2,686 matches
-
fără grații lirice. EUGEN SIMION SCRIERI: Poarta cetății, București, 1966; Cine mă apără, București, 1968; Frunze, pomi, arbori, București, 1968; Ochiul neantului, București, 1969; Sunetul originar, București, 1969; Fum, București, 1971; Stelele fixe, București, 1977; Locuri și oameni, scriitori și parabole, București, 1982; Noaptea luminată, pref. Mihai Ungheanu, București, 1982; Aventurile marelui motan criminal Maciste, București, 1983; Stelele fixe, îngr. Valentina Pituț, postfață Romul Munteanu, București, 1995; Sonete, îngr. Valentina Pituț, București, 1995; Umbra unui țipăt, Timișoara, 1996; Scrisori de iubire
PITUŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288831_a_290160]
-
dezastrului (1999) se doresc o istorie completă a mișcării legionare, autorul fiind preocupat, ca istoric, de un fenomen interbelic pe care îl stăpânește bine. Crima din templul de jad (1996) este, în aparență, un roman polițist, dar implică și o parabolă postmodernistă. SCRIERI: Reviste de filosofie și sociologie, I-II, București, 1979-1983; Lecturi filosofice, Craiova, 1991; Crima din templul de jad, București, 1996; Mircea Eliade și Nobelul interzis, București, 1998; Puși contra Dumitru Dinulescu, București, 2001. Ediții: Titu Maiorescu, Prelegeri de
POP-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288885_a_290214]
-
malefic în conștiințe. Aici tonul devine parodic, demistificator, poetul dând în vileag absurdul totalitarismului prin mimarea logicii strâmbe și a limbajului plin de clișee al acestuia. Uneori demistificarea, mai puțin apăsată, e cu bătaie mai lungă, așa cum se întâmplă în parabolele ironic-meditative prezente mai cu seamă în ultima parte a cărții și care, precum poemul Zeul din mașinărie, dovedesc nu numai ingeniozitate, ci și profunzime. O parte din versurile lui P. sunt traduse în limbile italiană, germană, franceză, engleză, fiind incluse
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
întuneric ca într-un / cearceaf de muribund, cu mâini schilodite fluturând din zid semne/ de var. urechea din creier în care urlă în fiecare noapte moarteA”. Amestecul de visceralitate și simbolism, metaforismul excesiv, imaginarul (auto)distrugerii caracterizează aceste, în fond, parabole ale morții cotidiene. SCRIERI: Pedale de hârtie, Cluj-Napoca, 1994; PoemeșinimiC, Cluj-Napoca, 1996; Poeme de sedus realitatea, Cluj-Napoca, 2000. Repere bibliografice: Florin Lazăr, „Pedale de hîrtie”, ECH, 1995, 6-9; Andrei Grigor, Sau poet sau nimic, L, 1996, 38; Gheorghe Mocuța, Un
POP-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288887_a_290216]
-
văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt atinși de răutăți, defecte, mirosuri fetide, vorbe agresive. Confuzia, dezorientarea constituie o permanentă sursă de dezordine și nenorocire. Uneori, în special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text dezarticulat. La nivelul fragmentelor există o anume coerență în maniera narativă, dar, pe ansamblu, persistă etalarea informului, pentru că se acționează și se vorbește în neștire. Secvențele realității, percepute ca în vis sau ca prin ceața
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
de senzațional: ucigașul nu e racolat dintre cei care alcătuiesc fauna sordidă a locului (personaje reușite ar fi Îngeru’ sau omul cu caprele), ci este „subomul”, creatură cu aspect de maimuță, ins tarat psihic, refugiat pentru totdeauna în mină. Nu parabola, destul de anemică, interesează - moartea concomitentă a anchetatorului și a „subomului” -, ci configurarea atmosferei de sfârșit de lume din acest cadru închis. Război în bucătărie, scenariu premiat în 1997 la Festivalul de Film de la Veneția și publicat în 2001, este tot
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
