7,232 matches
-
ne-am întâlnit niciodată fără să-mi reproșeze că fac ceea ce fac sau, mai precis, că sunt ceea ce sunt. Cenzor înnăscut, adesea din convingere și cu sinceritate, dar, la fel de des, dintr-un sadism subtil și infinit de complex. „Călău” în Paradis, spirit fascinant și coroziv. Aceste contradicții nu erau lipsite de farmec și făceau din el un hărțuitor delicat, atrăgător și inclasabil, o apariție unică, mai nimerită într-o civilizație rafinată și decadentă decât în aceea balcanică. Mi se va reproșa
Un text inedit by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3643_a_4968]
-
a fost posibil ca unicul roman al acestui mare scriitor să fi fost scris la puțin peste douăzeci de ani. Volumul are un final deschis, cu mama apărând la pensionul elvețian unde era cazat Elias pentru a-l smulge din „paradisul” său și a-i atrage atenția că în absența unei veritabile experiențe de viață, nu poate fi scriitor. Relatarea va continua în următorul volum de memorii, Facla din ureche, pe care ar fi bine să-l vedem, și pe el
Tinerețea lui Canetti by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3381_a_4706]
-
doctor inginer” Elena și colecția de arme de vânătoare ale lui nea Nicu. La urma urmelor, asta merităm. Nu cred că românii de azi sunt mai buni decât au fost în urmă cu câteva decenii. Regăsim în însăilările kitschului politizat paradisul pierdut în care, deși lâncezeai într-un birou ori moțăiai lângă strungul scos din priză, salarul venea. E posibil, așa cum spunea recent Ana Blandiana, ca nostalgia după ceaușism să fie reflexul de respingere a stării economice actuale a țării. Se
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
proiecțiilor ideale de altădată, ar fi câștigătoare. Nu numai prin mirajul nestăpânit ori intensitatea provocării. Ci prin sentimentul înfrângerii unui tip de infern. Însă unei asemenea imagini îi lipsesc farmecul și dorința, crede Corina Ciocârlie; ea respinge spațiul Schengen - numit „paradis de mucava”- într-un amplu exercițiu de imaginație despre ideea de frontieră, pornind de la opiniile lui Baudrillard, Milosz, Canetti, Liiceanu, Kundera și ale altor gânditori din zona central europeană. Cum să trăiești fără frontieră, de vreme ce limita în sine, banală cum
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
poveste, Predica despre căderea Romei este și un bildungsroman - un roman de formare, de maturizare a lui Matthieu, cel care nu-și găsește locul la Paris și vrea să fugă de dificultățile vieții refugiindu-se într-un mic (și perisabil) paradis, în locurile copilăriei sale. Însă tatăl lui se îmbolnăvește și moare, iar viața nu poate fi evitată - așa cum îi spune sora lui, Aurélie, arheolog ce sapă pe locurile vechii cetăți a Sf. Augustin, în Algeria (în căutarea nu numai de
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
nu aveau habar unde nimeriseră... După ce, dimineața, explorasem, cu ochii minții, mările Sudului, alături de un personaj de ficțiune, acum îmi foloseam imaginația închipuindu-mi cum ar fi arătat o vizită a lui James Joyce, în anii ’20 sau ’30, în paradisul provensal unde clanul Woolf-Stephen își trăia la intensități apocaliptice nevrozele. În 1918, Virginia Woolf intenționa să publice capodopera lui Joyce, Ulysses, la editura familiei, Hogarth Press, la cererea lui Harriet Weaver, milionara americancă și protectoare a scriitorului irlandez. În ciuda eforturilor
J. J. în vizită la V. W. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3159_a_4484]
-
pentru că derivă direct din visul american, ca o prelungire monstruoasă a lui. Ceea ce-i reușește lui Andrei Dósa, dincolo de înfierarea exceselor capitaliste (gen în care, ne place sau nu, avem tradiție din anii ’50 ai secolului trecut), e figurarea acelui paradis pe dos al consumerismului. Din postura de om care spală vasele, tânărul worker & traveller devine ușor un „manager al resturilor îmbelșugate”, colportorul tuturor materiilor care rămân în urmă după ce marele ospăț a trecut: „am înotat în zoaie împreună/ căluți de
Window-shopping by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3163_a_4488]
-
povestea ce v-o depăn este veche) e singur Bürger, și-n această clipă, acuma chiar, tot stanțe șlefuiește. Cauzele Apusurile, neamurile toate. Și zilele, niciuna n-a fost prima. Și apa ce sorbit-a din izvor Adam. Și rânduitul Paradis. Și ochiul ce-ntunericul scrutează. Și lupii care-n zori se-mperechează. Cuvântul. Hexametrul. Și oglinda. Și Turnul Babel și trufia pedepsită. Și luna ce-au privit-o caldeenii. Și Gangele, nisip nenumărat. Chang-Tzu și fluturul care-l visează. Și merele
Jorge Luis Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/3168_a_4493]
-
