8,062 matches
-
ceas / din jumătatea altui început. / Rafale de ploaie îmi biciuie / ochii spălând / durerea neprimenirii.“ (Ore fără memorie) Autoarea nu își găsește nici o clipă liniștea. Ea are mereu inițiative excentrice, ca un copil care răstoarnă un scaun sau toarnă apă în pantofi ca să se facă remarcat de maturi: „Curg spre rădăcini de orizont.“ (Cerul altei zodii) „Îmi trec mâna prin / umbra-mi legată de trup.“ (Dincolo) „Mă-nvârt în jurul camerei / pustii ca într-un gol adânc.“ (Casa părăsită) etc. Cea mai năștrușnică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
activitate în poezia scrisă de Tincuța Horonceanu Benevic. Nu întâmplător, cartea ei poate fi povestită (am și povestit-o mai sus, pe scurt). Trebuie doar să răspundem la întrebarea „Ce face...?“. Ce face lumina? Poartă povara singurătății. Ce face urma pantofului pe trotuar? Doarme lipită de noapte. Ce fac portocalele? Zâmbesc. Ce face marea? Își târăște genunchii zdreliți. Și așa mai departe. Ce face poezia asediată de această activitate trepidantă? Iese pe furiș, în vârful picioarelor, din cartea tinerei autoare, și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autoarea are intenții nobile și dovedește o anumită clarviziune în evaluarea situației din România. La douăzeci de ani de la publicarea primei cărți (romanul Zarizanca), ea încă nu a găsit tonul potrivit pentru a se exprima deplin și convingător. Aleargă în pantofii strâmți și cu tocuri înalte ai unui limbaj artificial, în loc să-și caute o încălțăminte pe măsură sau pur și simplu să se descalțe. Rica Venturiano, filozof Limbajul cotidian cunoaște o permanentă desolemnizare (și degradare, dar aceasta este altă poveste). Iată
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Stancu își păstrase doar un pogon de vie și opt pogoane de livadă sau că Răducu are un cap destul de bun și ar putea ajunge ca Șerban? Bine, cel puțin, că nu ni se spune ce numere poartă personajele la pantofi. Poetul Si sfintii Volumul de versuri Un zâmbet la patru dinți de George Peagu (Perpessicius, București, 2007) cuprinde, într-adevăr, versuri, dar nu și poezie. Autorul, prozaic, se plânge că a fost lovit din greșeală de o necunoscută corpolentă pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
un antinevralgic. O poezie și mai trăsnită ne propune Viorel Savin, care într-un volum intitulat Evanghelia eretică și publicat la Casa Scriitorilor din Bacău, în 2005, tună și fulgeră împotriva contemporanilor săi într-o manieră satirico delirantă: „Clefăiam cu pantofii strălustruiți / în resturi de torturi supurând siropuri scârboase. // otrepe cu fețe-ngălate de zâmbet / ipocrit căutau să mă «onoreze» / cu strângeri lipicioase de mână... // am lunecat pe un val de libărci fâșâind / în viteză spre gâtlejul unei guri de canal“ etc.
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
formidabilă, datorită priceperii de a se bate și de a-și arunca peste bord "dușmanii". Nu înainte de a le găuri corpul cu lovituri de cuțit, ca să ia apă. Nava se îndrepta spre Cuba cu un transport de tricouri chinezești, de pantofi și de chiclazuri. Numai că pe drum a fost surprinsă de o furtună iscată din senin, neanunțată de stațiile meteorologice, sau anunțată, dar ignorată. Nava, o epavă bulgărească, scîrțîia și se legăna ca naiba. Căpitanul, un libanez,întreba ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
în fața școlii și îl așteptau pe... he, he, he, grangurul cel mare, pe nume Pantelimon. Era mîndră că domnul Pantelimon a ales să viziteze tocmai școala unde ea tăia și spînzura. Doamna Eliza, adică directoarea, era îmbrăcată trăsnet, adică avea pantofi cu tocuri de 18 cm, un decolteu cam îndrăzneț pentru vîrsta ei și era vopsită ca un indian înainte de a pleca la război. Încă își mai făcea iluzii deșarte că, la o adică, merge. În fața școlii, în stradă, cîțiva copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la profesor, românul a achitat 250 euro consultația și s-a înarmat cu răbdarea necesară așteptării. La orele 16 fără 30 de secunde a venit profesorul. Gabi a făcut ochii mari cît cepele. Profesorul avea cam 35 de kg cu tot cu pantofi și o bărbuță rară formată din puf pubertin. Dezamăgit peste măsură, Gabi intră în cabinet și profesorul îl poftește pe un scaun din fața imensului său birou. Dintr-un sertar scoate un dosar în care erau vreo 16 foi cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Raj