1,958 matches
-
de acte teroriste. Iar în unul din respectivele cazuri, descoperit în 1984 sau 1985, doi ofițeri din cadrul fostei Unități Speciale de Luptă Antiteroristă (celebra U.S.L.A.) au plătit cu viața temerara încercare de a dezamorsa două dispozitive explozive amplasate sub autoturisme parcate în Complexul studențesc Grozăvești. Au reușit să dezactiveze primul dispozitiv, dar pe al doilea...Erau cu declanșare pe bază de mercur... Probabil că și acești eroi sunt considerați astăzi torționari ori siniștri! Un exemplu mi se pare a fi relevant
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
mă gândesc cât face. Apoi mai era și costul întreținerii ei care să se adauge la nota de plată; arăta de parcă nici nu terminaseră oamenii lucrul la un capăt, că au și început cu celălalt, precum Forth Bridge. Mi-am parcat camioneta pe aleea ce ducea către casă, alături de ultimul model de jeep Toyota, care nu avea nici un strop de noroi care să-i strice aspectul vopselei mov mat. Cel mai îndepărtat colț de țară în care fusese era Hyde Park
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
aștept să discutăm asta la momentul potrivit. Este o sugestie interesantă, dar momentan nu pot să-i acord atenția cuvenită. Am făcut un zgomot cu limba și i-am închis telefonul. Am ajuns la bancă mai târziu în acea după-amiază, parcându-mi dubița pe trotuarul din față. Aș fi trecut pe nota de plată a băncii și posibilele amenzi. Joe citea ziarul în biroul său. Părea încântat că mă vede. Dar asta nu dură prea mult, și nu doar pentru că l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
m-am analizat bine în oglindă. Era nemaipomenit ce efecte poți obține dacă pui alături obiecte de îmbrăcăminte pe care nu te-ai gândit niciodată să le combini. Arătam mai doamnă decât însăși Suki Fine. Am avut grijă să-mi parchez dubița destul de departe de blocul unde avea Charles apartamentul; nu se prea potrivea cu imaginea mea. Am un simț foarte fin privind ceea ce se cade. Credeam că o adresă atât de centrală precum a lui avea un valet sau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în parcare unul înaintea celuilalt pe la cinci fără zece. —Cinci fără zece? Se poate face ceva la ora aia? —Păi, bursa din Tokio este deschisă. Oricum, cel pe care ți l-am arătat a ajuns la poartă primul și a parcat chiar acolo, pentru a-l bloca pe celălalt. Al doilea tip nu putea să-și lase mașina acolo în stradă, așa că a trecut de poartă pe jos, a luat cheia mașinii celuilalt de la portar și a mutat-o ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pilot automat. Îmi trecu un fior rece pe spatele gâtului și, în ciuda soarelui care îmi atingea pielea, se simțea rece, ca ceva ce fusese resuscitat la morgă. Am trecut pe Knightsbridge, în josul străzii Sloane, pe King’s Road. Până când am parcat și am sunat la sonerie, inima îmi bătea deja neplăcut de repede și răcoarea nu dispăruse. Suki Fine a deschis ușa și părea foarte mulțumită să mă vadă. —Sam! Intră! Doamne, ce mâini reci ai! Oricum, era bine să știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
12. Estul reprezintă partea dreaptă a străzii; numărul 3 - a treia clădire de la stradă, cu fața la drum; 12 - apartamentul de la etajul al doilea, dinspre stînga. Pe spațiul verde dintre blocuri stătea scris: INTRAREA OPRITĂ PARCAREA INTERZISĂ Cu toate acestea, mașinile erau parcate chiar În fața clădirilor. Bagajul meu consta dintr-un geamantan mic, negru, În care se afla un set de ustensile. N-avea decît cincizeci și cinci de centimetri lungime, patruzeci de centimetri lățime și o grosime de douăzeci de centimetri, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că am avea o mulțime de lucruri de discutat. — Coincidență ? l-am Întrebat sever, fără să-mi dau seama de tonul provocator. — Vreau să cred că a fost o Întîmplare fericită. Se uită peste umăr la locul unde-mi era parcată mașina. Doar nu m-am apucat să te urmăresc. Dacă aș fi făcut-o, atunci rolurile noastre s-ar fi inversat. — De unde mă cunoști? Pentru o clipă, privirile se opriră parcă cu interes asupra servietei mele. — Și tu ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
