5,114 matches
-
idei, nu este pur conceptual, ci plasticizează sensurile, Theodor Răpan fiind un poet cu intuiții profunde, cu un simț al marilor adevăruri, comunicate în forme singulare: „Cu trestia de aur măsor deșertăciunea:/ eu voi fi Cel ce nu am fost:/ paznic al umbrei, hotarnic fior,/ până mor, până mor, până mor...”, „E timpul să ardem Secunda,/ aducerile-aminte nu există,/ vom fi o minciună ilustră,/ iar minciuna aceasta e Arta mea,/ ca trezirea din somn a vântului, primăvara ... ” Stilistic, imaginile sunt puse
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
a întâlnit cu o verișoară care a pus ochii pe un cățel frumos ce se plimba în voie. L-a băgat în sacoșă și a plecat cu el acasă. A doua zi de dimineață, mama cățelului, care locuia în curtea paznicilor cimitirului, umbla prin curtea noastră căutându-și puiul. Luase urma Culinei, pentru că pe cea a cățelului o pierduse deoarece a fost băgat în sacoșă. Se uita rugător în ochii noștri să-i dăm puiul. Și atunci, cum să nu te
PRIN ROMÂNIA ÎN VARA ANULUI 2013 de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342212_a_343541]
-
costat cât „cheful” de-o seară la unul din barurile sau pensioanele amploaiaților ... Dar, n-au făcut-o!... A fost nevoit să corecteze această „atenție” apelând la unica sursă de subzistență, o pensioară, spunea într-o scrisoare: „nici cât a paznicului de la fabrica de cherestea de pe Luncă” iar pentru o măsură mai verosimilă „cam cât a copilului care-am fost pe timpul vacanțelor de vară, când sărăcia lucie și foametea mă izgonise cu de-a sila și prea devreme de lângă fota mamei
DOI ANI DE LA ETERNITATEA PROFESORULUI GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341736_a_343065]
-
o casă în anul 1800, demnă ca o rugăciune înălțată spre cer, casa-muzeu de astăzi! Mama- Maria, născută Gligor, (Maria mică, cum i se spunea datorită staturii ei!), era o femeie harnică, frumoasă și înțeleaptă. Tatăl- Alisandru Iancu, țăran iobag, paznic al pădurilor fiscului, apoi jude comunal, născut în anul 1797. Părinții i-au pus numele de Avram, celui ce avea furișați sub pernă bănuți de argint, să aibă viața curată ca argintul. Se spune că dintre obiectele așezate după cum era
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
săraci. Nimeni nu-i întreba pe gospodari dacă mai au sau nu puteresă-și lucreze pământul, ori dacă au cu ce să iasă din iarnă. La început tata a lucrat la SAR Telefoane București iar mai târziu s-a angajat ca paznic pe șantierul Casei Scânteii de unde, când venea acasă ne aducea și nouă pâine neagră de doi lei, de care îmi amintesc că era foarte gustoasă. Oamenii găseau la cooperativă cafea Franck, destul de ieftină, făcută cred dintr-un amestec de orz
CASETA CU AMINTIRI I de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341777_a_343106]
-
rouă franțuzească din cupele din semicristal azuriu și gustau din plin beția vitezei. Excursia a fost plăcută, dar scurtă. Au ancorat la debarcaderul din Vama Veche ridicat de către pescarii ce-și aveau talienele montate în larg. După ce i-a lăsat paznicului ceva de băut și niște bani să-i păzească barca, Ștefan și-a luat diplomatul, invitatele și a pornit cu ele la vale spre forfota stațiunii puternic iluminate și animate de miile de turiști de toate vârstele, dar mai ales
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341874_a_343203]
-
ferească de razele fierbinți ale soarelui, de vremea ploioasă și de gerul iernii. Lady era cât se poate de îngăduitoare cu puiul ei și de multe ori se jucau împreună, dar ori de câte ori făcea rondul de-a lungul gardului ca un paznic serios ce se afla, îl lua alături, probabil dezvăluindu-i din secretele acestei nemaipomenite datorii a unui câine lup. Doar în dreptul porții, la vremea când trebuia să treacă poștașul, stătea singură. Avea timp puiul să afle ce înseamnă golul lăsat
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
soției sale - terenuri, tractoare și o casă, „evaluate la 215000 de dolari americani”), avantajul imediat și deloc neglijabil al aceste stări de lucruri fiind acela că nu ai a te teme de răufăcători („Gospodăria sa este păzită de doar doi paznici și de Manuela, o cățelușă cu trei picioare”), de îndată ce din indemnizația lunară de 12000 de dolari americani, Jose Mujica reține pentru nevoile sale și ale familiei doar 775 de dolari, adică „echivalentul salariului mediu lunar al unui uruguayan obișnuit”, restul
