3,503 matches
-
fost vreodată în slujba guvernului în vreunul din organismele sale. Nimeni nu crede în el, în afară de mine. Așa că de-aici înainte mă voi referi adesea la el numindu-l Zâna-Mea-Bună. Unul din numeroasele lucruri spuse mie de Zâna-Mea-Bună au fost parolele cu care aveam să mă identific în fața omului de legătură, iar acesta în fața mea, în caz că ar fi izbucnit războiul. Parola mea era: „Prieteni noi poți să-ți faci“. A lui era: „Pe cei vechi să nu-i lași“. Avocatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
înainte mă voi referi adesea la el numindu-l Zâna-Mea-Bună. Unul din numeroasele lucruri spuse mie de Zâna-Mea-Bună au fost parolele cu care aveam să mă identific în fața omului de legătură, iar acesta în fața mea, în caz că ar fi izbucnit războiul. Parola mea era: „Prieteni noi poți să-ți faci“. A lui era: „Pe cei vechi să nu-i lași“. Avocatul meu aici, avocatul apărării, este un anume domn Alvin Dobrowitz. El a crescut în America, ceva ce eu n-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
faci“. A lui era: „Pe cei vechi să nu-i lași“. Avocatul meu aici, avocatul apărării, este un anume domn Alvin Dobrowitz. El a crescut în America, ceva ce eu n-am făcut nicicând și domnul Dobrowitz îmi spune că parola și contraparola fac parte dintr-un cântec frecvent cântat de o organizație a fetelor idealiste din America numită „Spiridușii“. Textul integral, după spusele domnului Dobrowitz, este: Prieteni noi să-ți faci, Pe cei vechi să nu-i lași. Cei noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Adler? Căpitanul Adler ținea mâinile la spate. - Cu tot respectul, domnule baron, efectul radarelor nu reprezintă o prioritate pe termen scurt. Tiffenburg nu răspunse. Era contrariat. Întinse o mână în față și arătă ceva care ne înfioră. - Priviți acolo! Ma parole! În capătul aleii văzurăm o piatră cu margini rotunjite, încadrată de o tufă uriașă. Tufa ne era binecunoscută. Creștea acolo de ani de zile și nimănui nu i-ar fi trecut prin cap că are vreo semnificație. Piatra, în schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să fure. - Putea să fure planurile. Baba le-a împrăștiat peste tot prin casă. - De ce să le fure, când oricine le poate descărca de pe net... - Dar nu oricine are acces la nivelul ăla. Trebuie să comunici numărul de cod și parola și... - Nu mai vreau să te ascult. Refuz să te ascult. Mi se pare că e altă problemă și că noi o ocolim. - Nici eu nu vreau să mă cert. Înțelege. Nu vreau să mă cert. - E un subiect complex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Migliore, Firenze città nobilissima illustrata (Florența, 1684), 392-393]. Correva l'Anno 1501 e îl dì 11 di Luglio, felice per la pace che suol così bene prosperare gl'animi, quondo chè un tale Antonio de' Rinaldeschi (lo chiamammo un "tale", parolă che și deve alle persone sconosciute, e non a lui che fu nobile, perchè chi giugne a lasciarsi trasportar dal visio e dalle passioni atte a oscurar lo'ntelletto, non merită d'esser conosciuto per quelchè gli è) uscito dell
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
nobiltà, dalla plebe, mă sentitasi l'atrocità del caso, non fu chi crollasse îl capo, e non l'approvasse per giusta, molto più venendo fortemente incalzata dalla Legge Imperiale, senza limitazione di pena, contro a chi tanto ardisce, con [le] parole "Imaginem Dei, Virginis, & Sanctorum deturpans, percutiens, fragens punitar poena morțiș", perchè se pena, dice îl Boerio, si deve rigorosissima a chi oltraggiasse i Simulacri de' Principi, quanto più grave quelle [sic] de' Sânți? Fu buttato giù da quelle finestre ne
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
quell'immondizia, senza essersi mai staccata : l'altra, che nel libro della Comagnia del Tempio, dove sono scritti i morți per mân della Giustizia, benchè scancellato dalla piena del 1557 solamente di questo caso vi și leggon benissimo la seguenti parole, "Antonio di Giovanni Rinaldeschi fu impiccato alle finestre del Podestà adì 20 di Luglio 1501 la seră a ore una di notte, fu preso îl medesimo dì, ebbe due ore di tempo. Costui era gran bestemmiatore e battitor di padre
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Parker, Miasma: Pollution and Purification în Early Greek Religion (Oxford, 1983), 144-190; A. Molien în Dictionnaire de droit canonique, ÎI, col. 902, citând pe Origen și Augustin; C. Casagrande și S. Vecchio, I peccati della lingua. Disciplină ed etică della parolă nella cultură medievale (Romă, 1987), 229-240, care se concentrează pe blasfemia verbală, dar admit că în practică blasfemia include "colpe di diversă natură" [delicte de o natură diversă] (229); și, despre Franța, O. Christin, "Sur la condamnation du blasphème (XVIe-XVIIe
