3,006 matches
-
Elena Văcărescu, Norii) sunt ocazionale. În manuscris s-a păstrat ceea ce ar fi urmat să fie un volum de versuri, Soare stâns, și unul de proză, Cartea cu chipuri. Publicistica lui M., prin care adie o boare de lirism, poartă pecetea firii lui contemplative. Ceea ce o caracterizează este bunul-simț, ca și, în comentariul politic, scrupulul moralității, semn de oarecare donquijotism, în pofida unui spirit de observație care ratează rareori. Cronicile literare sunt scrise prietenos, cu o mână de poet gata să-și
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
s-au disputat mereu cu vehemență. Nimeni nu credea într-o epifanie a adevărului pe un suport tabula rasa. În ceea ce privește creștinismul primar, apartenența la tradiția (parádosis) apostolică era un mod indispensabil de supraviețuire. Din primele sale decenii, tradiția a devenit pecetea identității ecleziale. Edificiu teandric în care memoria sfântă a comunității era păstrată intactă, tradiția ține de un consens tacit în marginea urmelor Revelației. Pentru Sf. Vasile cel Mare (330-379), tradiția are un versant public și vizibil, care ține de continuitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o face Dumnezeu, de la început până la sfârșit”. O privire sumară în dezordinea istoriei poate radicaliza sentimentul deșertăciunii, trezind la adevăr un suflet slujitor la idoli. Ajuns de cele mai multe ori neprogramat și ireversibil la acest stadiu de „contemplație naturală”, văzând pretutindeni pecetea morții care face și desface istoria, conștiința umană va putea rememora istoria dramatică a lui Hristos Iisus, Cel făcut blestem pentru noi, dar fără de păcat. Urmând via Crucis, fiecare dintre noi își va bea paharul părăsirii și al răstignirii. Uneori
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
arhimandritul Emilianos reprezintă o apariție năprasnică pe scena monahismului atonit contemporan. Cunoscute cititorului român prin traducerile apărute la Editura Deisis în colecția „Mistica”, seria „Scrieri duhovnicești de la Simonos Petras”, cuvântările și catehezele arhimandritului Emilianos apar în trei volume distincte: Monahismul - pecetea adevărată (1999), Viața în Duh (2001) și, în pregătire, o tâlcuire la Psalmi intitulată Să ne veselim de Domnul 1. Excelenta ediție românească a cărții despre „viața în Duh” confirmă impresiile pe care cititorii și le-au putut face la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Duh (2001) și, în pregătire, o tâlcuire la Psalmi intitulată Să ne veselim de Domnul 1. Excelenta ediție românească a cărții despre „viața în Duh” confirmă impresiile pe care cititorii și le-au putut face la apariția volumului despre „pecetea adevărată”. Venerabilul stareț al mănăstirii Simonos Petras (Athos) și al chinoviei „Buna-Vestire” din Ormilia (Grecia continentală) este, fără îndoială, una dintre cele mai vii și profetice voci ale teologiei ortodoxe contemporane. Există câteva referințe implicite ale părintelui Emilianos la învățăturile
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai interior în interiorul lumii”. Monahul a aflat paradisul în decorul fastuoasei gratuități a harului. Monahul se plimbă în grădina Raiului așa cum un arcuș vibrează peste corzile solare ale iubirii dumnezeiești. Lumea monahului este luminată de binecuvântări. Adâncimea privirii ieșind de sub pecetea inelară a unor cearcăne pământii este agonisită prin asceza privegherilor de noapte. Cunoașterea duhovnicească nu poate fi dobândită printr-un efort suprauman al voinței. Fără smerenie și răbdare, excesul de voință întunecă mintea văzătoare. Monahul ține cu orice preț la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
al Romei socotea Biserica drept matrice funciară a Scripturii. În relația cu Scripturile, rolul Fecioarei este preluat de Biserică (Despre Hristos și Antihrist, 61). Știm apoi că stabilirea canonului Scripturii s-a făcut în comunitățile de tradiție apostolică: fără această pecete însângerată, Biserica creștină n-ar mai propovădui pe Hristos Cel „după Scripturi” (recunoscut în Patima și Învierea Sa), ci ar trebui să inventeze - precum gnosticii - un Hristos subiectiv, imaginar, eonic, a cărui cunoaștere nu poate fi deschisă tuturor, ci doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
păduri. Eu plantez și mut unele dintre plantele sălbatice din pădure. Săptămâna aceasta trebuie să mut niște slăbănog, pentru că crește acolo unde dorim să ne amenajăm un mic lac. Căutând un loc unde să le mut, am găsit și niște pecetea lui Solomon pe care voi încerca să o mut. Am luptat din răsputeri să salvez un tufiș de mure. Și am câștigat! Drumul spre lac va fi mutat, iar murele mele vor fi salvate. Coada-șoricelului sălbatică va trebui și ea
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