Luminița Voina-Răuț Trăiesc de câteva săptămâni într-un spațiu magic, o uriașă bibliotecă cu 110.000 de volume - un fel de paradis borgesian - mai precis în Casa Traducătorilor din Straelen. Aflu câte ceva despre începuturile ei. Prin anii ’70, Elmar Tophoven, traducătorul lui Samuel Beckett și originar din Straelen a venit cu ideea înființării unei asemenea case. Pesemne inspirat de ideea Școlii Traducătorilor
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
că ne vom întîlni din nou peste cîteva mii de ani.” Din sumar Și de data aceasta, ca de obicei, VIAȚA ROMÂ- NEASC| (nr. 9-10) apare cu un sumar foarte bun. Solomon Marcus scrie despre „limba română, între infern și paradis”, Andrei Codrescu evocă New Orleans, Adrian Popescu semnează un text emoționant la despărțirea de prietenul său Petru Poantă, Liviu Bordaș prezintă o scrisoare a lui Teodor Ghițan trimisă lui Mircea Eliade, Dumitru Radu Popa ne aduce în atenție un om
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
sfârșește în lux, alături de o soție iubitoare și de niște copii adorabili. Penitența lui Valjean îi repugnă, dar îi lipsește curajul (ori, din contra, îi prisosește politețea) pentru a o afirma public. Drama lui e drama celui care a pierdut Paradisul. (Iar aici Fondane găsește argumente împotriva unei lecțiuni psihanalitice a observației). Preferă să țină seama de ordinea magică a gândirii, ceea ce, bineînțeles, e imposibil de contracarat (sau de admis) logic. Chestiunea legăturilor dintre biografie și operă o tratează în aceeași
Linia Fondane? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3135_a_4460]
-
de cumpănă al existenței, când li se intersectează drumurile și trebuie să înfrunte idei, norme și idealuri ale celorlalți, ca să poată rămâne ei înșiși, înțelegând ce înseamnă curajul și loialitatea. Taurul are ca verb-cheie „a avea”, iar Baladele usturoiului din Paradis de Mo Yan (Ed. Humanitas fiction, trad. din chineză de Luminița Bălan. 400 pag.) probează și dramele celor ce au foarte puțin, țăranii care cultivă usturoiul și ajung la revoltă spontană, și nepăsarea profitorilor, mai-marii județului. Și unele și altele
Pentru fiecare zodie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2948_a_4273]
-
lase în urmă totul și să plece înspre Mexicul la care visase încă din copilărie, inspirat de unele descrieri sumare ale bunicii sale și de câteva instantanee, genul de spațiu solar pe care o imaginație febrilă îl transformă într-un paradis ipotetic. Ironia amară a autorului lucrează și aici, fiindcă Alexander, în locul unei oaze de liniște în care să-și ducă în tihnă puținele zile rămase, dă peste o lume violentă, este jefuit și bătut, pierzând și bruma de avere pe
Când lumina nu mai vine de la Răsărit by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3332_a_4657]
-
topografii a literaturii române”, cu anexarea principiului fundamental al descentralizării culturale. Definitorii sunt, în această perspectivă, și preocupările pentru problematica Europei centrale (Mitteleuropa periferiilor, dar și cărțile coordonate cu Adriana Babeți, Europa centrală. Nevroze, dileme utopii și Europa centrală. Memorie, paradis, apocalipsă), în care sunt studiați scriitori legați de acest spațiu cultural (Sacher- Masoch, Gombrowicz, Krleza, Broch, Kundera, Kis, Konrad, Magris, dar și Slavici sau Cioran). Istoria secretă a literaturii române (2007) are meritul de a încerca să schimbe unghiul de
Cornel Ungureanu – 70 Seducția istoriei literare by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3348_a_4673]
-
cu mirosuri de plumb. Apoi intervine adevărata potrivire în lume: plăsmuirea revistelor literare. Marea vocație, liniștitoare, a specialistului dedicat, odată cu trecerea, zece ani mai târziu, în echipa României literare (condusă de Geo Dumitrescu). De-acum epoca preocupă martorul ajuns în paradisul de celuloză. Momentele, oricât de mărunte, au rezonanțe amplificate în notele memorialistice. Admiră până la capăt orgoliul brebanian, încă înainte de debut, e intrigat de fascinațiile caleidoscopice ale lui Sorin Titel, crede în Ion Caraion și Velea, respectă civilizația unor Streinu-Cioculescu, discreția
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
public Editura Humanitas fiction impune și la târg binomul care nu dă greș: mari autori și cărți cu impact garantat la public. Cei ce-l iubesc pe Mo Yan, nobelizatul din 2012, au bucuria unui titlu nou: Baladele usturoiului din Paradis (trad. Luminița Bălan) cu o poveste de dragoste impresionantă, cu drame de familie și întâmplări zguduitoare ale istoriei chineze. Are ca pandant, noul roman al nobelizatului din 2010 - Mario Vargas Llosa, Eroul discret, tradus de scriitorul Marin Malaicu- Hondrari (Ed.
