentrat o clipă asupra unei Obéissante, 1873, primul vehicul franțuzesc cu tracțiune mecanică, pentru doisprezece pasageri. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu puteau face asta pentru că Împărțeau același pat. La etajul superior mai era o cămăruță care le era prezentată vecinilor și vizitatorilor drept „camera lui Helen“; avea un divan de modă veche și un garderob victorian sobru, unde Își țineau paltoanele, jerseurile și cizmele de cauciuc. Dar ar fi fost mult prea complicat, s-au gîndit ele, să trebuiască să se prefacă În fața servitoarei că Helen dormea acolo În fiecare noapte; erau sigure c-o să uite o dată. Și nu erau servitoarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
veniți și voi. Și dați drumul la apă, pentru sticlele din dubițe. În regulă? Au urmat Înjurături și gemete pe diverse tonuri. Mickey se ridică Încet În picioare, frecîndu-se la ochi și dînd din cap Înspre ceilalți. Ei Își Îmbrăcaseră paltoanele și se duseră la garaj. Kay se Întinse din nou. Se uită la ceas, apoi aruncă o privire În jur, căutînd să facă un anume lucru, dorind să se țină trează și să nu se mai gîndească la așteptare. Găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dau fuga pînă la telefon? Kay se uită Împrejur, dezamăgită. — Da, zise ea. Da, cred c-ar trebui. Omul o luă din loc. Kay se Întoarse spre fată. — Ar trebui să te Întorci la adăpost. Fata era Îmbrăcată Într-un palton de urson și cu o glugă de zînă. Clătină din cap cu un zîmbet larg. — Îmi place aici. E mult mai vesel. — Ei, s-ar putea să fie al naibii de vesel peste o clipă. Uite, ce ți-am zis? Se auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
am face o treabă pe cinste, mai bună decît voi, gagiilor, zise Kay. Asta-i sigur! Se duse cu Cole la spălător. Stăteau una lîngă alta, spălîndu-se pe mîini, fără să se uite una la cealaltă. După ce se Îmbrăcară În paltoane și o luară spre Westminster, Cole se uită În sus, spre cer. — Nu-i așa că am avut noroc că ploaia s-a ținut departe? zise ea. La St James se despărțiră, fiecare mergînd În altă direcție, iar Kay o luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
alta. Îți mulțumesc pentru ceai! SÎnt cam mulți oameni care așteaptă, domnișoară Giniver, Îi zise domnișoara Chisholm cînd intră În birou. — Așa deci? Întrebă Helen. Ieși din birou, se duse pe coridor și o luă spre toaletă, să-și scoată paltonul și pălăria și să-și pudreze fața la oglindă. În timp ce făcea asta, revăzu fața delicată a Juliei, cu trăsăturile ei frapante: gîtul subțire, ochii negri, sprîncenele frumoase, buzele pline, neregulate, care te făceau să uiți de rest. Ușa se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
totul o să fie În ordine. Dar pe unde-ai umblat? — Niciunde, zise Viv scuturînd capul și zîmbind. Continuă să alerge, scoțîndu-și mănușile și pălăria În drum; trînti la o parte ușa dulapului ei, cînd ajunse acolo, și-și Îngrămădi acolo paltonul. Domnișoara Gibson le permitea să-și țină poșetele În birou, așa că o reținu; dar Înainte de a Închide ușa, deschise repede poșeta și se uită Înăuntru, să se asigure că are tot ce credea că-i trebuie - era data de ciclu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
semn spre pahare. — Cred o să mă simt bine cu ceva de genul ăsta În mine. Bem gin cu vodcă și lămîie - Îți place? — Acum aș bea și sticlă pisată, dacă ar avea o urmă de alcool În ea. Își scoase paltonul și pălăria și căută o oglindă. — Arăt groaznic? zise ea, cînd nu găsi nici una și Începu să-și aranjeze părul. — Arăți minunat, spuse Kay. Vino aici și stai jos. Își petrecu brațul În jurul taliei lui Helen, și se așezară. Binkie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cu mîinile prin păr să-l răvășească puțin. Acum, se gîndi ea, arăt de parcă aș fi luat parte la o Încăierare... Pentru Dumnezeu! Ce conta? Nu era vorba decît de Julia. Își puse trusa de machiaj la loc, Își luă paltonul, pălăria