partea de deasupra solului. Proprietățile sedative sunt bine cunoscute. Se folosește pentru insomnie, tulburări nervoase și dureri de cap. Ulmul alb (Ulmus fulvus) Se folosește scoarța interioară uscată. Este un expectorant blând, calmează iritațiile din aparatul digestiv și cel respirator. Pecetea lui Solomon (Polygonatum officinale) Rădăcina este partea folosită ca diuretic și are și proprietăți mucilaginoase care ajută la expectorație în timpul problemelor respiratorii. Izma bună (Mentha spicata) Se folosesc frunzele și părțile care înfloresc. Este foarte bună la tratarea colicilor și
Remedii naturiste pentru sănătate și frumusețe by Jude Todd [Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
cînd avea el chef - iar căpitanul, care nu credea o vorbă din spusele lui, ar fi fost bucuros sa se descotorosească de el; aflînd însă că intenția căpitanului era sa-l debarce în primul port convenabil, „arhanghelul“ își deschise toate pecețile și cupele pentru a duce la pierzanie sigură corabia și întreg echipajul ei, în cazul cînd căpitanul și-ar fi pus în aplicare intenția. Atît de puternică era înrîurirea lui asupra oamenilor din echipaj ce-i deveniseră învățăcei, încît ei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
fizionomic, din care poate fi contemplat cașalotul, este cel oferit de fruntea lui. Văzut astfel, capul pare sublim. O frunte frumoasă de om este aidoma unui răsărit de soare în ceasul dimineții. în pacea pășunilor, fruntea încrețită a taurului poartă pecetea măreției. Fruntea elefantului care împinge tunuri grele pe o potecă de munte este măreață. Fie ea de om sau de animal, misterioasa frunte seamănă cu acel mare sigiliu de aur, cu care împărații germani își pecetluiau decretele. Ea spune parcă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
monstru, cînd îl vedem plutind solemn pe o mare calmă, tropicală, cu uriașu-i cap străjuit de un baldachin de aburi, țesut parcă de meditațiile sale incomunicabile, aburi prin care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează văzduhul pur, ci strălucesc doar prin aburi. Tot astfel, prin cețurile dese ale minții mele năpădite de îndoieli, scapără din cînd în cînd cîte o intuiție dumnezeiască, luminîndu-mi cu o rază
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care, existînd de-o veșnicie, vor dăinui negreșit și după scurgerea tuturor erelor omenești. Leviatanul nu și-a lăsa urmele pre-adamice doar în plăcile sensibile ale naturii, în busturile străvechi dăltuite în calcar și-n marnă; el și-a pus pecetea chiar pe tăblițele egiptene, a căror vechime aproape că le îndreptățește să fie considerate fosile. Pe tavanul de granit al unei încăperi din mape templu din Denderah a fost descoperit, în urmă cu cincizeci de ani, un planisfer sculptat și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
clăile de fîn și în ciuda lunilor rotunde ca niște cîmbale, care îndulcesc nopțile secerișului, sîntem nevoiți să recunoaștem că nici zeii nu-s veșnic plini de voie bună. Tristul și indelebilul semn din născare de pe fruntea omului, nu e decît pecetea mîhnirii părinților săi. Fără voia noastră am dezvăluit aici o taină, despre care s-ar fi cuvenit, poate, să vorbim, pe îndelete, ceva mai înainte. Ca multe alte amănunte legate de Ahab, a rămas pentru unii un mister faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
este rostul cu totul binevenit al premiilor. (Ă)”. În primul număr al revistei Flacăra, Geo DUMITRESCU 5 prevede, grație acestui buget financiar generos, dezvoltarea cuprinzătoare, În avalanșă, În campanie a culturii devenită o „problemă de Partid și de Stat”, având pecetea creației libere și Înfloritoare, diferită de viața culturală burgheză aflată „În cea mai deplină anarhie” și de arta „aservită, Înfeudată, umilită” din trecut, când Înflorea doar „cultura oamenilor de casă, a lacheilor, literatura osanalelor fascisto-monarhice”. Dar să citim argumentația autorului
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
țării, de la nulitățile Academiei de odinioară până la bastionul „naționalismului integral” al lui Stelian Popescu sau al comparsului său Întru retorică de carton, Pamfil Șeicaru? Acolo nu puteai pătrunde, tu biet debutant, decât dacă reprezentai mediocritatea sută la sută, garantată cu pecetea de trecere a lui Vasile Militaru sau alții de nivelul lui! Îmi aduc aminte cum, după ce unul din romanele mele, prin 1937, se epuizase numai la trei săptămâni de la apariție, secretarul editorului respectiv - transmițându-mi plăcuta veste și profitând de
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
