8,643 matches
-
muncă și împiedică realizarea unei agriculturi productive. Pe de altă parte, întoarcerea la agricultură mărește presiunea agrară. (Mai departe, această creștere a) numărului de activi din agricultură pe unitatea de suprafață agricolă înseamnă, de fapt, o presiune suplimentară asupra mediului : parcelele sînt dispuse în fîșii în lungul pantelor, în condițiile în care, prin colectivizare, au dispărut taluzurile care atenuau eroziunea ; cuvertura forestieră este degradată prin tăieri iraționale ; construirea de fîntîni individuale compromite rezervele freatice. Gestionarea terenurilor de către țărani nu respectă și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
comentatori presupun că, la origine, odihna pământului nu se celebra în toată țara în același an, dar că se crea un fel de rotație prin necultivarea alternativă a câmpurilor. Alții presupun chiar că toate proprietățile funciare erau împărțite în șapte parcele, fiecare dintre ele fiind lăsată nelucrată când îi venea rândul. În acest caz, Lev 25 ar reprezenta o încercare de unificare a activităților, care mai întâi se desfășurau doar parțial și alternativ; dar în felul acesta se crea un principiu
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
I,III,15); Ninus: p. 361 (II,X,7); Numa: p. 415 (II,XVII,8); Numenius: p. 145 (I,II,19); O Orpheu: p. 143 (I,II,9); p. 323 (II,III,8); P Pallas: p. 167 (I,VI,11); Parcele: p.193 (I,VII,3); p. 195 (I,VII,5); Parmenides: p. 147 (I,II,21); p. 241 (I,XIV,20); Paulus: p. 235 (I,XIV,3); p. 239 (I,XIV,16); p. 245 (I,XV,1); p. 371 (II
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
aproape că-mi vine să iau în serios ideea că "barbarii" migrați în America au vrut să demonstreze "Romei", adică Europei, că ei sunt mai grozavi, mai "civilizați". Chiar mai tehnici. Cu bani, ei pot să cumpere, dacă vor, și parcele în Rai. Și îi pot demonstra lui Dumnezeu că pot conversa cu El, stând răsturnați, comod, pe pernele unei limuzine. Gândul îmi lunecă (dar acum nu mă socot nici sentimental, nici retrograd!) la turlele celor două biserici din Lisa, când
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
care înghit continuu monede. Se joacă la micul dejun, la prânz, la cină, crupierii fiind supravegheați prin camere video ascunse pentru a nu se preta la vreun aranjament. Aud că ar exista, într-adevăr, în America, naivi care ar cumpăra parcele în rai. Până acum n-am întîlnit nici o dovadă că bârfa aceasta ar avea un temei serios. Toate avertismentele publicitare pe care le-am văzut se refereau la "viața de acum", cu un dispreț desăvârșit pentru metafizică. Și nicăieri acest
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
interesează să merg la bisericile românești din Chicago, în loc să petrec la "Balul strugurilor". A doua zi merg la trei biserici. Una evanghelică. Alta ortodoxă. Alta baptistă. Ocazie pentru a observa că nostalgia țării pierdute și credința sunt, strict, împărțite pe parcele. Fiecare se roagă pe parcela sa și își întreține amintirile fără să le amestece cu ale celorlalți. Mă bucur să întîlnesc români care țin să rămână români, chiar trăind la Chicago, dar mă întristează să-i văd atât de dezbinați
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
postoperatorie e la fel de bună ca și anul trecut. Organismul continuă să mă ajute ca totdeauna, dovada unei gene moștenite de la înaintași. Pe drumul de întoarcere am timp să observ că s-au făcut puține însămânțări de toamnă și că unele parcele arată chiar foarte bine, cu adevărat viguroase. La ora 1430 am adormit ca și când aș fi fost în patul de acasă. Era ora mea obișnuită de odihnă. La Buzău, de care mă leagă multe-multe amintiri privind familia numeroasă a soției, mai
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cei de departe La periferia unui orășel, pe un dîmb ce Începea de lîngă calea ferată, se afla o căsuță Îngrijită, cu ferestre albe, Împodobite cu obloane verzi. LÎngă casă, Într-o parte, era o grădiniță Împărțită cu grijă În parcele de zarzavaturi și o boltă pentru vița ce rodea la sfîrșitul lui august. În fața casei se Înălțau trei stejari falnici, care o adăposteau vara În umbra lor curată și primitoare, iar de partea cealaltă se Întindea un strat vesel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și de sumbru nu mai văzuse nicicînd spaniolul cel chior. Într-adevăr, pentru un om care acostase de atîtea ori pe marile țărmuri ale Europei și văzuse malurile tocite de calcar, verdele luxuriant al dealurilor și pămîntul cultivat Împărțit În