și eșarfa, trecu ușor de biroul domnișoarei Chisholm și ieși pe coridoarele primăriei, coborî În hol, și apoi În stradă. Julia stătea În fața unuia dintre leii din piatră cenușie. Era Îmbrăcată la fel, În salopetă și jacheta de blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de ceai. Fără să-i urmeze cineva, zise Julia zîmbind. Hai, ia loc, Helen. Scosese un pachet de senvișuri Învelit În hîrtie cerată, și un clondir plin cu ceai. Trăsese scaunele, dar Își plimba privirea dubitativ de la scaunele prăfuite la paltonul elegant al lui Helen. Aș putea pune niște hîrtie acolo, dacă vrei. — E-n regulă, zise Helen. Nu-ți face probleme. — Sigur? Te cred pe cuvînt, să știi. Eu nu fac ce face Kay. — Ce face Kay? — Să-mi aștern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
strat gros de smochine putrezite care probabil căzuseră și nu fuseseră strînse cu o vară Înainte. Helen Își scoase țigările, iar Julia veni mai aproape de ea să ia una. Fumară Împreună, umerii abia atingîndu-li-se, mîneca jachetei Juliei agățîndu-se ușor de paltonul lui Helen, cînd Își ridica și cobora țigara. Buricele degetelor ei aveau Încă semne, remarcă Helen, acolo unde se zdrelise cu o săptămînă În urmă, și se gîndi cum le atinsese abia, atunci, cu vîrfurile degetelor. Ea și Julia stătuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nepăsare. Ideea era incitantă, dar și Înspăimîntătoare. Mai discutară puțin despre casele din spatele acelei piețe. Julia i le arătă pe cele pe care le vizitase și-i descrise ce văzuse În ele. Dar mîneca ei se agăța În continuare de paltonul lui Helen, iar ea era mai curînd atentă la această frecare și atingere a celor două materiale decît la ceea ce spunea Julia; În cele din urmă, simți cum carnea de pe braț i se - de parcă Julia sau apropierea ei o atrăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
astea pînă la șapte, cînd sunetul mașinilor de scris dispăru, fiind Înlocuit de tîrșîitul scaunelor de lemn pe podelele goale. Un minut după aceea, apărură primele femei; se rostogoleau În garderobă pentru a merge la toaletă și a-și lua paltoanele. Viv se duse la dulapul ei și se Îmbrăcă foarte Încet, punîndu-și apoi pălăria și trăgîndu-și mănușile. Se plimba printre femei ca o fantomă, privindu-le fețele mohorîte, banale, chipurile grăsulii cu ochelari, cu o gelozie devoratoare, simțindu-se ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
milioane. Abia avem timp să ne schimbăm, haide. Viv se uită la ea Îngrozită. — Glumești, zise ea. Nu pot face față la așa ceva. Arăt ca naiba! — O, dă-ți cu puțin Max Factor, spuse Betty, În timp ce-și trăgea paltonul pe ea, și tipii de la minister n-or să observe. O luă pe Viv de braț, o conduse afară și o porniră spre hol. Lui Viv, urcatul scărilor i se păru groaznic, de parcă era pe vapor, dar era o consolare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
creadă că sîntem fete ușoare și o să ne ofere bani. Nu știu ce crezi tu, dar dacă prețul ar fi bun, aș putea fi tentată. Încă o mai ținea pe Viv de braț. În regulă, fetițo, spuse ea cînd se așezară, strînseră paltoanele În jurul lor. Spune-mi ce s-a Întîmplat. Și reține: am renunțat la șansa de a fi pipăită de un funcționar divorcé, așa că trebuie să fie un motiv serios. Viv zîmbi. Dar zîmbetul se transformă aproape instantaneu Într-unul dureros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