se ridică din patul imens, încăpător pentru toată familia lui numeroasă, se scarpină fără să-l mănînce nimic, își freacă ochii, oftează și, în cele din urmă, coboară. Trebuia să-și îmbrace doar o geacă și să încalțe niște pantofi, deoarece dormea cu restul hainelor pe el. Pardailan, cumnat cu el, dormea într-o încăpere din grădină și n-a fost încîntat de misiune. Nu mă duc fără tine. Nu pot, mă doare vătămătura. Dar ce prind este al meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dom' primar, sar toți cei prezenți în poziție de drepți. Salut, fraților. Am o veste bună. Ce veste, dom' primar? Am primit două camioane cu ajutoare. Am pus totul în căminul cultural. Ce-au adus, dom' primar? Hrană, haine noi, pantofi, aragaze, frigidere, apă și de toate. Cînd ni le dați? Încet, băieți. Doar celor sinistrați... Și... mai cui? La cei omenoși, știți voi care. Tiberiu și cei patru ies din separeu. Trăiți, șefu'! A, uită-te și opoziția... Care opoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sufocă. Nu mai poate și mașina aceea afurisită zbîrnîie și caută. Sare un gard imens de cătină și se ascunde sub el. Un cățel vigilent sare ca fript că i s-a încălcat teritoriul. Nu era mai mare decît un pantof, dar avea o gură... Cățeluș, frumosule, hai, taci, te rog, măcar cîteva minute... Ham, ham, ham! Te implor, fii un lord și ai milă... Auzind asta, cățelul tace și dă din codiță, flatat de așa cuvinte. Mașina trece în trombă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de cele scrise pînă acum, am vizitat familia celor doi, exact după ce s-au scurs doi ani de la căsătoria lor. Întrăm pe holul mic de la intrare și Diana ne arată un loc acoperit cu o folie de plastic. Aici puneți pantofii, zîmbește fermecător. Ne descălțam? Cu cîinii ăștia peste tot... Femeia ne pune hainele pe umerașe și soțul le așează frumos. În sufragerie era o lumină abundentă, masa era plină cu de toate și Raul a înșfăcat o sticlă de țuică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
om de casă, cu nevastă și copii, care ar fi trăit bucuria tihnei oferite de o familie armonioasă. Îmi amintesc de o scenă cînd Mitică a băut prea mult și nevastă-sa, Ilona, la urcat în pat, i-a scos pantofii și ciorapii, l-a dezbrăcat și apoi l-a învelit cu plapuma. Mă uimea cu ce grijă îi îndesa plapuma la spate ca să nu răcească. Acum lucrurile s-au complicat. Haine de firmă cunoscută, mașini bengoase, gazon și concedii prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
reacția "gloatei", dar întotdeauna vor fi excepții care se îndepărtează enorm de regula generală. Adunați într-o sală somități din lumea științifică, urcați-vă la tribună și spuneți platitudini cît încape. O să remarcați că, în loc să vă spargă capul cu un pantof, veți fi aplaudat. De ce oare? Mulțimea este o noțiune care, în general, face abstracție de calitățile elementelor ei. Mulțimea se compune din indivizi și punctum. Calitățile indivizilor preocupă o altă matematică și anume "analiza". Prin urmare, mulțimea uniformizează componentele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-i foame... Se uită în jos și pe alee vede o omidă. Tu vorbești? Da, răspunde omida. Mă cheamă Anastase. Fantastic, măi Anastase. Anastase din nou scîncește: Mi-i foame... Omul se scarpină în cap, se uită roată și cu pantoful îl calcă pe Anastase zicînd: De-ai ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nou scîncește: Mi-i foame... Omul se scarpină în cap, se uită roată și cu pantoful îl calcă pe Anastase zicînd: De-ai ști ce necăjit sînt, măi Anastase...! Povestind îi arăt lui Pasqual cum fusese strivit Anastase, răsucind talpa pantofului în fel și chip. Pasqual s-a făcut negru și aproape plîngînd îmi spune: Dar este oribil bancul tău! Este monstruos, îngrozitor! Supărat, plîngînd efectiv, mă părăsește ostentativ. Pe Pasqual l-am reîntîlnit în Cuba, venise cu părinții săi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
