12,546 matches
-
sa, căutând să găsească cauze psihiatrice în orice caz întâlnit, cercetările noastre au demonstrat că numai în 15-20% din cazurile de suicid se poate incrimina o cauză patologică, restul de 80-85% din cazurile de suicid neavând o cauză patologică. Suicidul patologic este, de regulă, suicidul endogen, legat de o modificare de tip endogen a personalității, similară ca origine și dinamică afecțiunilor psihiatrice endogene. Caracteristic acestui tip de suicid este faptul că, înaintea producerii actului suicidar propriu-zis, apare un grup de simptome
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
în acest fel o realitate inacceptabilă pentru el. Este cazul lui Caton cel Bătrân sau al lui Seneca. O importanță deosebită în orice caz de suicid o are cunoașterea dinamicii actului suicidar. Aceasta este aceeași indiferent de tipul de suicid, patologic sau nepatologic. Orice act suicidar implică un atentat autoagresiv la propria viață, implicând în acest scop un antenat la integritatea corporală a subiectului. Acesta se desfășoară în trei etape: a) faza de conflict sau etapa în care sunt constituite motivele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
influențe familiale, educație greșită, frustrări sau carențe emoționale în copilărie, influența unor stări de gravă criză socială (revoluții, războaie), factori economici, mod de viață, perioade de șomaj, mizerie, alcoolism, toxicomani; b) factorii legați de constituția bio-psihică a individului, ereditate, antecedente patologice personale sau familiale etc. În ceea ce privește natura factorilor incriminați în criminogeneză, L. Varvaeck menționează următoarele categorii: factori morali și sociali puri; factori patologici puri (boli psihice, episoade toxice sau infecțioase etc.); asocierea factorilor constituțional-ereditari cu factorii de mediu social. În aprecierea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de viață, perioade de șomaj, mizerie, alcoolism, toxicomani; b) factorii legați de constituția bio-psihică a individului, ereditate, antecedente patologice personale sau familiale etc. În ceea ce privește natura factorilor incriminați în criminogeneză, L. Varvaeck menționează următoarele categorii: factori morali și sociali puri; factori patologici puri (boli psihice, episoade toxice sau infecțioase etc.); asocierea factorilor constituțional-ereditari cu factorii de mediu social. În aprecierea conduitelor criminale, un rol important revine naturii personalității acestor indivizi. Despre aceasta au fost elaborate mai multe teorii. C. Lombroso pune problema
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
factorii de mediu social. În aprecierea conduitelor criminale, un rol important revine naturii personalității acestor indivizi. Despre aceasta au fost elaborate mai multe teorii. C. Lombroso pune problema raportului dintre criminalitate și degenerescență, considerând criminalul o formă specială de degenerare patologică de natură psihiatrică, încarnând tipul denumit de el „matoid”. Degeneratul este un individ marcat de numeroase stigmate somatice și psihice, fiind într-o anumită privință o personalitate de un tip predestinat în mod fatal pentru crimă. Aceste idei își au
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
aceasta, se impune o clasificare a lor în sensul extragerii unor aspecte caracteristice. Sintetizând datele din literatură, A. Porot face o clasificare a criminalilor, luând în discuție toate aspectele legate de determinism și constituția acestora: a) criminalii de factură net patologică sunt cei la care se decelează stări psihotice grave, epilepsie, psihoze halucinatorii, deliruri cronice sistematizate, psihoze anxioase cu raptusuri impulsive, stări toxice; b) criminalii obișnuiți reprezintă grupa inadaptaților social amorali, fie delincvenți obișnuiți și recidiviști, fie delincvenți ocazionali; factori decisivi
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