UN REMARCABIL OM PRINTRE POLITICIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342338_a_343667]
-
16 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului ÎNTĂRITURI Dureri m-apasă Să mă las învins? De ele nu-mi pasă Sunt sătul de plâns. Ai gândurilor armurieri, Scoate-ți flinte, spade, Să distrug unele temeri, Să vedem cum îmi șade? Voi paznici de idei Întăriți-mi inima, gândirea, Căci nu pot fără temei Să-mi spulber fericirea. Dar oare pot cum vreau Să mențin această idee S-o rețin și să n-o dau Cu ce s-o închid? Cu care cheie
ÎNTĂRITURI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342560_a_343889]
-
așteptând în pridvor... Mama mi-a pus în straiță în loc de pâine visul zilei de mâine, pe care l-am trăit într-o singură noapte când ursitoarele jucau pe un lătrat de câine pe strada unde școala intrase în vacanță și paznicul please cu cartela după pâine legând poarta cu o speranță... jucării confecționam din zdrențe de vise, ciorapul piciorului desculț îl făceam minge, în curtea școlii cădeau iubiri ucise, pe dealuri contempla sania cum în sufletele noastre ninge cu cântece rusești
AUTOBIGRAFIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342567_a_343896]
-
cum trebuie să execute această operațiune. Norocul era că timpul îi ajuta pe viticultori ne fiind acele ploi care să favorizeze mana viței de vie. Duminică Suman a fost trimis cu cei 20 cai la pășune pentru că cel care era paznicul obișnuit plecase undeva în altă localitate. Paznicul a lăsat cheia de la casa unde locuia la șeful de echipă. Astfel că spre ora prânzului Suman s-a trezit cu fata șefului de echipă cu sufertașul de mâncare trimis de tanti Florica
VIAŢA LA BRIGADĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341538_a_342867]
-
era că timpul îi ajuta pe viticultori ne fiind acele ploi care să favorizeze mana viței de vie. Duminică Suman a fost trimis cu cei 20 cai la pășune pentru că cel care era paznicul obișnuit plecase undeva în altă localitate. Paznicul a lăsat cheia de la casa unde locuia la șeful de echipă. Astfel că spre ora prânzului Suman s-a trezit cu fata șefului de echipă cu sufertașul de mâncare trimis de tanti Florica, bucătăreasa brigăzii. Au adus caii mai aproape de
VIAŢA LA BRIGADĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341538_a_342867]
-
a strâns vasele în sacoșa cu care venise. Înainte să plece nu a ezitat să-l necăjească puțin pe Suman în felul său. Dar nu a zăbovit și a plecat peste dealul viilor către brigadă. Mai către seara acelei zile paznicul cailor s-a întors și l-a trimis pe Suman la brigadă. Aici avea să se întâlnească cu Tudorel care făcuse o vizită prin podurile sediului brigăzii, de unde adusese niște albume cu fotografii care fuseseră ale familiei Bărbulescu, fosta proprietară
VIAŢA LA BRIGADĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341538_a_342867]
-
maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului[i], auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede la malul apei. Apoi făcu imediat calea întoarsă și lătră la ușa paznicului, zgârâind tocul ușii cu ghearele, pentru a-i atrage atenția acestuia să iasă afară pe gerul care crapă pietrele. Nicolae Matei - care păzea de ani de zile această clădire - moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. Când Nicolae se uită pe fereastră, văzu cursele repetate ale cățelușei. Aceasta zgârâia cu insistență la ușa sa, lătrând continuu. Paznicul nu prea avea chef să părăsească căldura camerei, să vadă ce vrea cățelușa. Dinspre lac nu putea să vină niciun pericol, care să amenințe siguranța clădirii aflată în paza sa. Totuși, enervat de insistențele cățelușei și intrigat de cursele acesteia
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
deschisă a ... ÎI. NEA GICĂ, de Vasile Dumitru, publicat în Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014. - Tot! Un bob nu rămâne, ori va leg de salcâm! O voce aspră, ușor răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
din nisipul cafeniu, nisip pe care se înșirau butucii de vie ca niște mărgele. Citește mai mult - Tot! Un bob nu rămâne, ori va leg de salcâm!O voce aspră, ușor răgușita. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnita de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-
VASILE DUMITRU [Corola-blog/BlogPost/341113_a_342442]
-