anemică, interesează - moartea concomitentă a anchetatorului și a „subomului” -, ci configurarea atmosferei de sfârșit de lume din acest cadru închis. Război în bucătărie, scenariu premiat în 1997 la Festivalul de Film de la Veneția și publicat în 2001, este tot o parabolă, cu două branșe respiratorii: toleranța interetnică și motivul iubirii tragice. Întâmplările propriu-zise sunt, de astă dată, un simplu pretext: într-un cotlon uitat de lume, pe fundalul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș, un dezertor român se îndrăgostește de
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
din/ cuvinte/ Cuvântul.” În Pelerin (2003) intervine o deschidere mai accentuată spre vis, fabulos și imaginar. Lumea este concepută ca un basm, iar viața e înțeleasă ca miracol ce își are originea în „scânteia din amnarul rămas în paradis”. În parabola proiectată de poemul Uitată e minunea, sensurile trimit la posibilitatea răscumpărării existenței prin artă, starea poetică fiind văzută ca un echivalent al stării paradisiace din epoca mitică a originilor. Se invocă o lume a gândurilor „neîntrupate încă-n cuvinte”, înlănțuindu
POPESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288930_a_290259]
-
la „Ramuri”, „Luceafărul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, „Astra” ș.a. A mai semnat S. Bălănescu și Arina Velovan. Volumele lui P. - trei dintre cele cinci sunt antologii - conțin versuri de cea mai diversă factură: poezie epică, șarje, balade, anecdote, epigrame, parabole, poezie cu rimă, poeme în proză, poeme în versuri scurte etc. Autorul își încearcă mâna în toate modurile și speciile posibile, fără o opțiune sau o marcă stilistică personală. Încă din Oglinda dintre noi, abordează în aceeași cheie „subiecte” frivole
POPESCU-24. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288945_a_290274]
-
febrilă, generatoare de isterie colectivă, și în cele din urmă zadarnică, episod înrudit poate cu nuvela lui Gh. Brăescu Vine doamna și domnul gheneral, dar trasat în tonuri mult mai tari, grotești, márqueziene parcă, poate fi citit și ca o parabolă a așteptării Zilei de Apoi. Dar tema escatologică și soteriologică e, în chipul cel mai vădit, invocată aici prin recursul mai mult decât aluziv - la fel ca în romanele lui Petru Cimpoeșu, Dan Stanca, Liviu Ioan Stoiciu - la mitul cristic
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Cuvântul”, 1994, 4; Cornel Ungureanu, Generali și soldați, O, 1995, 1; Cornel Ungureanu, Prozatorii. Continuitate și alternative, O, 1997, 1; Eugen Bunaru, Complicitatea scriitorului, O, 1998, 7; Florin-Corneliu Popovici, No man’s land, „Paralela 45”, 1999, 21 septembrie; Olimpia Berca, Parabolă și melancolie, „Paralela 45”, 2000, 20 iunie; Emilia David, „Imperiul de praf”, OC, 2000, 19-25 septembrie; Adrian Dinu Rachieru, Un moralist, CNT, 2001, 12; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 98-100; Magda Răduță, „Băi, profesore...”, OC, 2002, 30 aprilie; Alexandru
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
are doar o singură dramă istorică, Ispita (pusă în scenă în 1979), inspirată de perioada dacică -, el exersează, cu oscilații valorice sensibile, o problematică diversă și o sumedenie de modalități, scriind comedii satirice sau amare, farse, drame, melodrame, încercări de parabolă filosofică (Ultima noapte a lui Don Juan) ș.a. Preponderent e filonul comic, prin care piesele și-au câștigat popularitate. Cu înclinație de moralist și ingeniozitate în compoziție și tipologie, scriitorul denunță impostura, fariseismul, parvenitismul, oportunismul, incompetența, abuzul de putere, traficul
POPESCU-27. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288948_a_290277]
-
