1,714 matches
-
doar pentru „unica sa satisfacție privată” etc. Ba, ai să Întâlnești nu puțini tinerei - chiar și mai puțin tineri, binișor avansați În carieră! - care-i vor arăta scârbiți cu degetul pe unii colegi sau debutanți, categorisindu-i drept „ambițioși”, drept „perfizi carieriști”, deși propria lor viață socială e pardosită cu alianțe profitabile, cu ocolirea oricăror piedici care ar fi putut să le oprească sau să Întârzie cât de cât „progresul material sau social”, indiferent de concesiile sau trădările care li s-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
partizan. În spațiul culturii naționale și mai cu seamă zonale, Theodor Codreanu este un reper intelectual și moral. Discreția sa orgolioasă, fecunditatea fără ostentație, comprehensiunea afectuoasă, camaraderia lipsită de ifose fac mult bine într-un moment când valorile sunt agresate perfid și eclipsate strident de pseudovalori și când lucrarea culturală autentică, bine cumpănită, se vede concurată de improvizații pompieristice, cu iz novator și fumuri elitiste. "Tribuna învățământului", nr. 670, 25 noiembrie-1 decembrie 2002 Ion BELDEANU Theodor Codreanu: "Fragmentele lui Lamparia" Cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
scriitori. Th. Codreanu atenționează, că însuși Harold Bloom, conștient de limitele propriei cunoașteri, precizează referitor la canon că acesta "nu este și nu poate fi doar lista pe care eu sau altcineva am putea să o întocmim". "Aici se află perfida capcană, observă Th. Codreanu, în care s-a lăsat prins N. Manolescu, fiindcă el a extins principiul listei la întreaga literatură română, croindu-și istoria pe conceptul de canon, dar printr-o denaturare stranie a viziunii lui Harold Bloom, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
polemică a textelor sale vine cu necesitate ca o consecință a angajarării ontologice. Maieutica ideilor din jurul arheului național presupune neapărat (la români! dar oare numai la ei?), pe lângă o potențialitate în lucrare vie, organică, și o altă componentă "amniotică" insinuarea perfidă, distructivă a Celuilalt, geamănul negativ care caută să se substituie printr-o ontologie a sfâșierii, înscăunarea cu pompă în golul etnic al "antitezelor monstruoase", a înlocuitorului corupt, parazitar, susținut, de cele mai multe ori, de o forță străină, ostilă, antinațională. Din nefericire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ale cărui interese pentru statele din Est și din Balcani se axau îndeobște pe beneficii economice." (p. 31) Într-o analiză politico-economică de finețe, autorul susține că vina pentru pierderea neutralității și, implicit, pentru situația disperată a României aparține Angliei ("perfidul Albion"), care, influențată de lobby-ul Alianței Israelite Universale, ar fi lăsat țara pradă Rusiei. De fapt, poziția Imperiului Britanic nu a fost determinată doar de presiunile organizațiilor evreiești, care clamau discriminarea evreilor în România, ci și de interesele proprii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
București Chișinău ca să confirme tabelul, pustiu acest acum al oamenilor, vuietul locomotivei a stîrnit un băietan, să te scoli din somn, să te ridici și să pleci ca să vezi intrarea unui tren în gară, titlu de film de la inventarea cinematografului! perfid se pregătește viitorul, consumînd din somnul prezentului! Ora 4,50, în personalul Bacău Galați, povestea trece prin goluri, prin cel cu somn a trecut, prin cel cu frig, singurul celălalt din vagon militarul cu uniformă albastră. Ora 6,45, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ca tine, mamă. Cele două femei, mamă și fiică, au înțeles ce mulți n-au înțeles. Dar chestia cu apa Prutului... Cam scump somnul de la Prut În memoria fratelui meu Victor Sufla un vîntișor rece ca gheața care se strecura perfid spre pielea omului. Ca să provoace suferință maximă celor care urmăreau cu ochii holbați dacă mișcă sau nu mișcă plutitorul de la scula de pescuit, vîntișorul ăsta lovea acolo unde erai cel mai sensibil, adică la zestrea bărbătească. Pe malul Prutului, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la mititica, ai alergat la mămica, pușcăria m-a mîncat, să-ți fac ție un palat... Of, of, of. Te întorci complet refăcut acasă, desfaci bagajele și te bucuri. De la vecin vine fumul cu miros de grătar și maneaua plutește perfid spre timpanul tău. Cartierul suportă stoic. Jigodia cu jeep-ul în fața casei s-a întors ieri din Insulele Canare. Ce păcat că n-am știut, scăpam de manele un timp. Scăpai pe naiba! Feciorul său a făcut-o și mai lată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