luat-o pe strada principală spre sud, cale de vreo două cvartale, apoi la dreapta și am urcat panta abruptă. Am ajuns la o trecere de cale ferată fără barieră. Strada de dincolo de șine era singurul loc unde se putea parca În zona aceasta. Un șir de mașini păreau aliniate pînă la următoarea stradă. Majoritatea celor parcate erau camionete, lucru explicabil deoarece Întreaga zonă era Înțesată cu fabrici. CÎnd trecea cîte un tren, se ridica un praf metalic. Aici pînă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
păreau aliniate pînă la următoarea stradă. Majoritatea celor parcate erau camionete, lucru explicabil deoarece Întreaga zonă era Înțesată cu fabrici. CÎnd trecea cîte un tren, se ridica un praf metalic. Aici pînă și drumul părea de un roșu ruginiu. Îmi parcasem mașina la capătul străzii. M-am Întors puțin și m-am uitat peste umăr, dar persoana care mă urmărise nu se mai vedea. N-aveam nici un motiv să mă Îngrijorez, chiar dacă-și făcea din nou apariția. Am intrat În mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un șanț adînc pe partea dreaptă... În fața primăriei se Înălța un chiparos bătrîn și noduros care ocupa cam o treime din lățimea drumului și În spatele lui se afla, am impresia, intrarea unui templu. În spațiul cel mic, rămas liber, erau parcate cîteva mașini. Oare care nuanță de bleu mă interesa? Dintre cele șase mașini parcate, patru aveau culoarea bleu și asta nu-mi spunea nimic. Ferestrele Primăriei, cu excepția cîtorva de la etajul al doilea, erau Încă luminate, ceea ce Însemna că lumea rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
hai! O să beau și eu ceva. O să-mi las mașina pe undeva pe-aici. Se poate, nu? Nu mai pot de frig. — Prudența ta e lăudabilă, Îmi spuse el privindu-mă șmecherește. CÎt despre zona asta, las pe mine. Poți parca chiar aici, dacă dorești. Nu are acoperiș, dar am grijă de teritoriu ca de propria mea casă. — Bine, dar... mormăi aproape imperceptibil bucătarul, strecurîndu-mi și mie o ceșcuță cu saké. Ce vrei să spui? Îi ceru fratele socoteală brutal. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la Camelia ne urmărește acum. Crezi că o să te creadă că ai cîștigat o mie de yeni pe degeaba? — Vi-i dau Înapoi și-atunci totul e-n ordine. — Ar fi o prostie! Ce fel de oameni sînt aceia care parchează mașinile aici? Din ceea ce mi-ai spus, am Înțeles doar că nu locuiesc prin apropiere, dar... — E doar o supoziție. Cine-a zis așa ceva ? Și dumneavoastră v-ați lăsat mașina aici, nu? — Vorbesc de cei care Închiriază locuri de parcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
prima mașină nu apucase să traverseze bine, semnalul acustic al barierei a Început din nou. Eu am fost ultimul care a trecut. Am luat-o la stînga pe a doua alee. Din fericire, am găsit un loc liber să-mi parchez mașina imediat după ce am dat colțul, după primul stîlp de telefon. Locul era Însă tare Îngust și cînd am dat-o cu spatele, am lovit-o puțin. CÎnd am coborît, am observat că cineva scrisese cu caractere mari În praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
psihic scontat. Am auzit că celălalt s-a speriat grozav cînd l-a scos fratele meu. — Mă mir... Individul cu rămen o Întinsese Înaintea mea, așa că n-a avut cum să fie martor al scenei... — A zis că și-a parcat microbuzul Într-un loc sigur și s-a Întors. Nu mai aveam replică. Și eu puteam să plec undeva... la biroul muncitorilor angajați temporar... la poliție... sau mai știu eu unde. Dar eu n-am făcut decît să fug de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
News Gathering sau Satellite News Gathering. Indiferent de termenul folosit pentru a le denumi, fly-urile vor fi un adevărat coșmar al vieții de reporter de teren. Rareori ajung la timp la locație, sau când ajung, nu ai unde să le parchezi; când găsești loc de parcare, tehnicianul de pe fly nu prinde satelitul din cauza unei clădiri prea mari, iar când prinde și satelitul și totul pare să fie în regulă, cu siguranță că cei din regie îți vor spune că nu ai
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
fi Palatul Cotroceni, Palatul Victoria, Parlamentul, spitalele de urgență etc.). Revenim la exemplul nostru și presupunem că transmisiunea în direct va avea loc prin intermediul unui DSNG. Acesta ajunge la locație, se instalează (în cazul fericit în care are unde să parcheze). Pe vremea când făceam teren, parcatul fly-ului reprezenta o dificultate majoră și îi eram profund recunoscătoare providenței atunci când aveam un producător de locație bun care venea și găsea un loc de parcare pentru DSNG). Operatorul, împreună cu tehnicianul de pe fly, trage