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
nu poate apărea. Prima e existența unui oraș cu o minimă viață culturală, din a cărei protipendadă se vor recruta viitorii boemi. O boemă rustică e un nonsens. A doua condiție e lanțul de crîșme, cafenele sau braserii care dă paradisul bahic al exponenților de seamă. Fără alcool, boema își pierde elixirul, devenid un ritual gol, fără libații de grup. „Pentru boemi, cîrciumile sunt ca depourile de tramvaie. Acolo se odihnesc și se repară, urmînd ca-n alte locuri să se
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
și anume, o salvare rapidă, imediată chiar, și fără nici un fel de efort din partea alegătorului. Asemeni unor secte, acești oameni (și pseudo-formațiunile pe care le poartă după ei) le spun cetățenilor că tot ce trebuie să facă pentru a atinge paradisul terestru al unei Românii bogate, civilizate și respectate este să le dea lor votul. Și tot ca în cazul acelor secte, singurii care profită de pe urma naivității celor care le dau votul sunt „mântuitorii” și șleahta care vine în urma lor (în
Deputat PSD: "Mântuitorii", singurii care profită de pe urma sectelor by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/32453_a_33778]
-
intrigat de geopolitica Europei orientale. Mă așteptau înălțări nebănuite, provocările străinătății, dar și căderi dureroase. N-am regretat niciodată drumul invers făcut, după 15 ani, dinspre Citadela cunoașterii către cetatea acțiunii directe. Simt uneori c-am fost alungat dintr-un paradis pierdut. În locul liniștii sufletești de odinoară, trăiesc acum tumultul, stresul și trepidația acțiunii de stradă. Jocul cu mărgele de sticlă — cearta universaliilor, bunăoară — a fost înlocuit de frământările antreprenoriatului politic. Din sfera înaltă a Unului m-am prăbușit în lanțurile
Neamțu, dezamăgit sentimental. "Simt că am fost alungat" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/32498_a_33823]
-
Luminița Corneanu Henry Miller, Un diavol în paradis, Editura Polirom, 2013, traducere din limba engleză și note de Lavinia Braniște, 179 pag. Un diavol în paradis nu seamănă, prin construcție și conținut, cu cărțile celebre ale lui Miller, cele din trilogia „Răstignirea trandafirie”, de pildă. Asta în primul
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
Luminița Corneanu Henry Miller, Un diavol în paradis, Editura Polirom, 2013, traducere din limba engleză și note de Lavinia Braniște, 179 pag. Un diavol în paradis nu seamănă, prin construcție și conținut, cu cărțile celebre ale lui Miller, cele din trilogia „Răstignirea trandafirie”, de pildă. Asta în primul rând pentru că materia cărții este dispusă linear, cronologic, spre deosebire de celelalte cărți, în care fluxul conștiinței este singura regulă
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
care, de altfel, neavându-i, îi împrumută), ceea ce se și întâmplă, iar în curând musafirul, inițial foarte recunoscător, va deveni o povară, și încă o povară cu pretenții. Mofturos, bolnav, nevrotic, imposibil de așezat într-un loc, fie el și „paradisul” unei locuințe la malul oceanului, Moricand va ajuge să-i reproșeze binefăcătorului că îl pune „într-o poziție de nesuportat” și că e un prizonier în casa lui. Episodul în care Miller și Lilik se chinuie să-l ducă la
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
fruste, pe care Lavinia Braniște alege (în mod corect, după mine) să le traducă prin echivalente la fel de fruste, doar că textul apare scris în felul următor: „Îmi bag p...- în cine a făcut-o”. E ușor amuzant. Un diavol în paradis este o lectură plăcută și ușoară, deși nu o carte „roz”. Personajul principal e destul de greu suportabil, dar tocmai despre asta este vorba. Miller ne prezintă un exemplar din specia umană, îl descrie cu precizie și-l înfige cu un
„Diavolul“ și binefăcătorul său by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3252_a_4577]
-
atent calibrat discursiv (încă un copil, Cristina nu sare niciodată peste marginile propriei umbre), Kinderland e una dintre surprizele cele mai plăcute ale anului editorial în curs. După două romane întâmpinate mai degrabă călduț (despre Negrissimo și Un an în Paradis s-a scris puțin), Liliana Corobca răspunde tăcerii critice cu o carte care o aduce în prima linie a prozei românești de azi.
O surpriză by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3265_a_4590]
-
în dreptul fiecărei materii de studiu. Studiile de filozofie din România sînt echivalate cu patru semestre (doi ani), așa încît Alexandru Dragomir este înscris la Freiburg în semestrul V. Locuiește în Schillerstrasse 52 III. Este bursier al Fundației Alexander von Humboldt. Paradisul de la Freiburg Ce studiază Dragomir la Facultatea de Filozofie a Universității din Freiburg? Mai întîi cursurile și seminarele „maestrului“, cum îi spun lui Heidegger doctoranzii săi. În cei doi ani (patru semestre), cît durează sejurul lui Dragomir la Freiburg, Heidegger
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]