2,501 matches
-
el. Ceva mai departe o vedeam pe sărmana Diane, incomod ghemuită sub frunzișul socului, iar în spatele ei silueta neagră a părintelui Bernard ba apărea, ba se ascundea, poalele sultanei fluturându-i în vânt. Întreaga scenă avea o notă ridicolă și patetică totodată. Veniserăm cu toții, probabil, să-l „supraveghem“ pe George, deși preotul fusese mânat, fără îndoială, și de scopul de a o ocroti pe Diane. Încolțise și în mintea mea ideea că George s-ar putea arunca brusc în canal, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe un tufiș de rozmarin, frângând cu trosnete puternice ramurile fragile și călcându-le în picioare. După primele momente de șoc, lui Gabriel îi trecu spaima și se lasă cotropită de milă și teamă pentru bietul nenorocii; milă față de vulnerabilitatea patetică a trupului său bătrân, palid, mânjit, flasc. Se chinuia acum să sară peste gardul din fundul grădinii, apucându-se cu mâinile de vârfurile șipcilor (pline de așchii, după cum știa Gabriel) și încercând să-și rezeme picioarele încălțate în pantofii scâlciați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
foarte mici. Gâtul subțire îi era înconjurat de un cerc cu dinți de oțel argintat, care-i înțepau pielea, lăsându-i urme roșii. Se uită la Tom, care o privea de la înălțimea lui, găsind-o atât de micuță și de patetică. O văzuse adeseori în costum de baie, dar acum, în „șocanta“ ei toaletă neagră și cu colierul dințat, părea mult mai obscen „dezbrăcată“. O clipă, uită cu totul pentru ce venise. Nu trebuie să rămâi, nu ai voie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dea seama de enormitatea spuselor acestuia și nu știa cum să-l liniștească, să exprime mila care o invadase. Aproape că nu suporta să se uite la el, filozoful rece, distant, demn, gardianul copilăriei ei, transformat subit într-un bătrân patetic, văicăitor, care scuipă când vorbește. În același timp îi simțea prezența, apropierea, în aceeași cameră cu ea, de parcă ar fi fost un animal enorm, necontrolat. John Robert stătea cu spatele rezemat de perete, ușor înclinat în față, cu mâinile atârnându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din care se ramificau nenumărate drumuri ce duceau, toate, de-a dreptul în iad. Se întreba întruna dacă nu cumva, după plecarea lui, George o strangulase în tăcere pe biata femeie. Vedea parcă trupul ei micuț, cu fusta franjurată și pateticele cizme de lac, zăcând neînsuflețit pe șezlong, în timp ce George se uita în jos la el, cu zâmbetul acela radios, dement. Pe Tom îl dureau umerii în locurile în care se înfipseseră degetele lui George. Și avea senzația că fusese zvârlit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și pielea-i atârnă, pătată și uscată, de parc-ar fi murdară, și colțurile gurii îi cad în cele două șanțuri de pe margini, și pleoapele-i sunt maronii și buhăite și de ce naiba și le-o fi boind așa! Arată patetică, îți face milă, niciodată până acum n-am văzut-o în halul ăsta!“. George zâmbi, își încreți nasul ca Zet, își arătă dinții pătrați și distanțați, și din nou păru tânăr. — Mă bucur că te văd, Alex. — Mă bucur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
orașului particip la sf. Liturghie în biserica dedicată sf. Ieronim. Mă bucur mult să văd aici atât de mulți credincioși, cei mai mulți tineri sau adulți albi, dar și mulți negri. Preotul care celebrează este tot negru și ține o predică puțin patetică pe care însă o citește de pe foile ce le are în față. Constat tot cu plăcere că majoritatea celor prezenți se și împărtășesc. De când am intrat în această țară, nu-mi amintesc să fi văzut atât de mulți credincioși
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
îndată ce taina se dă pe față, dragostea vestejește, își pierde frăgezimea, vraja, devine ceva obișnuit, de toate zilele. Vestea leșinului Mihaelei se răspândi ca fulgerul în toată mansarda, dezlănțuind o avalanșă de ironii: ― Contesa leșinată! tragedie în opt acte, striga patetic Charlot. ― Era bine cu ea în brațe? mă întreba insinuant doctorul. ― Să punem o inscripție pe scară: aici a căzut contesa din cauza... unui pas greșit! sugera Iliuță. ...Ce-i drept pe mansardiștii noștri cam greu să-i întreacă cineva în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie patetic, necrologul îl transformă pe răposat într-un simplu pretext diplomatic, ori stilistic, de compătimire studiată, cu mize din cele mai diverse. Cum bine știm, simpla prezență, însoțită de-o strângere de mână în tăcere, poate spune infinit mai mult decât