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Christin, "Sur la condamnation du blasphème (XVIe-XVIIe siècles)", Revue d'histoire de l'église de France, 80 (1994), 43-64 (45, despre "la polysémie du terme de blasphème" în epoca medievală târzie și la începutul perioadei moderne), si C. Leveleux, La parole interdite. Le blasphème dans la France médiévale (XIIIe-XVIesiècles): du péché au crime (Paris, 2001). Vezi și Schwerhoff, Zunger wie Schwerter (n. 5 mai sus). 88 Vezi E. Cohen, "Honor and Gender în the Streets of Early Modern Rome", Journal of
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
în lanțuri: ibid., XXVIII, col. 1106-1107 și 1109. 106 Vezi pp. 39-44. 107 V Lateran 1512-1517, Sessio X, 9, în Conciliorum...decretă (n. 4 mai sus), 621-622. Vezi, Dict. De droit can. (n. 28 mai sus), ÎI, 914-915, si Leveleux, Parole interdite (n. 28 mai sus), 82-84. 108 Mansi, Collectio (n. 16 mai sus), XXXV, col. 232-235. Vezi R. Trexler, Synodal Law în Florence and Fiesole, 1307-1518, Studi e testi 268 (Vatican, 1917), 128-131; și idem, "Florentine Religious Experience: The Sacred
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
să fie ceva frumos, ceva deosebit <maya>: la naiba, nu o să uit niciodată! <maya>: te sărut A venit Țușca. Seară, cu trenul. Cum a sosit, a intrat pe computer. - Ți-ai pus password... De ce? Care e? I-am spus parolă. - Unde sunt? - ? - Scrisorile - Nu am nici o scrisoare. - Le-ai șters? - Nu, zău, nu am. Nu mai scriu. - Dar ai scris. Am scris. Nu mai scriu. - De ce? - Mi-ai spus că ne împăcăm. Nu am mai vrut să scriu la nimeni
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
să rețină, În rezumat, Lars; pentru o mai mare precizie a datelor dorea Thomas să pătrundă În memoria artificială; tot mai mult arificial, mai totul virtual, de aceea nici spargerea nu avea să fie spargere, ce mare lucru forțarea unei parole, un joc pe ordinator, murea sau era rănit cineva? Criminale erau jocurile pe care puștii de cinci-șase ani le butonau extaziați; urlînd, de multe ori; mitraliere, hold-up-uri, case aruncate În aer, mașini făcute zob, avioane doborîte. Datele din memoria doar
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
erau și sabie, și scut. Thomas putea, așa stînd lucrurile, să scotocească liniștit În memoria mult prea ferită a clinicii. Ce tot ascundeau doctorașii de acolo nume și adrese, destine? Lars era acolo, vesel. Izbutise .... Intrat, temător, cu coduri și parole, Într-un internet café - pentru a fi mai greu depistat, la o adică -, Thomas Încerca să cotrobăie, puțin după miezul nopții, prin propria sa viață ascunsă. A găsit ceva, un hățiș care l-a dezorientat; privea atent ecranul. Trasee labirintice
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
la epuizare. Dar în vremuri de restriște, într-un context schimbat, ele capătă o încărcătură nouă. De obicei, repetăm mașinal cuvintele imnului național. Dar dacă dușmanul amenință granițele, "la arme, cetățeni" atrage ca un sunet de trîmbiță și redevine o parolă colectivă. Cu un minim de conținut turnat într-o formă imperativă, o astfel de parolă poate afirma orice, fără a se îngriji nici de logică, nici de adevăr. Afirmația reflectă în general o atitudine clară. Ea separă poziția apărată de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nouă. De obicei, repetăm mașinal cuvintele imnului național. Dar dacă dușmanul amenință granițele, "la arme, cetățeni" atrage ca un sunet de trîmbiță și redevine o parolă colectivă. Cu un minim de conținut turnat într-o formă imperativă, o astfel de parolă poate afirma orice, fără a se îngriji nici de logică, nici de adevăr. Afirmația reflectă în general o atitudine clară. Ea separă poziția apărată de orator de aceea a adversarului atacat. Cînd un om politic proclamă "cămătarii au ajuns la
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fi cuprinsă de o frică disproporționată cu ceea ce se află în joc. Putem afirma că cea mai mare parte dintre mulțimile artificiale armate, biserici, partide sînt în legătură cu o astfel de taină. Ele au un ansamblu de ceremonii, de embleme, de parole (amintiți-vă de francmasoni) care le protejează și împiedică orice încercare de a o descoperi. Ea slujește la justificarea ierarhiei. Individul care urcă treptele acesteia se apropie de acel punct sacru, ceilalți rămîn la distanță. Cum se explică importanța ei
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
