2,745 matches
-
sa că trebuie să cheltuiești puțin pentru a fi pregătit să faci față unor situații neprevăzute: discuțiile cu privire la lipsa de bani erau frecvente; tatăl său era constrâns să-și asume mai multe slujbe și Marie a fost martora unor discuții penibile în legătură cu posibilitatea de a vinde casa în care locuiau. - Mama sa lucra seara și Marie se ocupa de fratele și de surorile sale, situație care a obligat-o să devină mai repede responsabilă și prevăzătoare. Marie a rămas apropiată de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
necesare: - înaintea oricărei expuneri, acordul pacientului este indispensabil; - orice expunere este discutată în prealabil și pacientul nu trebuie să aibă nici o surpriză; - este important ca pacientul să aibă încredere și să-l pregătim pentru a se confrunta cu unele situații penibile; - terapeutul nu cere niciodată pacientului ceea ce el însuși nu poate face. Ierarhizarea situațiilor Inainte de a începe expunerea, terapeutul stabilește împreună cu pacientul o listă de situații anxiogene, construind astfel o ierarhie a situațiilor problemă. Intr-adevăr, unele studii au demonstrat
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
temă („Sunt inutilă, nu sunt bună de nimic”, „Mama mea are dreptate”, „Nu mai știu să fac nimic”, „Sunt o povară pentru cei din jurul meu”, „Ceilalți cred probabil că mă complac în această stare”) și că acestea produc stări emoționale penibile care inhibă orice activitate. Terapeuții profită de aceste informații pentru a insista din nou asupra legăturii strânse dintre gând, emoție și comportament. Tema ședinței Sedința permite să se lucreze asupra definirii obiectivelor comportamentale și planificării activităților. Martine reamintește că, în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în putrefacție” și stabilește - în virtutea unei judecăți simplificatoare - două caractere pregnante ale culturii occidentale: o „profundă lipsă de idealism” ce generează, în roman, o epică „fără subiect, fără anecdotă și fără eroi” (Marcel Proust, James Joyce, Thomas Mann), unde amănuntele penibile ale vieții de toate zilele invadează spațiul creației, iar pe de altă parte, „lipsa de participare a maselor la bunurile culturale”. Se poate observa, astfel, toleranța ideologică și eclectismul acestui periodic în paginile căruia își găsesc loc atât gândirea rarefiată
PAGINI LITERARE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288615_a_289944]
-
apărută în „La Nouvelle revue française” etc. Până și detenția o trăiește P., spirit paradoxal, într-un mod aparte, amuzându-se de latura rizibilă a regimului celular. Ceea ce nu înseamnă că nu a avut de îndurat suferințe și experiențe dure, penibile, numai că a dorit, și în bună măsură a reușit, să le sfideze. Grațiat în iunie 1964, este constrâns să colaboreze cu Securitatea, după cum va mărturisi ulterior. Va fi reîncadrat la Institutul de Istoria Artei, de data aceasta în secția
PALEOLOGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288628_a_289957]
-
miză, ce-i drept, mărunțică. Îi rețin atenția „chipurile” din provincie, ipochimeni întristător-ilari, mișunând într-un perimetru lipsit de orizont. De semnalat apetența pentru jocul onomastic și caricatura de limbaj. Întâlnirea lui M. cu teatrul a însemnat o nefericită, chiar penibilă experiență. „Drama modernă” Chip cioplit (un fragment, inserat în „Comedia”, 1927, se numește Amantul de ghips), reprezentată în 1930 la Teatrul Național din București, proba lipsa oricărei vocații pentru genul dramatic. Ca să exalte iubirea, elan pur, patetic, de sublimă spiritualitate
MILCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288137_a_289466]
-
să conferențieze la Facultățile de Teologie, fapt care - cu mici abateri de la normă - nu s-a întâmplat. Deficiențele sistemului de învățământ teologic care, spre disperarea multor studenți, se convertește pe zi ce trece într-o cinică întreprindere financiară și o penibilă mascaradă intelectuală, sunt tot mai acute. În contextul în care referințele teologice, duhovnicești și culturale la tradiția Părinților Bisericii se reduc, în Facultățile de Teologie, doar la câteva nesărate șabloane retorice, inițiativele ASCOR au reprezentat în ultimii cincisprezece ani un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