cleptomania. Instinctul de reproducere privește erotismul exagerat sau diminuat (satiriasis, nimfomanie), aberațiile sexuale (sadism, masochism, fetișism, necrofilie, pedofilie, gerontofilie, zoofilie, incest, homosexualitate, lesbianism), impudicitatea. Instinctul de asociere se referă următoarele aspecte: simpatia, asocierea după interese, asocierile cu caracter antisocial, asociațiile patologice (alcoolici, perverși, psihopați) etc. Se desprind din cele de mai sus câteva aspecte generale, comune constituțiilor perverse, după cum urmează: nici o formă de perversiune instinctivă nu poate exista în stare de izolare; inadaptabilitatea socială a perverșilor; imposibilitatea perverșilor de a duce
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de specialitate Intervenție de specialitate inadecvată 3. Psihoigiena grupelor populaționale persecutate și a persoanelor refugiate Majoritatea autorilor au descris diferite tulburări psihice, somatice și psihosomatice la această categorie de populație. A. Kardiner vorbește despre „nevroze traumatice” și despre „sindromul traumatic patologic” ca despre o tulburare a sinelui în relațiile cu lumea, caracterizată prin următoarele aspecte: instabilitate, tulburări de somn, coșmaruri, reacții de tip exploziv. Se notează schimbări de personalitate cu consecințe asupra conduitei și a vieții individului. Efectul persecuțiilor îndelungate constă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
sau nervilor, rupturi și fibroze musculare, tulburări sexuale, surditate, orbire etc.; b) tulburări de personalitate, depresii, fobii, iritabilitate, labilitate emoțională, tulburări de comportament, distonie neurovegetativă, insomnii, coșmaruri, complexe de culpabilitate, anxietate cronică. În cazul persoanelor supuse torturii se produc modificări patologice importante ale imaginii de sine și ale imaginii corporale, constând din următoarele: - vătămare corporală; - sentimentul de vinovăție impus de izolarea în captivitate și violența fizică; - sentimentul de rușine; - epuizarea emoțională; - depresie și lipsă de energie; - dezgust față de viață și dorința
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de simulare; - stări de agitație psihomotorie. În afara celor mai sus enumerate, mai pot apărea manifestări de tip protestatar, în scopul obținerii unor „beneficii”, cum ar fi: automutilările, greva foamei, refuzul de a se supune regulamentelor, tentativele de evadare etc. Reacțiile patologice sau psihozele carcerale recunosc drept cauză factorii de risc morbigenetic generați de situația de claustrare penitenciară. Rolul terapeutic și cel psihoprofilactic ale psihiatrului și psihologului sunt foarte importante. Se vor urmări, în primul rând, ameliorarea condițiilor stresante de detenție, evitarea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
impactul acestor variații asupra stării de sănătate mintală. Trecerea de la un „model sociocultural” la altul reprezintă o suită de factori stresanți, care dezechilibrează atât individul, cât și întregul grup de indivizi. Apar tulburări nevrotice, depresii, afecțiuni psihosomatice, conduite de refugiu patologic (alcoolism, toxicomanie), crize suicidare, conduite antisociale (vagabondaj, prostituție, violuri, crime etc.). Un tip de manifestări de genul „reprezentărilor colective” (L. Lévy-Bruhl), datorate unor forme de regresiune histero-emoționale de masă ce apar ca o consecință a epuizării emoțional-afective produse de stresul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și, la fel ca profilaxia, acționează, în mod diferențiat, specific, pe tot parcursul vieții acestuia, din momentul nașterii. Măsurile terapeutice vizează suprimarea cauzelor îmbolnăvirii, anularea acțiunii factorilor nocivi, morbigenetici, și restabilirea stării de echilibru fiziologic și psihologic tulburată de procesul patologic. Toate „măsurile de îngrijire” a omului, fie că privesc „formarea omului” (paideea), fie că privesc „restaurarea omului” (therapeia), au același obiectiv: omul și viața sa. Ne vom ocupa în continuare în mod special de formele profilaxiei. 