NEA GICĂ Autor: Vasile Dumitru Publicat în: Ediția nr. 1368 din 29 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului - Tot! Un bob nu rămâne, ori vă leg de salcâm! O voce aspră, ușor răgușită. În spatele nostru e nea Gică, nebunul satului și paznicul viei de lângă pădure, via cea mai râvnită de noi, copiii care mergeam cu vacile la păscut. Parcă aveam un ghețar în spate, ori un balaur cu ghearele gata să ne sfâșie cămășile. Eu și Costea, vecinul și prietenul meu, ne-
NEA GICĂ de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341082_a_342411]
-
fie la... stâne, Nu mai dea iama-n jivine, Ba făr’de solomonie A trăi vrea-n armonie Cu orișice lighioană. (Să fie povești, cucoană...!?) Se tocmi dar’ cu simbrie Pentr-un an (ce neghiobie!) La o târlă -n... sărărie Paznic oilor boghete Făr-a scăpa vreun coclete Despre-a sa grozavă taină Și precum schimbase haină Jură să-și schimbe și-obicei Și mai că i-am da temei De n-ar fi de un lup vorbă... Ce să mai lungim
IN MEMORIAM ANTON PANN de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341105_a_342434]
-
își vedea de câmpul lui era acum bunic, la cât era de falnic trăia mult și bine. Nu i-a plăcut munca, ziua bea și noaptea fura din hambarele de la conac! Urciorul nu merge de multe ori la apă... Cine știe câți paznici o fi bătut la viața lui... - Ai auzit tu asta? - E, am auzit, nu a descoperit jandarmul nimic, de unde să știu eu? Vorbește lumea la crâșmă... - Gura lumii slobodă! - Da’ nici fum fără foc! Mama s-a răsucit pe pernă
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
cifră rotundă. Că, dacă îți fac inventarul, nuș’ dacă ai de patru, hai, cinci milioane. --Mă jignești, nea... mă jignești! Dacă am spus că nu te pricepi la comerț, chiar nu te pricepi. Păi, dumneata cumperi aici o gheretă de paznic pe câmpia Bărăganului? Aici cumperi altceva și observ că nu-ți dai seama. --Ce? întrebă Mototolea, derutat și surprins că Nae iar îl lovește sub centură. --Vad comercial, nea Moto, vad comercial! a rânjit batjocoritor Nae. Așa-i că nu
FRAGM.1- NUVELA CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341108_a_342437]
-
de trunchiul unui stejar. Câteva clipe bărbatul zăcu nemișcat apoi se ridică încet. Principele îl sfătui cu blândețe: - Nu-l mai deranja. Vrăjitoarea a făcut o înțelegere cu el ca să fie martor la operațiunea noastră. La urma urmei el rămâne paznicul de temut până la ruperea vrăjii. - Nu-i place figura mea! - adăugă ca pentru sine și încălecă. - L-ai iritat cu acele cuvinte sfinte interzise în împărăția sa. Pe dată doi porumbei albi făcură câteva rotocoale printre arbori și în final
I. PACT CU DIAVOLUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341080_a_342409]
-
2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU VISULUI Lui Pintea Viteazul Că orice haiduc, am înoptat lângă, cea mai plină de stele, fântână și, după o rugăciune păgâna lângă Zamolxe m-am visat - și, prea bunule rege ce am visat? că sunt paznicul veșnic al nopții că, nici în clipa morții, cu Dumnezeu nu m-am împăcat - și, întotdeauna, m-am trezit la câte un capăt de pod să aud și să văd că râul și pietrele nu m-au părăsit. Referință Bibliografica
ELOGIU VISULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341206_a_342535]
-
Am găsit într-o celulă, într-un mușuroi de pământ umed, un fel de ciocan din fier, plin de pete. M-am întrebat dacă erau de sânge sau nu. Am scos ciocanul afară și m-am dus cu el la paznicul închisorii. Nu-l mai văzuse, dar singura explicație pe care mi-a dat-o a fost că probabil, a fost unul din instrumentele folosite împotriva deținuților. Striveau torționarii unghiile deținuților cu el, le rupeau oasele? Despre ororile regimului comunist cred
Vișinescu: sfârșit de capitol. Scrisoarea unui profesor de istorie care predă la clasa a VIII-a opționalul despre crimele comuniste () [Corola-blog/BlogPost/337951_a_339280]
-
de o săptămână, m-am uitat în jur să văd ce s-a schimbat. Luni. Grevă în sistemul sanitar. Reușesc să cad și să îmi rănesc mâna stângă. Merg la Spitalul de Ortopedie Foișor. Intru în curte. Liniște și întuneric. Paznicii (de la o firmă privată), își mâncau cuminți ciorba în gheretă. La urgențe, doamna de la recepție îmi ia buletinul. Vine doctorul de gardă. Trebuie să fac o radiografie. Nu e ruptă, dar trebuie să stau două săptămâni cu mâna imobilizată. Haideți
Am vrut să văd dacă s-a schimbat ceva după Colectiv și timp de o săptămână am făcut un experiment. Ce am înțeles la capătul lui () [Corola-blog/BlogPost/337940_a_339269]