câteva trepte implică tot atâtea riscuri ca o călătorie prin deșertul Gobi călare pe o cămilă. Altădată, când ne ajutau picioarele, coboram scările rapid și eram de în dată la ușă. Acum însă, cine știe când ne lasă, în mod perfid, genunchii și când vom rata, la coborâre, o treaptă. Altădată învățam de la vulpi și șoimi; astăzi învățătoarele și învățătorii noștri sunt morsele, broaștele țestoase și elanii înnămoliți în mlaștini. Aventura lentorii.“ ...Ar fi o utopie să așteptăm de la guvernanți o
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
flască. Când cedăm, cedăm, se spune, din slăbiciune. Dincolo de slăbiciune, se străvede însă o cauză despre care se vorbește mai puțin și care, tocmai de aceea, este mult mai eficace: ignoranța, o ignoranță care arborează, după împre jurări, cele mai perfide deghizamente. Există o „ignoranță“ a inimii, o învârtoșare care anulează spontaneitatea și frăgezimea afectelor, și există sărăcia mentală, care nu știe să separe accesoriul de esențial, aparențele de realitate. Există torpoarea discernământului, acțiunea nereflectată, nerăbdarea opțiunii facile, obnubilarea comunicării cu
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
stimulează, inevitabil, vanitatea, anesteziind simțul deșertăciunii. Dar și insuccesul e, pe această linie, catastrofal: e urmat, mai întotdeauna, de irezistibile valuri de frustrare, în care mania persecuției, invidia, ura de toți și de toate ajung să frizeze patologia. O formă perfidă a vanității se exprimă în convingerea că ea este, preponderent, viciul altora. Dar repet: în fapt, nu scapă nimeni de ea. Sau aproape nimeni. O vom simți, pe pielea noastră, pe 9 decembrie. Și după. Despre vorbitul în public Una
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exprimă în convingerea că ea este, preponderent, viciul altora. Dar repet: în fapt, nu scapă nimeni de ea. Sau aproape nimeni. O vom simți, pe pielea noastră, pe 9 decembrie. Și după. Despre vorbitul în public Una din cele mai perfide agresiuni împotriva semenilor noștri este proasta administrare a discursului public. Totul, în viața culturală curentă, e mai ușor de suportat decât oratoria incontinentă, verbiajul torențial, limbuția încântată de sine. Cunosc foarte puțini oameni capabili să-și dozeze cuviincios exercițiile retorice
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Te uiți cu degetele, ca într-un suprarealist exercițiu de lectură Braille. Televizorul se întoarce, paradoxal, împotriva lui însuși: toate programele devin simultane și sucombă, ca amestecul tuturor culorilor, într un gri mat. Telemania e, între altele, și un antrenament perfid pentru demisia civică: un mod de a lipsi din spațiul cetății. Dar ăsta e un alt subiect. Deocamdată, mă duc să stau puțin la televizor. Cum stăm la televizor Cum televizorul administrează ore lungi din programul nostru cotidian, este inevitabil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
el nici n’a isprăvit s’o iubească. Sau o plantă carnivoră, precum Drosera care momește insecte cu câteva picături aducând a nectar... Ambele o fac pentru a căpăta azot, ca și cum acesta ar fi motorul seducției... Seducția capătă și conotații perfide. Și nu degeaba Între flori și insecte e o coexistență de sute de milioane de ani, căci o orhidee isteață, și nu e singura, anume algeriana Ophrys speculum, Își sculptează flori ce seamănă ca două picături de apă cu femela
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
oxigenul produs, căci acela evadează, tot pentru că solubilitatea gazelor În apă scade odată cu creșterea temperaturii. Pare-mi-se că așa, dând apă la moară descompunătorilor din biocenoză, aprovizionându-i cu noi cadavre, planta Își asigură mineralele pentru viitor. Ce ucigașă perfidă... Cine știe, totuși? S’ar putea să nu cunoaștem chiar totul... Dar, chiar și așa, găsesc scuzabil feleșagul plantelor: n’au creier, nici măcar sistem nervos. Ceea ce are omul, care Însă până și pe semen - caz unic În lumea animală - Îl
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
au murit. Erau ultimele clipe, pe care le mai trăiam împreună. „ - Din toamnă, Dumnezeu știe pe unde vom fi..!”, mi-am zis cu un regret care mă sufoca. Petru Groza, din tabloul de pe perete, cu zâmbetu i larg, cinic și perfid, parcă ar fi spus.. „Și, ăsta-i, doar începutul.!” De lângă el, Ana Pauker, cu un zâmbet enigmatic și viclean, ne-a amintit de colegul nostru.. Florin Constantinescu. O ură neputincioasă îmi năpădi sufletul. Cineva a îngânat cu glas tremurat... „De-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de mâini și de picioare pe mesager, îl aruncă în sus, așa încât să cadă în vârful sulițelor. Dacă moare străpuns, cred că zeul le este favorabil: dacă nu moare, fac să cadă culpa asupra mesagerului, afirmând că e un om perfid și, după ce l-au inculpat astfel, deleagă un altul. Însărcinarea, firește, e încredințată mesagerului pe când este încă în viață. Tracii aceștia, când tună sau fulgeră, trag în cer o săgeată rostind amenințări împotriva lui Zalmoxis, deoarece cred că nu există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