Proza lui P. se înscrie pe linia literaturii simbolic-alegorice, a realismului magic și a fantasticului absurd. Pot fi găsite corespondențe cu Urmuz și cu oniricii anilor ’70, Leonid Dimov și D. Țepeneag, dar mai apropiat pare autorul de Franz Kafka (parabola absurdă), de Gabriel García Márquez (intensitatea metaforică, ritmul halucinant), de Hermann Hesse (mai ales cu povestirile și basmele sale simbolice, cu parabola inițiatică) și de Jorge Luis Borges (fantasticul livresc, jocul lumilor ficționale). Cele mai multe povestiri au drept protagonist și narator
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
și cu oniricii anilor ’70, Leonid Dimov și D. Țepeneag, dar mai apropiat pare autorul de Franz Kafka (parabola absurdă), de Gabriel García Márquez (intensitatea metaforică, ritmul halucinant), de Hermann Hesse (mai ales cu povestirile și basmele sale simbolice, cu parabola inițiatică) și de Jorge Luis Borges (fantasticul livresc, jocul lumilor ficționale). Cele mai multe povestiri au drept protagonist și narator un personaj alienat, ambiguu paranoic, implicat în tot felul de scenarii, inițial realiste, dar care se dezvăluie, brusc ori treptat, ca funambulești
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
conotațiile unui ritual funebru de trecere, dar moartea nu e decât o inițiere într-un absurd și mai absurd („agenții” sau funcționarii morții sunt inexpresivi sau ironici, cinici, asemenea unor agenți de securitate sau funcționari de partid). Fisura trimite la parabola universului concentric-concentraționar din romanele și prozele kafkiene, la așteptarea beckettiană a unei epifanii care se dovedește nu doar absurdă, inutilă, ci și infernală. Tema e reluată în registre ușor diferite în nuvele precum Totul despre fugă, Partida, A doua zi
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
o cană, chiar dacă aceasta înseamnă o condamnare perpetuă, dar e singura lui formă de protest. Pe de altă parte, personajul lui P. este un abulic, un neputincios care găsește în sistem acea rațiune superioară de a fi care îi lipsește. Parabola este valorificată în nuvela Fisura, unde esențială e - conotația politică dovedindu-se evidentă - teoria lumilor paralele, a relativității existențelor: nu se știe dacă cealaltă lume, în care naratorul pătrunde printr-o „fisură” (în podeaua de lângă biroul său), este o lume
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
Scriitori contemporani, 350-353; Munteanu, Jurnal, V, 185-188; C. Stănescu, „Ciorna aia din palmele ălor morți”, ALA, 1994, 212; Radu Sergiu Ruba, Destinul cu perechea sa de palme, „22”, 1995, 11; Ruxandra Cesereanu, Poemul hibrid, ST, 1995, 3; Ovidiu Verdeș, Une Parabole postmoderniste: Bacovia relu par Cristian Popescu, „Euresis”, 1995, 1-2; Carmen Matei Mușat, Asediul ficțiunii, LCF, 1995, 33; Care e locul lui Cristian Popescu în poezia postbelică? (anchetă de Dan Silviu Boerescu), LCF, 1996, 7; Ion Bogdan Lefter, Un poet fără
POPESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288926_a_290255]
-
să cadă mai încet” (Moment). Mai mult, odată cu Amânarea generală (1990) și Elegii în ofensivă (2003), textul își recapătă dimensiunea referențială: dinamizat prin teatralizare și subminat de o ironie corozivă, dusă uneori până la cinism și sarcasm, poemul face loc acum parabolei morale („Când s-au trezit cu un pumn în gură,/ mulți dintre ei/ au amuțit pe vecie.// Alții însă/ au fost fericiți./ Au găsit totuși/ un os de ros/ pentru dinții lor/ de lupi tineri” - Place de la Concorde) sau orfic
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