acum din cartea proaspăt Învățată: «A.B.C.D.E. - până-n hău, departe, silabisea satul buchiile din carte, inima chirilică În roșu-i chenar prindea să Învețe nou abecedar». Orânduirea nouă - a muncitorilor, În care stau scrise drepturile celor ce muncesc - aceasta este pecetea primăverii neamului nostru. Dan Deșliu o definește clar: În primăvara asta, cea dintâi, puserăm beznelor tuturor căpătâi și rânduirăm pravilă și lege că numai cine seamănă culege». Poezia acestor poeți ai primăverii se va țese pe teme apropiate, pentru că ea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o poziție realistă. Privind astfel problema vom Înțelege de ce Într-un sistem socialist munca obține un contur din ce În ce mai puternic, este cultivată cu prioritate În literatură. Dar va trebui mai Întâi să desprindem caracterul nou al muncii, al cărui conținut poartă pecetea unei noi perioade istorice. Acest conținut se conturează net, atunci când comparăm procesul muncii așa cum se desfășoară În orânduirea capitalistă cu cel propriu societății socialiste. Sistemul capitalist despoaie munca de orice caracter creator, o transformă Într-un mijloc veros de exploatare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Însuși, reluând la infinit un șablon pe care l-a confecționat singur și care, din păcate, a fost apoi reprodus În serie și de alții. (Ă). Un poem al lui Baconsky Îl recunoști cu ușurință, chiar dacă e nesemnat; el poartă pecetea originalității sale. În ce constă timbrul specific al talentului tânărului poet clujean? (Ă). Dotat cu o sensibilitate fermecătoare, tânărul poet este deosebit de receptiv În fața noului ce se ivește În viață. Așa se explică bogăția și varietatea, actualitatea temelor sale: (Lenin
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care își vor asuma misiunea „popularizării” ideilor sale. Crezând că „popularizarea” pot s-o facă și alții, Kant a fost preocupat exclusiv de fixarea articulațiilor sistemului său în limbajul relativ scolastic consacrat de școala lui Wolff, un limbaj care poartă pecetea modelului prozei latine. Atunci când și-a propus să discute teme punctuale, într-un spațiu limitat, Kant a scris neobișnuit de clar. Este ceea ce probează texte ca Răspuns la întrebarea: Ce este luminarea? (1785), Despre sentința: Acest lucru poate fi corect
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
cum se exprima Petrovici în lecții ținute la zeci de ani după cele ale lui Maiorescu: Adevărul accesibil nouă nu e ceva absolut, ceva care să existe în sine, ci, fiind în bună parte o creație a noastră, are o pecete omenească de neșters. Adevărul este în funcție de modalitățile costructive ale facultății noastre de a cunoaște... Cunoștința noastră este ca un fagure de miere în care ramele sunt creația noastră, iar materialul este venit din afară... Adevărurile noastre nu sunt valabile decât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
unui Kant. Pretenția că există probleme și soluții care au semnificație universală și, prin urmare, continuitate și progres în filosofie, era vehement contestată. Filosofia, ca și creația artistică, afirma Ionescu, este expresia structurii sufletești a autorului ei. Iar aceasta poartă pecetea unei ambianțe spirituale particulare, cu determinări locale și istorice. Opera de artă, ca și sistemul filosofic, este un rezultat al necesității noastre de absolut și reprezintă, pentru fiecare din noi, în felul nostru, un absolut, dar care este un absolut
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
absolută, independentă de noi, ci numai valoare relativă, în raport direct cu capacitățile și marginile spiritului omenesc. Adevărul accesibil nouă nu e ceva absolut, care să existe în sine, ci, fiind în bună parte o creație a noastră, are o pecete omenească neștearsă. Adevărul este în funcție de modalitățile constructive ale facultății noastre de cunoaștere”. (Op. cit., p. 37.) 27. Vezi „Prelegerea a cincea”, îndeosebi pp. 75-77. 28. În stilul său sprinten și sugestiv: „Rațiunea teoretică ne întemnița pentru veșnicie între zidurile reprezentărilor subiective
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
de a simți este înrădăcinat în forme istorice de viață, care vor fi caracterizate drept configurații unice și irepetabile. Sunt acele forme de viață care modelează, prin tiparele lor, nu numai sensibilitatea, gândirea, aspirațiile și comportarea masei, ci își pun pecetea și asupra celor mai înalte și mai personale inițiative ale geniului creator. Instanța supremă, cea care dă măsura tuturor lucrurilor, nu este rațiunea pretins universală, ci o formațiune istorică. Subiectului transcendental și subiectului moral autonom al universalismului raționalist i se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
desigur, o existență tragică, dar în univers îi revine semnificația unei demnități fără seamăn... Istoricitatea prilejuiește omului suferințe și satisfacții, ea prilejuiește omului paroxisme ale dezamăgirii, dar și paroxisme ale bucuriei 19. Cunoaștere cu valoare obiectivă versus creație, care poartă pecetea istoriei și individualității, ca expresie supremă a libertății umane. Acesta mi se pare că este fundalul confruntării lui Blaga cu filosofia teoretică a lui Kant. Voi prezenta câteva din judecățile autorului Trilogiilor cu privire la opera autorului Criticii rațiunii pure și voi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]