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
bogăției? Noi nici filozofia sărăciei n-o avem!...“ am exclamat. „Exact asta e tema discuției.“ Când am auzit că moderator va fi Cătălin Ștefănescu, având dumnealui în stânga și dreapta doi Mihăilești - unul hâtru doctoral comprehensiv (Vintilă), celălalt (Dan C.) bufon patetic digresiv -, am acceptat numaide cât. Mi-am amintit ce captivante au fost, prin inso litul lor interactiv și calitatea spectaculoasă a publi cului, întâlnirile organizate de Editura Humanitas la sediul bucureștean al firmei Avon, la Unicredit, ori cu medi cii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și pe coridoare, te împleticești ca un bețiv din pricina tangajului violent. M-a izbit pustietatea de pe "Nereus". Nu era nimeni când am coborât. Senzație că am rămas singur pe vapor. Zgomotul valurilor se amestecă acum cu muzica simfonică de la difuzor. Patetica lui Ceaikovski sună mai dramatic, parcă, în aceste condiții. Stau ca în burta unei balene, în această cabină-celulă, cu un hublou metalic gros, de care duhurile mării se izbesc mânioase. Dar nu asta am vrut? Să văd și partea ostilă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
a tălmăci vorbele incoerente ale Pythiei. Lumina echivocă, umedă și cenușie, plină de sucurile grele ale buruienilor dospite la soare, pe care am venit s-o caut la Delfi, le dădea ceva ce nu mai au. Un fel de halo patetic. Atunci am priceput, de fapt, ceea ce, înainte, doar intuisem; că grecii au fost atât de subtili încît au putut părea clari tocmai când erau mai secreți. Sosim seara la Atena. Din pricina aglomerației, facem o oră, după ce intrăm în oraș, până la
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
nu vă, pot promite nimica în astă privință, care se poate să vă fie de-o plauzibilă importanță tipografică. O, tipografi! Umbre cari turburați visele cadențate a sărmanilor muritori, spre neliniștea fiilor lui Apolon v-ați născut!... Iată o esclamațiune patetică, care s-ar potrivi în vo dramă de-a lui Bolintineanu. Cu toate astea, de mi s-ar prezinta ocaziunea de-a vă face [3v] abonamente nu voi lăsa-o să treacă nefolosită. Altfel știu că v-am înșirat multe
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite. Nu pot să uit figura tatei dintr-o zi cu căldură bolnavă, rău prevestitoare, în
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
îmi imaginasem femeile cu totul altfel), cu șol duri musculoase, în aerul cenușiu al camerei. Și-a pus halatul și și-a aprins o țigară. Aici tonul povestirii mele ar trebui să se schim be dintr-un fel de scherzo patetic („pathetic“, mai bine zis) în ceva grav sau lugubru, ceva foarte în cruntat. Dar după-amiaza aceea n-a cunos cut vreo schimbare bruscă. Doar se-nsera, doar penumbra devenea mai deasă. Dacă lipsea ceva ca totul să fie perfect coerent, ca
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
a dat seama că Mariana nu-i mai e indiferentă. Dar, ce să-i facă timidității? Fata a avut leac și pentru asta: ea l-a sărutat prima oară, tot ea i-a făcut prima declarație de dragoste. Nu așa, patetică, cum scrie-n cărți, ci simplu și direct. “Vasile, cred că te-am prins drag.” Normal ar fi fost ca, măcar acum el să aibă îndrăzneala de a o cere de soție. Dar, nu reușea și pace să-i spună
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
doar o pagină, atât. Cu mine pompier. Ce te costă ? Am pus copilul pe spate și-i flexez piciorușele în ritmul unui studiu pentru pian al lui Liszt. Îi place. Toma continuă să mă bată la cap. Și-așa e patetic să termini un roman cu o scenă de sinucidere. — Bag scena la început. Scriu totul în retrospectivă. Tu nu înțelegi cât de nefericit ești ? Uită-te și tu la viața ta!! Copilul râde. — UITĂ-TE LA VIAȚA TA ! ! ! Pe moment
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