parcele, care Întîmpină marinarul ce se Întoarce după o călătorie lungă și periculoasă - imagini ce trezesc În sufletul său emoția de nedescris a pămîntului arat și muncit de secole și legătura sa aproape directă cu cei care au trăit pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu sine secretul identității sale. Canicula din august 2003 a făcut ravagii printre bătrînii cei mai nevoiași, după cum o atestă numărul de morminte săpate în acea vară. Această spoliere a săracilor, care îi urmărește pînă și în mormînt, contrastează cu parcelele chinezilor din Paris, cu monumente în formă de pagodă orientate către răsărit. Ele sînt în general foarte bogat decorate cu inscripții aurite și acoperite de ofrande. Fiecare dintre componentele mozaicului parizian își găsește aici locul. Stelele și ornamentele revelează apartenențele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
firme strălucitoare nu funcționau. Asta o făcu să se simtă mai bine. Magazinul părea izolat în mod straniu printre umbrele copacilor. Strânse pumnii și se gândi: Dacă toate magazinele din sistemul solar ar fi eliminate brusc, cele câteva mii de parcele de tipul parcurilor unde se aflaseră ele puteau fi ușor transformate în aproape orice". Iar apoi își spuse cu o certitudine sumbră: "După o generație vor fi date uitării. Copiii născuți între timp vor crește mirându-se despre ce povești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
fragmente și povestiri prin care străbate un singur fir cusător, un erou fără rol, un privitor omniprezent înseamnă legătura. Luați ultimele romane ale lui Mirabeau, toate romanele de război, Benda, Barbusse, Léon Werth... Romanul devine o oglindă în fațete, în parcele. Aiurea e aproape delăsat”. Poziția cea mai fermă este exprimată în 1925 („Romanul“, în Cuvîntul liber, seria II, anul II, nr. 8, 21 februarie 1925). Autorul - care a asimilat „experiența” dadaistă, urmuziană și suprarealistă - citează exemplul „celui mai scurt roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
interes limitat. Pentru că totuși, din când În când, unii ecologiști radicali manifestă pentru ea o nostalgie de neînțeles, voi face, ca să fiu complet, o scurtă descriere sintetică: cei care trăiesc astfel au parte de natură și aer curat, cultivă câteva parcele de pământ (al căror număr e stabilit cu precizie de un sistem de moștenire strict), din când În când Împușcă un mistreț; regulează În stânga și-n dreapta, și În special nevasta, care naște copii; Își cresc copiii ca să le ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
piciorul de zid. Au. — Totu’n regulă ? Nathaniel se întoarce către mine. — Da ! spun radioasă, în ciuda faptului că piciorul îmi zvâcnește agonic. Îhm... ce verdețuri frumoase ! Arăt spre grădină cu admirație sinceră. Are formă hexagonală, cu mici cărărui între diversele parcele. — Tu ai făcut toate astea? E incredibil. — Mersi. Și mie îmi place. Îmi zâmbește. Mă rog. Uite și rozmarinul tău. Scoate o pereche de foarfece de grădină dintr-o chestie veche de piele care arată cam ca un toc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Ne aflăm într-un soi de curte, scăldată în soarele asfințitului. În dreapta e o casă cam dărăpănată, cu o tăbliță pe care scrie DE VÎNZARE. În față sunt șiruri întregi de sere, ce sclipesc în lumina blândă a soarelui. Sunt parcele pline cu rânduri de legume, e o gheretă din prefabricate pe care scrie GARDEN CENTRE... Ia stai așa... Mă răsucesc uimită pe călcâie și constat că Nathaniel s-a dat și el jos din mașină. Îmi zâmbește, cu un teanc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
privire amuzată. — Sunt sigur că am s-o pot reamenaja ca să facă față standardelor tale de specialist în cordon bleu, mi-o întoarce el. Pornim spre etaj și intrăm într-un dormitor uriaș ce dă spre spatele casei. De sus, parcelele cu legume arată ca o cuvertură din petice regulate ce se întinde până departe spre pajiștea verde. Dedesubt se vede o mică terasă și o grădiniță de flori, cu clematite și trandafiri agățători. — E un loc frumos, spun, aplecându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