lui Dumnezeu. 14. Genia nu a suportat regimul cazon al internatului. După câte-va săptămâni, s-a mutat la gazdă împreuna cu prietena sa Antoaneta. Pe Sărărie, lângă "Radio Iași", o casă jidovească: demisol, fereastră, alee, piatră cubică, pași. Dimineața, pantofii textilistelor de la "Sercomf" dădeau ora exactă. La 5 intra schimbul. Camera era traversată de conducte: apă, canal, căldură, instalații electrice, frânghii de uscat rufe. Alături, o magazie cu scule: cărămizi suprapuse, netencuite, geam vopsit albastru, crăpat parcă cu o piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe o păpușă de lut peste care a suflat duh atâta cât să-și aline singurătățile. Directoarea, fostă balerină în ansamblul de balet al Operei Române, instructor de dans, coregraf, manager. Fund bombat, picioare reliefate, fustă strâmtă, șliț până la portjartier, pantofi decupați, tocuri 20 centimetri, bluză de mătase înflorată, țâțe slobode, sfârcurile ca prunele coapte pătau pânza, zâmbetul larg, buzele îmbietoare, obrajii rumeni. Domnișoara Cătălina nu inspira, domnișoara săruta aerul ca pe niște sfinte moaște. Degete de pianistă: subțiri, lungi, drepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fruntea și a uitat să mai plece. Doamne, cum mai împletea aerul păpădie în cosițele ei, cum împodobea degetele cu verighete de lumină, cum desena iluzii multicolore în blocul de desen! În acea zi, aerul purta sarafan albastru, cămașă albă, pantofi roșii. Zgomotul fiarelor resuscita memoria. Retrospecția proiecta perspective pentru o moarte în doi timpi. Milioane de fotografii suprapuse camuflau aparența. Pe un scaun din metal, cu picioarele fixate în beton, cu spătarul rupt, în fața a două urme proiectate tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sfîrșit. Era mijloc de noiembrie și vara din ochiul meu ciudat și invizibil, ascuns, nu dispăruse. Nici șalul galben de la gîtul profesoarei mele favorite nu se Îndepărtase de chipul ei, nici halatul de doctor al dascălului Sorin Secășan și nici pantofii lui roșietici, lucitori de te puteai oglindi În ei, nu-și schimbaseră stăpînul. Colegii mei, la rîndul lor, nu-și Înlocuiau Îmbrăcămintea de la o zi la alta, dar ei măcar erau supușii uniformei școlare. Totuși, parcă-i vedeam jucîndu-se cu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
într-un baston. A, voi erați! Bine-ați venit! Vă așteptam, le spuse el, dându-se la o parte, ca să le facă loc să intre. Își strânseră mâinile și se îmbrățișară frățește. În antreu se vedeau mai multe perechi de pantofi, semn că fratele lor avea și alți musafiri, care sosiseră mai devreme. Cu toate acestea, din dosul ușii care ducea spre celelalte încăperi ale locuinței nu răzbăteau nici glasuri, nici zgomote care să le sugereze prezența , ca și cum în casă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
atunci observă Stelian că fratele lor vitreg nu arăta deloc în apele lui, în ciuda zâmbetului cu care îi întâmpinase la sosire. Se-nțelege că nu m-am răzgândit, răspunse Iorgu, dând cu bastonul mai la o parte o pereche de pantofi uitați în drum. Nu de asta-i vorba... Eu nu am obiceiul să mă răzgândesc... Altu-i necazul... L-au luat din nou pe Valentin... De bine ce tocmai îi dăduseră drumul!... Cum adică l-au luat?!... exclamă Ticu mirat. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
așeză jos, lângă piciorul mesei, și îl deschise pe cel de-al doilea. Ticu trebui astfel să-și ia în primire partea lui de daruri: un frumos costum de culoare albă, plus o pălărie, o cravată și o pereche de pantofi asortate cu costumul și mare și plăcută surpriză o trusă completă cu scule de frizerie, fabricată în Spania după licență italiană, cu familiarul profil al bărbierului din Sevilla imprimat pe capacul cutiei. Atins la coarda sensibilă și clintit momentan din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
păcatele lui de vechitură. Lângă cort, salvarea mea: sub niște palmieri, un izvor de apă curat ca lacrima. Mă arunc, atât cât am putut, către speranța mea de viață. Deschid gura să beau, dar dau cu botul de bombeul unui pantof. Ridic ochii, atât cât pot, și Doamne, ce rău atât de mare am făcut? în fața mea era profesorul de muzică. Zâmbea prietenos... Există, zice omul, o ordine a operațiilor, chiar și în deșert... Îmi întinde o vioară cu siguranță era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fac numai de amorul artei. Sunt curioase-foc... Tata-i dă înainte... Așaaaa... Căpitanul Falcă, ziceam... Se uită la tine ca la o victimă sigură. Întreabă din când în când pe majur: Dă semne de cip-cirip?" Se supără și-și sacrifică pantoful de lac. Lovește profesionist; peste șira spinării sau în boașe. Strâmbă din nas și-și șterge pantoful cu un prosop. Zice: "Fitness complet, până la cip-cirip sau somn adânc". Nu cred că-i place meseria. E puțin scârbit. Cred c-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]