instituția chemată la administrarea binelui comun, cât și oamenii chemați la slujirea Binelui suprem escamotează confruntarea cu poverile trecutului. În ambele situații, avocații apărării refuză dezbaterea „la vedere” și judecata transparentă a capetelor de acuzare. Rabatul de la principii, tergiversările alunecoase, penibilele autovictimizări, baricadarea sub regula excepției, discuțiile pe procedură - totul ne este servit, în afară de mărturisirea adevărului și pledoaria deschisă pentru dreptate. Miniștrii minoritari suspectați de corupție și înaltul cler ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și, respectiv, „comunitatea de destin” (neamul), cei de „acasă” au șansa participării la o terapeutică „demitologizare” a „marii narațiuni” de legitimare a Bisericii Ortodoxe Române, fixată foarte frecvent în cadrele de referință ale unui naționalism narcisist, exhibat în mostre adesea penibile de obediență circumstanțială. Ce este și ce nu este BOR în raport cu statul român? - aceasta este întrebarea pusă frecvent de autor în partea centrală a cărții. Pentru distilarea unor răspunsuri, Teodor Baconsky invită la redescoperirea unei „culturi a contractului”, prefațată de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Jean-Yves Lacoste). Co-naissancetc "Co‑naissance" Mitul educației universale a cetățeanului a confecționat faima întregii epocii iluministe. Are însă istoria mari virtuți pedagogice? În România, membrii Școlii Ardelene nu se îndoiau de acest lucru. La sfârșitul secolului XX, în siajul unor penibile catastrofe recente, acest lucru este mai greu de demonstrat. Excelenta educație istorică, filozofică și artistică a elitei burgheze germane nu s-a dovedit a fi o frână în calea entuziasmului gregar și superficial față de ideologia fascistă a lui Hitler. Educația
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a păcatului și amintirea morții curmă lanțul trofic al iluziei. Minciuna patimilor este demascată. Futilitatea vechilor preocupări se spulberă în fața recunoașterii radicale a apartenenței noastre la planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu. Păcatul personal se dovedește a fi un penibil proiect demiurgic, lansat pe contraatac, împotriva poruncilor lui Dumnezeu. Practicile ascetice nu vor decât să sporească în noi aptitudinile muzicale care ne permit să fim în acord cu poemul simfonic al Providenței. Urcușul sufletului perfecționează acea acustică interioară în care
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Formula mai veche a lui Mircea Iorgulescu, „marea trăncăneală”, și-a găsit astfel după 1989 corespondentul perfect în realitatea socială. Până la apariția televiziunilor private, care au liberalizat și mai spectaculos piața discursivă postcomunistă în manierele cele mai radicale, oricât de penibile, grotești și respingătoare ar putea fi acestea uneori (să nu uităm, până la intervenția autorităților televizuale sau a justiției, există telecomanda!), „vipurile” emergente au persistat în cultura monologică în care crescuseră înainte sau după 1989, trebuind să învețe însă până la urmă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fiecare oră), căci talazurile ridică ambarcațiunea pînă sub parapetul vasului, pentru a o lăsa numaidecît să se prăbușească pînă la jumătatea carlingii. Cum pe corabia străină nu exista, firește, ingeniosul dispozitiv inventat de Ahab, acesta se afla acum în situația penibilă a unui om al uscatului și cerceta din ochi, deznădăjduit, bordul înalt și săltăreț al corabiei, pe care nu putea spera să-l atingă. Am mai arătat, cred, că de câte ori întîmpina vreo cît de mică dificultate pricinuită indirect de infirmitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
prinsă în tacheți, întindeau spre el două parîme împodobite cu gust, fără să se gândească, pare-se, că un om cu un singur picior e prea neajutorat ca să se poată folosi de o ase menea scară marinărească. Dar situația asta penibilă nu dură decît un minut, căci comandantul vasului străin, dîndu-și seama, dintr-o singură privire, cum stau lucrurile, strigă: Ă înțeleg, înțeleg! Marea e prea agitată! Săriți, băieți și coborîți palancul de tranșare. Din fericire, corabia avusese, cu o zi-două
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de gânduri și de Întâmplări, pe care nu mă pot stăpâni să nu ți le ofer spre judecare. Fiecare scriitor din generația mea Își aduce aminte de felul cum a debutat În societatea românească din jurul anilor 1930, cu un sentiment penibil de rușine și de revoltă! N-am să-ți Înșir, dragă prietene, toate umilințele pe care trebuia să le Încercăm la fiece pas, În fiece zi, venind În contact cu cutare sau cu cutare clan al vieții noastre artistice de pe
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
formule superficiale și personaje schematice, nici prezentări umflate, și false ale realității, nici limbajul voit «specific», cu «vânjoșenii», «dârzenii» și «Încrâncenări», nici un fel de șablon care să facă din oameni și din caractere tipuri standard; cu un cuvânt, nimic din penibila și superficiala recuzită la care o sumă de autori au recurs În ultima vreme, fără ca să reușească să convingă. În cartea lui Marin Preda, oamenii sunt vii, adevărați, creați și nu cârpăciți din bucăți, fără idealizări fals-revoluționare, fără situații neverosimile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