recunoască jugul Romei și respinge limba noastră. Nu pot să fiu atât de infam: trebuie să mă port ca un poet, iar poetul e întotdeauna drept. M-am destăinuit în fața Aiei și am hotărât să mă ascund ca un trădător perfid. N-am participat la bătălia de la Troesmis, unde sângele geților a înroșit fluviul sacru Istros. Iată-mă din nou bolnav. Mi-e rușine să ies și nu mai am curajul să-i întâlnesc pe acești oameni pe drum, să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
procesul metamorfozei ce a făcut din Arachne un păianjen. Narațiunea mea a fost urmată imediat de una de-a lor, despre care, în deosebire de a mea, susțineau că era reală. Mi-au spus despre o tânără femeie închisă de perfida ei soacră într-o pivniță, în timp ce soțul se afla la război. Când tânărul soț s-a întors, nu și-a mai găsit soția pe care o lăsase: în locul ei, într-un colț, era un miriapod. E curios cum circulă aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Comisiei Europene a Dunării, Foreign Office a primit favorabil nota guvernului țarist, care solicitase recunoașterea dreptului Rusiei de de a întreprinde lucrări de amenajare pe brațul Chilia fără aprobarea prealabilă a CED236. Autoritățile de la București s-au opus acestei manevre perfide, deoarece o cedare în fața Sankt Petersburg-ului ar fi dus, natural, la o capitulare în fața Vienei. Acest lucru i l-a făcut cunoscut Dimitrie A. Sturdza lui Ion Ghica, în instrucțiunile trasate în telegrama din 27 ianuarie/8 februarie 1883: "Cedarea
Chestiunea dunăreană la Conferința de la Londra: viziunea unui tânăr diplomat by -Emanoil Porumbaru () [Corola-publishinghouse/Science/84942_a_85727]
-
consideră locul unde se născuse drept patria să, determinînd reacția grosiera a Cetățeanului. O altă reacție caracteristică lui Joyce și care exprimă viziunea lui o găsim în următorul fragment (vorbind despre francezi): Nu încearcă să facă o înțelegere cordiala cu perfidul Albion? Instigatorii Europei cum au fost întotdeauna. Iar în ceea ce-i privește pe prusaci și hanovrezi, spune Joe, nu ne-au ajuns pînă-n gît bastarzii aceștia mîncăcioși de cîrnați pe tron, de la George pînă la băiețandrul acela german și cățeaua
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
țintă, dinastia de Winsdor fiind anihilata incepand cu cel care o întemeiase, George de Orania, pînă la regina Victoria și fiul ei, Eduard al VII-lea, care era regele Mării Britanii în 1904. Joyce își continuă de altfel răfuiala cu perfidul Albion de-a lungul întregului român, și din cauza faptului că materialismul civilizației engleze îi aduce aminte de celălalt imperiu pe care il disprețuiește, cel român. Din punct de vedere politic, Joyce este mai degrabă atras de dualismul Imperiului Austro-Ungar, pe
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
leagănă ca În vis. Micii greieri cântă fără răgaz, noaptea acoperă pământul cu negrele-i aripi. Mă trântesc repede În pat, parcă nedorind să Împart cu nimeni minunatele senzații ale acelei după-amiezi. Stingem lumina și un nor de țânțari, ascunși perfid În așteptarea noastră, s-au năpustit lacomi pe epiderme. Ne-am plesnit ore În șir, o vreme am stat treji, pe urmă am Învățat să ne apărăm dormind. Vecinătatea Ecuatorului se simte. Dimineața un soare neiertător strălucește aproape trei sute șaizeci și cinci
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
reporteri.”, sunt nevoiți să facă față și unei surprize: devin, vrând-nevrând, auditoriul răbdător al lecturii unei părți dintr-un ambițios studiu. Masa copioasă Îi asigură intelectualei Graziella asistența care, la rândul ei, trebuie să achite consumația, dar Într-un mod perfid, prin supliciul prelungit al audierii. Totul funcționează după principiul ofertă - contracost, mai pe scurt: Țal! „Un prânz Împărătesc! și tot lucruri ușoare: Mezeluri, salam, ghiudem, limbă, licurini, măsline, icre de știucă și negre; supă de clapon cu patèle; pană de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
i se pare că aude ceva și tresare) Ce de peripețiuni!... Ies pe fereastră și pornesc pe dibuite pe schele! mă Țiu binișor de zid și ajung În capătul binalii... Destinul mă persecută implacabil... Schelele se-nfundă; nicio scară... Cocoana perfidă mă indusese-n eroare... Vreau să mă-ntorc și d-odată auz pe inimici venind În fața mea pe schele. O iau Înapoi fără să știu unde merg; mă Împiedec de un butoi cu Țiment... O inspirațiune... - eu ca poet am
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]