3) Domeniul și formele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Psihoprofilaxia are un spectru larg de acțiune, întrucât vizează persoana umană în totalitatea ei, nu numai în starea de sănătate, ci și în starea de boală. Ea reprezintă un sistem protector care se extinde atât asupra normalului, cât și asupra patologicului, precum și asupra stărilor defectuale postprocesuale, cazurilor cronice etc. Având în vedere aceste aspecte, majoritatea specialiștilor sunt de acord în a distinge trei forme de psihoprofilaxie, după cum urmează: a) psihoprofilaxia primară, având ca obiectiv protejarea, stimularea, menținerea și dezvoltarea stării de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Schneider). Din acest punct de vedere, nu mai pare a exista nici un fel de diferență între „normal” și „anormal”, acestea nefiind decât variații ale fondului ființei sufletești. Această perspectivă pare a fi deosebit de importantă, întrucât explică următoarele probleme: cazurile-limită; variațiile patologice ale normalului; stările intermediare dintre normal și patologic; reversibilitatea stărilor reactive și a nevrozelor. În sensul celor de mai sus, K. Schneider face o interesantă interpretare sintetică a nosologiei psihiatrice, descriind o grupă a varietăților anormale ale ființei psihice și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pare a exista nici un fel de diferență între „normal” și „anormal”, acestea nefiind decât variații ale fondului ființei sufletești. Această perspectivă pare a fi deosebit de importantă, întrucât explică următoarele probleme: cazurile-limită; variațiile patologice ale normalului; stările intermediare dintre normal și patologic; reversibilitatea stărilor reactive și a nevrozelor. În sensul celor de mai sus, K. Schneider face o interesantă interpretare sintetică a nosologiei psihiatrice, descriind o grupă a varietăților anormale ale ființei psihice și o grupă a consecințelor bolilor și malformațiilor: a
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
retrage, fiind urmată de o restaurare completă. Atacul este o fază de foarte scurtă durată, care constă, de regulă, dintr-un simptom izolat ce provoacă o dezordine a personalității. El este o manifestare comună pentru o mare diversitate de procese patologice. Perioada este faza de origine endogenă care revine cu regularitate periodică, la intervale egale de timp, separate între ele prin etape de acalmie. Perioadele constau din succesiunea regulată a fazelor, cum se poate vederea din următoarele situații: toate anormalitățile psihice
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
regim de penitenciar, ci unui regim medical de tratament sub supraveghere. Cu toate acestea, faptele de mai sus nu pot fi neglijate, ele confirmând apariția unor tulburări specifice legate de internarea în spitalul de psihiatrie: regresiunea afectivă, cronicizarea bolii, adaptarea patologică, ruperea bruscă a continuității istorice a personalității etc. (P. Sivadon, R. Barton, H. Baruk, E. Goffman, E. Krafft-Ebing). Orice instituție poate fi patogenă, în perspectiva sociogenezei bolilor psihice, susține P. Sivadon. Se produce o „ruptură adaptativă” cu o regresiune morbidă
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
trei modalități de simulare: invenția, mai mult sau mai puțin creatoare, a unor suferințe; exagerarea unor suferințe reale și existente; perseverarea în a mima suferința după dispariția acesteia. Exagerarea se poate prezenta tot sub trei forme: nepatologică, banală sau originală; patologică, asociind la simptomele reale simptome imaginare; sinistroză, constând din acuze subiective de nesinceritate, care însoțesc de regulă stările post-traumatice sau pe cele de postșoc emoțional, accidentele fără urmări etc. Simularea patologică constă în simularea unor afecțiuni, în special din seria
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
prezenta tot sub trei forme: nepatologică, banală sau originală; patologică, asociind la simptomele reale simptome imaginare; sinistroză, constând din acuze subiective de nesinceritate, care însoțesc de regulă stările post-traumatice sau pe cele de postșoc emoțional, accidentele fără urmări etc. Simularea patologică constă în simularea unor afecțiuni, în special din seria tulburărilor psihice, după cum urmează: debilitatea mintală; stările anxioase și de panică; stările revendicative; tulburările de tip isteric (mitomanie, paralizii, tulburări de echilibru, tulburări de sensibilitate, crize pseudoconvulsive, tulburări de mers și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