fusese groasă, pentru că pe lac erau tot felul de lucruri Împrăștiate: bețe și pietre pe care oamenii le aruncaseră În efortul de-a o sparge. Kay Își eliberă mîinile - pentru că era Îmbrăcată ca să-i fie cald, cu mănuși și un palton strîns Într-o curea, un fular și o beretă - și luă o piatră pe care o aruncă numai de dragul de-a o vedea patinînd. Apoi se duse la marginea lacului și apăsă gheața cu vîrful pantofului. Veniră cîțiva copii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare. După ce gheața fu zdrobită, se transformă Într-o pulbere albă, la fel ca pulberea de sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea o căciulă lejeră din lînă, ca o beretă scoțiană cu pompon, trasă bine pe frunte. Avea o expresie ciudată - un zîmbet În același timp moale dar și preocupat. Kay pescui ultima bucată de gheață pentru copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de nuiele pe care se refugiaseră rațe. Apoi Însă, se Întoarse spre Helen și-i privi profilul, obrazul și gîtul, care-i deveniseră rozalii, În fine, din cauza interesului și fascinației reale pe care o trăia, și, dincolo de gulerul ridicat al paltonului lui Helen, zări reverul crem dedesubt, și sub el pielea netedă și curată. Își aminti cum stătuse În dormitor, Încheindu-i rochia frumoasă, Își aminti lunecarea pijamalei de mătase, senzația de greutate a sînilor ei fierbinți și elastici. O năpădi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bărbat pentru Helen - s-o ia de nevastă și să-i dăruiască și copii... Tăcură o clipă, uitîndu-se la priveliște, dar fără să mai vadă nimic. — Hai să te duc acasă, zise Kay Încet. Helen trăgea de un nasture de la palton. — O să mai avem doar o oră sau două Înainte să pleci. Kay Își compuse un zîmbet. — Ei, dar știu cum să umplu o oră sau două. Știi la ce mă refer, zise Helen. Își ridică privirea din nou și Kay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
picioare nespălate, mopuri care degajau un damf acru, mîncare proastă, respirații nesănătoase. Dar peste acestea, pluteau și alte mirosuri, mult mai deranjante: parfum, machiaj, păr permanent, mirosurile copiilor, cele din trafic, de cîini, trotuar și aer liber. Viv Își scotea paltonul. Era Îmbrăcată Într-o bluză de culoarea lavandei, Închisă cu mici nasturi de perlă, iar aceștia Îi atraseră atenția lui Duncan. Uitase că există asemenea nasturi. Uitase și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nasturi. Uitase și cum sînt la pipăit. Dorea să poată să Întindă mîna peste masă, să ia unul, doar o clipă, Între arătător și degetul mare. Ea Îl văzu cum se uită și se foi cu timiditate, parcă. Își Împături paltonul În poală. — Cum te mai simți, de fapt? Îl Întrebă ea, după ce termină această operație. Ești bine? — Da, sînt OK. — Arăți teribil de palid. — Chiar așa? Ai spus-o și data trecută. — Uit mereu. — Cum ți s-a părut ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Fraser. De data asta Îl văzu și pe Fraser - și el se uita prin Încăpere. Întîlni privirea lui Duncan și-și lăsă ușor colțurile gurii. Apoi Îi privi pe tatăl lui și pe Viv cu interes... Duncan se gîndi la paltonul tocit al tatălui său. Își coborî capul și Începu să culeagă bucățele de furnir de pe masă. Avea mîinile curate, pentru că se Îngrijise să le spele În dimineața aceea și să-și taie unghiile. Pantalonii, la ambele picioare, aveau o cută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
putea să explice asta. Chiar nu te simți bine? o Întrebă el În schimb. — SÎnt bine, zise ea uitîndu-se În altă parte. SÎnt obosită, asta-i tot. — Din cauza raidurilor? — Da, așa cred. O urmări cum se ridică și-și trage paltonul. Bluza ei de culoarea lavandei, cu nasturii de perlă, fu acoperită. Părul Îi veni În față cînd Își coborî capul, apoi Îl ascunse după urechi. Duncan văzu din nou cît de palidă era sub stratul de fard. Nu li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ea. Și apoi simți de parcă cineva ar fi prins-o de umeri și i-ar fi șoptit În față grăbit: Ce mai aștepți? Haide! Aruncă revista, sări În picioare, se duse la toaletă, se pieptănă, Își Împrospătă machiajul, Își puse paltonul, fularul și bereta scoțiană pe care o avusese pe cap mai devreme, și ieși. Grajdurile erau cufundate În Întuneric, piatra de asfalt luneca din cauza gheții, dar Își croi drum fără lanternă. Auzea clinchetul paharelor, bîzÎitul vocilor aburite de bere, ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]