curent sau unei generații: scopul său pare a fi singularitatea de dragul singularității. Într-o oarecare măsură, povestirile pot fi afiliate canavalei expresioniste prin predilecția pentru cronotopul universului închis, prin reprezentarea (schematic) contorsionată a lumii, populată de oameni-voci-manechin. Majoritatea prozelor sunt parabole și par a fi construite, într-o manieră bizară, prin înțesarea metaforelor sau a nucleelor liricoide sau eseistice pe un vag schelet epic. Cultivarea fragmentarismului și a rupturilor epice sau finalul, imprevizibil, obscurizează și mai mult conținutul unor scrieri ce
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
multor formule tematice și narative, din beția de cuvinte sau din incapacitatea scriitorului de a fixa un palier epic. Calul troian este o istorie insolită, care se alcătuiește ca o succesiune de povestiri stranii, cu deschideri spre miraculos, eseu mitologic, parabolă sau povestire fantastică. Tauromahie începe ca un comentariu detaliat al unei coride, iar în ultima parte devine o parabolă despre conflictul adevăr-aparență. Piraia, cea mai izbutită proză de aici, descrie o evadare, prezentarea fluxului interior derapând brusc în analiză de
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
Calul troian este o istorie insolită, care se alcătuiește ca o succesiune de povestiri stranii, cu deschideri spre miraculos, eseu mitologic, parabolă sau povestire fantastică. Tauromahie începe ca un comentariu detaliat al unei coride, iar în ultima parte devine o parabolă despre conflictul adevăr-aparență. Piraia, cea mai izbutită proză de aici, descrie o evadare, prezentarea fluxului interior derapând brusc în analiză de tip comportamentist, pentru a se îmblânzi în final într-un eseu demonstrativ despre sacrificiu. Alte proze utilizează formule complet
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
patru pipe (1970) și Ceasul viu (1973), par a fi rezultatul unei crize de creație. P. parcă a înțepenit în propria formulă și schițele de acum sunt fragmente caricatural-absurde ale textelor anterioare: fie metafore dezvoltate ale războiului (Ceasul viu), fie „parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
valoric. Cu toate că versuri, imagini sau poeme reușite sunt concurate continuu de locuri comune, amestecul de colocvial și metaforic, un anumit stil balcanic, liric-baroc (spre exemplu, în Memento!), dau suflu și savoare versului arhaizant. Unele pagini pot fi citite și ca parabole politice. Memorial pe scut (1989) combină două tematici: poezia patriotică și cea de dragoste. În primele două cicluri, dedicate Patriei (asociate timpului și matricii materne), cultului eroilor, se simte ideologizarea din epocă, dar tema este abordată, totuși, în maniera romantic-naivă
PRICINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289017_a_290346]
-
azi și mai ales mâine”, O, 1977, 43; Alex. Ștefănescu, Publicistica, RL, 1977, 48; Alexiu, Ideografii, 126-128; Felea, Aspecte, I, 163-167, II, 204-206; Vlad, Lectura, 195-197; Victor Felea, „Ieri, azi și mai ales mâine”, TR, 1978, 1; Laurențiu Ulici, Gustul parabolei, CNT, 1978, 50; Iorgulescu, Scriitori, 133-134; Poantă, Radiografii, I, 245-247, II, 22-27; Raicu, Practica scrisului, 372-375; Horia Bădescu, Un mare timid, TR, 1979, 2; Ion Cocora, Personaj și mască, TR, 1979, 2; Lucian Alexiu, „De neatins, de neatins”, O, 1979
PRELIPCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289006_a_290335]
-
de-a face, evocând astfel și ambianța unor momente esențiale din existența lui. Considerate în sine, faptele narate sunt numai pretexte și încifrează semnificații depășind cu mult materialitatea lor, multe episoade includ simbolul, metafora sau capătă caracter de alegorie, de parabolă. Discontinuitățile, ruperile de nivel, derogările de tot soiul de la normal, ancorarea în excentric, amestecul de tragic și grotesc, de sublim și ilar au rolul de a compune o lume în care totul e răsturnat, în care nu funcționează reguli, criterii
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]