R. Jouvent și D. Widlöcher). Ea este corelată cu acțiunea factorilor de risc care-și exercită acțiunea asupra personalității. Periodic, psihopatologia oscilează între două tipuri de teorii: a) de inspirație structuralistă și medicală, urmărind diferențele și discontinuitățile între normal și patologic; b) de inspirație dinamistă, privind relațiile dintre fenomenele normale și caricaturile lor patologice. De aici rezultă că orice „obiect clinic” poate fi descris în funcție de diferențele, continuitățile sau similitudinile pe care le prezintă. Un rol important revine în acest sens tipologiilor
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
care-și exercită acțiunea asupra personalității. Periodic, psihopatologia oscilează între două tipuri de teorii: a) de inspirație structuralistă și medicală, urmărind diferențele și discontinuitățile între normal și patologic; b) de inspirație dinamistă, privind relațiile dintre fenomenele normale și caricaturile lor patologice. De aici rezultă că orice „obiect clinic” poate fi descris în funcție de diferențele, continuitățile sau similitudinile pe care le prezintă. Un rol important revine în acest sens tipologiilor clinico-patologice, și de aceea, în practica clinico-psihiatrică, se impune stabilirea unor modele ale
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
patogen / personalitate”; b) modelele structuraliste, care iau în considerare trăsăturile de suprafață, imediat observabile, dependente de variabilele personalității, și anume: - modelul lui Kernberg, ce pune accentul pe modalitățile generale de funcționare mintală ca nivele de organizare mergând de la normal la patologic; - modelul lui Bergeret, de tip categorialist, ce stabilește o tipologie discontinuă între nivelurile de organizare și aspectele cantitative (caracterele); c) modelul de acțiune, între N (normal) și P (patologic), care pune accentul pe starea de normalitate, ce precede boala, și
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de funcționare mintală ca nivele de organizare mergând de la normal la patologic; - modelul lui Bergeret, de tip categorialist, ce stabilește o tipologie discontinuă între nivelurile de organizare și aspectele cantitative (caracterele); c) modelul de acțiune, între N (normal) și P (patologic), care pune accentul pe starea de normalitate, ce precede boala, și starea de postmorbilogice, în cursul căreia „patologicul” (P) intră în conflict cu „normalul” (N) în cadrul aceluiași sistem de funcțiuni mentale ale personalității; d) modelul oscilator (S. Freud), în cazul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ce stabilește o tipologie discontinuă între nivelurile de organizare și aspectele cantitative (caracterele); c) modelul de acțiune, între N (normal) și P (patologic), care pune accentul pe starea de normalitate, ce precede boala, și starea de postmorbilogice, în cursul căreia „patologicul” (P) intră în conflict cu „normalul” (N) în cadrul aceluiași sistem de funcțiuni mentale ale personalității; d) modelul oscilator (S. Freud), în cazul căruia observăm două mecanisme concurente și opuse: mecanismul de apărare și mecanismul contrafobic; e) modelul existențial (L. Binswanger
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
se poate vedea din schema de mai jos. conflict dezechilibru dezadaptare eșec P M (factori morbigenetici) presiune eliberare (factori sanogenetici) satisfacție adaptare echilibru integrare SM (măsuri de psihoprofilaxie) O problemă înrudită cu aceasta, care se pune atunci când este discutată „vulnerabilitatea patologică” a personalității, este cea a „comorbidității” (J.P. Lepine). În general, bolile psihice nu sunt nici unice și nici unitare. Boala psihică propriu-zisă este adesea însoțită de suferințe auxiliare, anterioare sau structurale, de „fond” sau „constituționale”, ale personalității. Ele implică „procesul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]