excentrici în costume de tweed și un amestec confuz de lume care nu era nici de-o parte, nici de alta. Lanark își zise hotărît că, dacă aceasta era noua conducere a Unthank-ului, pe el nu-l impresiona. Aveau gesturi patetice și vehemente sau apatice și plictisite. Unii aveau semnul consiliului pe frunte, dar nici unul nu degaja puterea calmă și reținută a unor bărbați ca Monboddo, Ozenfant și Munro. Ați putea să-mi vorbiți despre comitet? îl întrebă Lanark. — O să ajung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
hai să ne giugiulim nițeluș... Ciupiturile ei erau zdravene și se apără, rîzînd, pînă cînd amîndoi căzură pe pat, fără suflu. Peste un minut, o întrebă cu tristețe: — Chiar par a fi așa? Din păcate, da. Ești prea nervos și patetic. Oftă, apoi își descheie bluza zicînd: — Oricum, dacă dorești, hai să ne iubim puțin. El o privi uluit și-i spuse: Nu pot să mă cul cu tine după ce mă faci să mă simt mic și absurd. — Te-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și descrieri, m-am simțit capabil să o termin în zece săptămîni. La sfîrșitul acelei perioade scrisesem ceea ce este acum capitolul 29, începe războiul, și episodul halucinant de la sfîrșitul capitolului 29, Ieșirea. Descoperisem că nu doresc să scriu cu vocea patetic emoțională a unui jurnal, ci să folosesc o voce nepretențioasă în care cititorii să aibă încredere. Aceasta nu-i vocea mea normală de lectură. Pentru a o face să sune normal, a trebuit să scriu și să rescriu. î Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
prima zi, inima ta a fost legată de altele, Iar într-a doua, a fost ruptă de ele. Kalim-e-Kashani, Disprețul vieții Despre dragoste și moarte pe pământul lui Zarathustra (un cuvânt înainte al autoarei) Mărturiile mele despre Iran sunt, inevitabil, patetice, pentru că întâlnirea cu această parte a lumii a însemnat, categoric, o experiență- limită. În vara anului 2010 mă aflam în orașul zoroastrian Yazd, în plin deșert, la o temperatură de 52oC la sol și păream hotărâtă să mă topesc sub
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
dacă am simțit, ce? Dezertorule laș! Și în viața ta simt femei - începu să răcnească -, ori chiar îți închipui că banii tăi pot să cumpere adevărul, tăcerea, așteptările ei și singurătățile mele de copil fără tată? — Hai, Armin, că devii patetic, îl întrerupse Omar, ai să înțelegi altfel chestiunile astea când vei fi tu însuți bărbat cu familie, cu nevastă... Problema e, înainte de toate, cum să-i salvăm capul chiar azi, fiindcă mâine-poimâine nu se știe dacă mai avem ce salva
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lung, parcă surprinsă, așteptând reacția maiorului. Cristescu gesticulă vag. ― Interesant. Ați văzut sau vi s-a spus cum arată odaia soților Panaitescu? ― Știu la ce vă referiți și tocmai asta mi se pare, cum să vă spun, de-a dreptul patetic. În fond, s-a sacrificat pentru a-i satisface un capriciu. Un cadou absurd și, dacă te gândești la cutia aceea pretențioasă umplută cu fleacuri ieftine, mărgele de sticlă și strasuri, îți dau lacrimile. ― Când spuneți că s-a întîmplat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
își câștigă victoriile în lupte cavalerești va fi luat de automatica saturare a terenurilor și orașelor cu bombe. Omul va cântări mai puțin decât mașina, iar cifrele vor marca triumful strategiilor impersonale. Dans un ciel lointain este o narațiune delicată, patetică și tragică ca o piesă de jazz sau ca un tango al lui Carlos Gardel. Ea unește, prin jocul biografiilor, patru destine și două spații geografice. Pornind din insula Rhodos, acolo unde este evocată, visător, himera labirintului, ea sfârșește în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
lui este chiar mormântul lui. Care artist mai are acest curaj, să facă o singură operă și anume mormântul lui?" Perora mergând, oprindu-se uneori să-și odihnească piciorul bolnav, din pricina căruia șchiopăta. Își relua monologul pe un ton din ce în ce mai patetic: În loc să vă pierdeți timpul prin școli, mai bine ați fi fost atenți la viermii de mătase care își fac opera într-un ritual ca al stelelor, fără vanități și fără zgomot. Acolo unde se află ei sânt adevăratele amfiteatre ale
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]