proastă”, a cărei colegă de cameră îi fură banii, un „omuleț istovit, de vreo patruzeci și opt - cincizeci de ani, cu mâini și piciorușe micuțe”, părăsit de soția prea zburdalnică. Insistența lui Chandler asupra amănuntelor de acest fel - ridicole și penibile în egală măsură - nu e însă întâmplătoare. Procesul de dez-eroizare întreprins în romanul de față nu poate avea loc fără coborârea în universul mărunt, banal până la exasperare, deprimant și energizant în același timp. Secvența se încheie cu intervenția lui Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
primele pagini ale cărții de debut, Marlowe își ia un pseudonim, Doghouse Reilley, pentru a se amuza și pentru a o amuza pe Carmen Sternwood. El va folosi diverse alte nume de împrumut, inclusiv cărți de vizită false ori „impersonări” penibile: deși își folosește numele real, își arogă, față de recepționerii hotelului din Esmeralda, o falsă identitate, cea de soț înșelat al lui Betty Mayfield. Terry Lennox (în The Long Goodbye) își schimbă numele în Maioranos, Velma Valente devine Helen Grayle, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
care toate arată unde duce sărăcia de idei politice, cultivarea formei în afara conținutului. Cum este normal, forma cultivată cu primordialitate devine ea însăși plată, mediocră, plictisitoare (...). Proza îmbrăcată în versuri mutilează specificul ambelor genuri dând naștere unui hibrid nefericit și penibil. Cred că acest pericol vizează cu seriozitate poeziile din ciclul Pe scurt datorat tovarășului Eugen Frunză. De foarte multe ori numai ritmul și rima derutează când ești gata să identifici articolul din ziare. Să încercăm a ne convinge Pachetul în
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poate să fie bună. Realizarea este, însă, neizbutită: Am jurat cândva să ne iubim, Orice depărtare ne-ar desparte, ... Alte munci mi te-au chemat departe Și acum ce rar ne întâlnim! Lectura unor asemenea versuri banale produce o impresie penibilă, mai ales dacă te gândești că autorul este un poet de talent (...) Pe o treaptă artistică asemănătoare, se află poeziile Ziarului Scânteia, Urarea mamelor din Grecia și chiar Mesteacănul, poezii bântuite de un patos declamatoriu, sărace în idei. Elementele formaliste
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
puterea e Înconjurată de o aură magică și lipsește sau este limitată posibilitatea tragerii la răspundere - ceea ce În engleză se numește accountability -, corupția Înflorește până la nivelurile extreme știute. Mircea Mihăieș: Înființarea acestor instituții, unele dintre ele cu denumiri comice, pompoase, penibile, are o anumită explicație, o logică. Cred că ele trădează disperarea guvernanților, Încercarea pompieristică de a face totuși ceva. La sfârșitul anului 2000, Încrederea În Justiție scăzuse dramatic, până În jurul a 20%, lucru care se Întâmplă și În prezent. Nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
actuală este foarte sigură de ce se va Întâmpla cu ea. Dimpotrivă, ca multe altele despre care am vorbit, Îmi par măsuri disperate ale unor oameni care Încearcă să se mai căpătuiască pe ultima sută de metri, chiar În aceste forme penibile. La fel, există oameni din zona sindicatelor care au trecut cu arme și bagaje de partea puterii. În 2000, era vorba de Pavel Todoran de la CNSLR Frăția. El a fost mai Întâi Învinuit că a făcut afaceri cu banii sindicatelor
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
era devotamentul față de imaginea partidului pe care Îl construise Corneliu Coposu. De fapt, ei Își derivau cu toții legitimitatea din relația cu Corneliu Coposu. Odată acesta dispărut, au Început conflictele de legitimitate, s-au produs fracțiuni În cadrul partidului, au apărut ambiții penibile, unele chiar extrem de accentuate, În cazul fostului secretar al guvernului, Remus Opriș, și al altor personalități. Fiecare avea dreptul să-și cultive și dezvolte ambiția, dar, toate acestea fiind puse laolaltă, a dispărut atuul pe care partidul Îl avea În
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
ecou, nici strigătul acela prelung, care ajunge până la ei cu toată încărcătura lui disperată, de dragoste. Fără tine, aș fi abandonat definitiv copilul adormit în mijlocul pădurii caucaziene, așa cum dăm adesea uitării fragmente irecuperabile din noi înșine, socotite prea îndepărtate, prea penibile sau prea greu de mărturisit. Într-o seară, ai vorbit despre adevărul vieților noastre. Probabil că te-am înțeles greșit. M-am înșelat, cu siguranță, asupra sensului cuvintelor tale. Și totuși, eroarea asta e cea care a făcut să renască
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
realității (refularea elementelor negative legate de o situație anxiogenă), nu este deci decât o iluzie. Sentimentele negative nu pot să dispară ca prin minune; ele sunt doar date deoparte. Sunt plasate în inconștient. Refularea nu se referă doar la afectele penibile și neplăcute, ci și la gândurile, dorințele sau acțiunile nerealizabile sau interzise. Pentru a evita, în caz de frustrare, o stare permanentă de tensiune, refularea va acționa prin drenarea energiei respective spre inconștient. De aici, tensiunea va fi domolită în
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]