certă și determinată, atât sub aspectul conținutului său, cât și al duratei chiar în momentul pronunțării. Acest sistem de liberare automată, înainte de executarea integrală a pedepsei (supervised mandatory release), coexistă în anumite state americane cu sistemul eliberării condiționate 7 (discretionary parole release) . Sistemul liberării automate a produs efecte pe termen scurt, în sensul că a dus la scăderea populației penitenciare, dar pe termen lung nu a avut efectele dorite nici asupra prevenirii infracțiunilor și nici asupra resocializării celor condamnați. Este motivul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Niceea, trebuie să observăm că gramatica limbajului teologic folosit în mărturisirea lui Hristos a avut, cel puțin în primele patru secole creștine, o uimitoare flexibilitate 1. Pentru Irineu al Lyonului sau Atanasie cel Mare, Ortodoxia nu era reductibilă la o parolă. Ortodoxia era o viziune, o nostalgie și mai ales o aspirație după adevărul lui totus Christus. Ortodoxia nu putea fi confiscată de anumite formule; primele articole de mărturisire se vroiau doar niște indicatoare apofatice ale ortodoxiei Bisericii. Articularea adevărului teologic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1. Adevărul mărturisit de Biserică este o realitate invizibilă la care participi și pe care nu o poți poseda. Ontologia participației contrazice atât de masiv economia posesiei, până în punctul în care refuză identificarea Ortodoxiei cu lichidități verbale (i.e. enunțul unor „parole” dogmatice)2. Ortodoxia primește confirmarea într-un mod de existență eclezial și eshatologic. Pentru a participa la adevărul Ortodoxiei nu este suficientă nici măcar o entuziastă aderență - publică, prin definiție - la expresiile livrești ale binecinstitei „tradiții răsăritene”. A fi membru al
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
noutate a abordării tensiunii antinomice dintre individ și societate ține de abandonarea soluției providențiale, cu excepția gânditorilor catolici „contrarevoluționari” precum Joseph de Maîstre (1753-1821)1 sau Louise-Ambroise de Bonald (1754-1840) - cel din urmă autor al faimoasei butade (L’homme pense sa parole avant de penser sa pensée)2. Chiar și acești teologi, consideră Milbank, suspendă recursul la transcendență în determinarea cauzală a fenomenelor sociale 3. Sociologia secolului al XIX-lea nu iese din paradigma „teologiei seculare” nu doar fiindcă dezideratul ei principal
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
orice tentativă de considerare a literaturii contemporane. Oricât de seducătoarea s-ar dovedi acele procedee care favorizează evadarea din „zona de jurisdicție” a genurilor tradiționale, genericitatea va reveni mereu în atenție, ca o amprentă de neșters, ca un fel de parolă sau semn de recunoaștere, pe scurt, ca o ipoteză necesară - chiar și atunci când este infirmată - în producerea și în receptarea literaturii. Putem vorbi despre o dinamică a genurilor - vitalitatea lor extraordinară nu încetează să uimească, într-o epocă în care
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
a secundarului. Literatură, progres și reacțiune, Editura Univers, București, 1997. 165. Neț, Mariana, O poetică a atmosferei, Editura Univers, București, 1989. 166. O’Hara, Frank, Personismul. Un manifest, în Caiete critice, 1-2, 1987. 167. Ong, W.J., La presenza della parola, Il Mulino, Bologna, 1970. 168. Ottonieri, Tommaso, La plastica della lingua, Bollati Boringheri, Torino, 2000. 169. Papahagi, Marian, Critica de atelier, Editura Cartea Românească, București, 1983. 170. Papahagi, Marian, Prefață la Eugenio Montale, Poezii, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1988. 171. Pareyson
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-i copaciul mare”? - Întreabă Conachi, după 26 de ani, la Slănic. acolo unde avusese loc „pe o așa fulgeroasă și cu trăsnet vreme, supt un fag, unde ne dosisem” Întîlnirea cu Zulnia. Acolo „s-au dat și s-au luat parolele”: acolo fusese semnat tratatul de vasalitate sentimentală. Ce-a devenit, unde-i, dar, copaciul mare? „Înțăleg, În țarnă toate Le-au prefăcut cruda moarte, Dar Încai țărna iubită De tine zace lipită, Iar a mea, a mea, departe, PÎn’ la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
le negrește / amîndoi dacă nu sînt”); amorul are legi și legile pot fi Înțelese etc. Alte imagini: cînd pleacă, Înamoratul ezită să dea „veste scîrbită”, iar cînd, În fine, se hotărăște s-o comunice, somează pe Anica să-și țină parola dată... Trece, de regulă, prin chinurile cunoscute și promite să nu dea amorul său „În veac uitării”. Unele versuri sînt mai meditative: „Anica, zilele trec Și minutele ca clipa, Nu simțim cum să petrec Tinerețele cu pripa Noi din zi
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]