copil. Însă câinele se lasă la pământ, se răsucește cu burta în sus și lipindu-și gâtul de piatra umedă, înțelege totul. ─ Ce faci?! murmură Iliuță. Hai, scoală-te de-acolo. Scoală-te măi, ai să-ți faci blana harcea parcea. Uite ce blană frumoasă ai, nu-i păcat de ea? Iliuță se apleacă spre câine și încet, cu grijă, îl mângâie pe grumaz, pe piept, pe burtă, apoi cu amândouă mâinile îl trage în sus de labele de față. Câinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cuiul, imediat. Răspund chemării. Trag o masă, de prânz vânătoresc, cu iepuri de casă, dar, asta n-are a face, vestea despre acest prânz, tot o să se ducă, până hăt, departe, pe aici! Și-o iau, de la capăt, pe următoarele parcele de salcâm. Rezultate - zero! Nici un foc. În ce să slobozi, un cartuș, dacă nimic nu-ți vine la cătare? Apă de Maluri dă un telefon, adjunctului. Ei? Nimic. Chiar? Chiar! Ce vorbești, mă, oare cum se poate una ca asta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
înconjurată de trandafiri, mi se pare un început de revoluție ecologică, poate semnul unei treziri civice din delirul globalizării. absolut niciun ghid turistic nu indică această oază unde în jur de treizeci de parizieni își cultivă fantasmele vegetale, reconstituind cu parcelele lor lipite unele de altele un fel de falanster demn de viziunile unor utopiști precum saint-simon sau Charles Fourier. Da, în fața computerului și în grădina mea de legume pariziană mă simt apărat. Cînd ies însă la diverse cumpărături, cînd intru
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
un eșantion al americii reale : artere de circulație irigînd cu vehicule de mare putere un peisaj urban cîteodată mai uman, dar alteori de o urîțenie dramatică, intersecții gigantice, cartiere de case identice alternînd cu benzinării, spații comerciale, magazine discount sau parcele abandonate. Și bineînțeles, nelipsitele Pizza Hut, McDonald’s, Buffalo Grill, Waffle House, Kentucky Fried Chicken... Din cînd în cînd cîte un parc, cîte o oază de verdeață și apoi din nou clădiri utilitare fără nici cea mai mică urmă de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cu oarecare timiditate de parcela mea înconjurată de trandafiri. Din ezitarea ei emana un imens respect, probabil în fața rezultatul muncii mele, întrucît era evident că trandafirii mei aveau ceva în plus față de toți ceilalți plantați de alți locatari pe alte parcele din spatele imobilului nostru. Pexy dădea din coadă cu oarecare nervozitate, probabil că se simțea invadat de prea multe mirosuri în același timp. Văzînd-o oarecum încurcată, i-am făcut semn doamnei Bordaz să se apropie. Gestul meu plin de curtoazie conținea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sau mazăre ?). — sunteți efectiv un mare creator, exclamă și un tînăr înalt, cu mîini subțiri, care tocmai își potrivea ceasul să sune la ora 6 și 37 de minute. își dăduseră oare toți acești locatari ai imobilului meu întîlnire în jurul parcelei mele ? Uitîndu-mă cu mai multă atenție în jur am descoperit și alte fețe, unele cunoscute, altele mai fulgurante. oare ce tip de curiozitate îi adusese pe toți acolo, în acel moment ? sau urma să aibă loc un fel de garden
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
altul și se prezenta scurt : Kariatide, zis și motamo, ha, ha... Cel puțin patru sau cinci locatari cu care aveam vagi relații îmi examinau acum cu atenție nu numai trandafirii, ci și cele trei specii vegetale plantate de mine în interiorul parcelei. Cele patru sau cinci pîlcuri de roșii nu puneau nicio problemă de identificare, mai greu era însă cu loboda și cu leușteanul care păreau niște plante misterioase, necunoscute în Franța. — Le folosiți efectiv pentru supă ? mă întrebă cineva, un tip
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
căruțelor. În părți rămâneau maidanul nesfârșit și groapa fără margini, lată și adâncă. Au dat ploile lui aprilie, apoi potecile s-au zbicit, oamenii forfoteau. S-au mai îndemnat vreo câțiva lucrători. Ba cu împrumuturi, ba cu economii, au plătit parcelele. Funcționarul primăriei își făcea drum tot mai des spre locuri. - Mișcă! Mișcă! zicea Grigore cârciumarului. Crește! - Crește, nene! răspundea Stere. Era altceva să vadă acoperișuri în dreapta și-n stânga. Avusese dreptate jupânul lui: nici orașul ăsta nu stătea pe loc
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub tufișuri de oleandri, se ascundeau bănci verzi sau chioșcuri deschise. Ferestrele aveau perdele bogate, străvezii, cu șireturi și ciucuri în margini, căzând în falduri pe pervaze. Tarapanaua Filantropiei rămânea la mijloc, într-un câmp, despărțind cele două laturi de parcele aliniate de măsurătorii primăriei. Spre capul acestei lungi căi de piatră, se ridicau piețe și maghernițe de lemn. Alți negustori își încercau norocul de-a lungul noului drum comercial. O zarvă veselă se auzea de departe. Tramvaiul scrâșnea pe șinele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]