TRANSMISIUNEA ÎN DIRECT by ANA-MARIA NEAGU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/861_a_1560]
-
Decembrie 2005 3 decembrie 2005 Absurdistan Episodul I sau ,,Voi sfârși nasol în România“ Stația de autobuz pe care o utilizez pentru a merge la Universitate are o deschidere de trei metri, sufocată (ca tot Bucureștiul, de altfel) de mașinile parcate anarhic. Ieri, chiar pe peticul de trotuar rămas liber se lăfăia o Toyota 4 × 4, mașină de 60.000 de euro (cel puțin). Călătorii erau obligați să aștepte în stradă venirea troleului. Stăpânul inelelor (avea și un ghiul, evident) dă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
aștepte în stradă venirea troleului. Stăpânul inelelor (avea și un ghiul, evident) dă să urce în tractorul său urban, în timp ce eu mă aflam în așteptarea cutiei de sardine denumită troleu 85. Pe un ton respectuos îl întreb: „Domnule, înainte de a parca pe acest spațiu, v-ați gândit un singur moment că este vorba de o stație de autobuz?“ Răspunsul nu s-a lăsat așteptat: „Fugi dom’le d’acilea“... Tipul privea extrem de amuzat, aproape flatat în amorul propriu de neo-ciocoi cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
-i ajutăm și pe alții să se elibereze, în viziunea optimistă în care aceste biete rânduri vor vedea vreodată lumina tiparului. Mă simt nevoit să o iau etern de la început: o alarmă urlă dezabuzată, uitată pe o antică Dacia 1300, parcată în fața ferestrei mele, și nimeni nu se sinchisește, evident. Ce mai contează o muscă urlătoare în plus pe buba, pe puroiul numit „capitala“ europeană București, condus de un negustor de marmură și de o prefectă cu aură de fată descurcăreață
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
zile mă plimbam cu Anna pe o stradă destul de liniștită în felul ei, unde mai nou s-a deschis o pleiadă de restaurante à la roumaine, combinație de întreprindere de spălat bani și speluncă pretențioasă. Băieții-clienți reușiseră performanța de a parca pe trotuar un BMW 4 x 4 imens și, alături, o motocicletă imensă și ea, astfel încât toți trecătorii pietoni erau obligați să treacă prin această umilitoare canossa improvizată. Bănuiesc că dacă din revoltă, aș fi prăbușit motocicleta peste BMW s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
acest obiectiv strategic sunt sufocate de tot soiul de mașini cu tipi care vin să-și plătească dările, de la Hummer H1 (patru tone, 160000 euro, preț oficial) la Dacia 1300. Mă repet, am mai vorbit despre acest lucru, dar... Se parchează, evident, și în perimetrul stației de autobuz, astfel încât călătorii și șoferul de troleu trebuie să ajungă la un fel de acord vizual tacit (eu opresc aici, voi ocoliți „Tuaregul“ prin față etc.). De fiecare dată când mă găsesc aici și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
un fel de acord vizual tacit (eu opresc aici, voi ocoliți „Tuaregul“ prin față etc.). De fiecare dată când mă găsesc aici și surprind „un conducător“ auto urcând la volan, nu mă pot opri să nu-l întreb de ce a parcat astfel, în disprețul călătorilor. Am primit răspunsurile cele mai diferite și încă nici un pumn în față. Ultima oară (adică ieri), tipul care părea patron de butic de parter de bloc m-a întrebat serios: „Ești organ de poliție?“ cu oarecare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
lui ca frații, în curăție. După ce a realizat el aceste icoane, Maica Domnului s-a lăsat fotografiată de toată lumea”, spune părintele Antonie. Icoanele aburite La intrarea în biserica mănăstirii te întâmpină, de o parte și de alta, două icoane ce parca au fost aduse la Giurgeni special pentru a întregi armonia acestui loc binecuvântat. În partea stângă se află icoana Maicii Domnului cu Pruncul, iar în partea dreaptă, cea a Domnului Iisus Hristos. Icoanele au fost dăruite mănăstirii de familia Gheorghe
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Cel puțin m-a scutit să iau un taxi mai târziu. Și oricum, dacă Tim nu ar fi venit cu Shane, eu și Debbie probabil am fi ieșit pe Leeson Street sau altundeva mai târziu. Să alung gândul ăsta... Tim parchează în fața casei mele și se apleacă să mă pupe. Îl sărut pasional, pentru că sunt beată. Dar în toiul sărutului mă gândesc la Adam și mi se face rușine. Pentru că mie nu mi-ar plăcea să mă sărute cineva care visează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]