1,728 matches
-
cu greu printre norii cenușii. Kobayashi a ieșit din casă. Endō l-a urmărit până la A-șaptea-zi-machi, strada cea mai animată a orașului, căreia i se mai spunea și Ginza din Yamagata. Când întâlnea vreun cunoscut, Kobayashi își arbora zâmbetul lui perfid, făcând o plecăciune servilă. — Încotro? îi strigă un bărbat de pe bicicletă. — Am niște treburi în Umamigasaki, răspunse Kobayashi. Când a auzit „Umamigasaki“, Endō a considerat că a sosit momentul. S-a plimbat prin tot orașul cu harta în mână de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mai departe. M-am hotărât să trec și de ea. În bălți nămolul era amestecat cu resturi vegetale. Dacă lunecam în el, cu siguranță n-aș fi reușit să mai ies. Nemișcarea calmă și puturoasă a smârcurilor era o capcană perfidă. Mi s-a părut că mătasea broaștei care acoperea o baltă avea o culoare nefirească, albicioasă și, aplecîndu-mă, am descoperit un strat de fluturi morți. Prin urmare, roiurile de fluturi pe care le vedeam din gară căzând secerate nu erau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în noroi florile sânt și mai strălucitoare uneori. Era înaltă, avea părul scurt, carnea arămie și contrasta violent cu aspectul sordid al îmblînzitorilor. Exista ceva exotic în toată ființa ei de floare echivocă a smârcurilor. O frumusețe tulbure, păcătoasă și perfidă ca locurile unde trăia, accentuată de mersul lasciv, de târfă care-și cunoaște farmecele. Dar fața ei frumoasă se schimonosi deodată îngrozitor. Parcă i se aplicase o mască terorizată. Au trecut câteva momente până m-am dumirit ce se întîmpla
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o mângâia, dar o mângâia obscen. Parcă îi simțeam mângâierile, iar dorința mușca și mai dureros din mine, în vreme ce ea își prelingea mâna pe tulpina florii fără nici un echivoc în nerușinarea gestului, privindu-mă fix cu ochii mari, rotunzi și perfizi. Mă smulgeam să-mi rup legăturile și nu puteam. Deodată am auzit pași și a apărut îmblînzitorul cu fruntea teșită. Ajungând lângă femeie, s-a oprit. În ochii ei dispăruse provocarea și a licărit spaima. Fără o vorbă, îmblînzitorul a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
acum și va vrea să termine răfuiala cu Dumnezeu. Aici încă mă apără amintirile, dar în deșert voi fi singur cu această fiară, își va ridica botul umed și dezgustător de care mi-e greață. Iar deșertul o să-mi șoptească perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Obosit. Bolnav sau prea încrezător. Pentru asta, mereu, c-un ochi trebuie să stau ațintit spre haită, iar cu celălalt spre turmă: poate, uneori, căpia din senin. Exist între amenințări latente. § Ai făcut din aproape toți locuitorii Stațiunii niște hoți. Perfid, încerci să-i pui în aceeași balanță cu Magistratul. Ce, el nu fură? Ce mai înseamnă, acolo, o mică evaziune fiscală? Poți să-i salvezi, să-l dai dracu’ pe Magistrat, cu banda lui cu tot. Nu-ți pasă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vei pieri la jumătatea drumului, cu ochii țintă spre raftul cu tomurile tale, și nu vei distinge nimic. Plin de rahat, într-o baltă de pișat. A doua zi, vei fi elogiat, vei deveni Scriitor. Faci parte din cea mai perfidă breaslă. Poate să distrugă cu o laudă. Sau fără să scoată o vorbă. Nimeni nu stăpânește mai bine arta complotului prin tăcere. Sunt semenii tăi, îi frecventezi. Cine se aseamănă se adună. Proiectul paremiologic este inutil. MAGISTRATUL. Astrologul a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ai mei. Ai poporului. Au fost la școli, au învățat mai mult ceea ce nu trebuie: să judece pe alții! Ce s-ar întâmpla dacă toți oamenii ar acuza, ar medita, ar crâcni? Ar osândi? Eroul țipă, dar, măcar, nu e perfid. Știi unde bate: vrea o pensie. Cei trei vin cu parabole, cu scrânteli. Numai vorbe otrăvite: cândva, și le vor înghiți... FILOZOFUL. Cred că Romancierul scrie o carte despre Stațiune. Adulmecă, trage cu urechea, pândește, îl urmăresc de multă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
sporind plățile, mult mai convenabile decât înainte, să fac daruri copiilor de sărbători. Voi repara drumurile. Dar nu voi mai putea să vă reprezint oficial! În fața autorităților centrale, tot mai rigide! În fața Coroanei, mereu mai lacomă! În fața Justiției, tot mai perfidă! Nu voi mai emite Ordonanțe. Prin cele câteva sute de petice de hârtie pe care le-am semnat de-a lungul anilor, am instaurat, aici, reguli precise. Atâta vreme cât le-ați respectat, a fost bine. Însă - acum îmi dau seama - am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
au nimerit mai bine: aud povești de dragoste ce sfârșesc frumos. Pregătești Stațiunii un rău mai mare decât cel hărăzit; contrazici VOCEA, ți se pare prea blândă... Medicul-șef ți-a recomandat să lași deoparte scrisul; câteva luni. O tentativă perfidă de a salva Stațiunea, știi. Nu vei renunța, în pofida durerilor de cap, tot mai mari. Stațiunea nu mai are nici o șansă! Să vină Guvernatorul Țărilor Străine - KK - să o scape! CaCa! E vremea să năvălească lupii. Ningea; era Zăpada mieilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ocărind din cale afară pe copila, și la maică sa, care stătea netulburată pe bancă, nui păsa de cea mică nici de preț de o privire, nu știu dacă era gravidă sau nu, dar lingea o înghețată cu un zâmbet perfid, parcă zicea: na, țiai găsit și tu să nu asculți de taică tău... Fetița era într-un hal de murdărie de nedescris, ca de fapt și ceilalți membri ai familiei. Lacrimile erau singurele curate la ea și poate sufletul spontan
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
informate asupra naturii profunde a morții, care are și un alt nume, fatalitate, ziarele se Întrecură În atacuri furioase Împotriva ei, acuzându-o că e nemiloasă, crudă, tiranică, mârșavă, sângeroasă, vampiră, Împărăteasă a răului, dracula În fustă, dușmanca neamului omenesc, perfidă, asasină, trădătoare, din nou serial killer, și a existat chiar și o publicație săptămânală, din cele umoristice, care, storcând la maxim spiritul sarcastic al redactorilor săi, reuși să-i spună cățea. Din fericire, bunul simț Încă mai persista În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fiii și fiicele sale, cu mamele - necunoscute - care Îi purtaseră În pîntec, se putea gîndi. Lars era cam sărit, chiar bine, de vreme ce era convins că Dumnezeu i-a dat omului un număr limitat de cuvinte În folosință, dar că pămîntenii, perfizi, foloseau, amestecate, și pe cele diavolești, dar acestea nu erau socotite cînd se trăgea linie. Dumnezeu rînduise ca omul să dureze doar pînă cînd Își consuma numărul de sunete dat, nici unul În plus. Miliarde, cîte or fi, cine stă să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cînd era prins de text, ca un apucat; cînd se Întîlnea cu Ingrid, Între două zboruri transoceanice ale acesteia, trei, rareori patru zile, mai mult nopți, parcă murea puțin. Nu era făcut nici pentru aventura căsniciei, În care, răbdătoare și perfidă, o simțea, Ingrid Încerca să Îl atragă. Nu o iubea; nu avea de gînd să mai Întindă prea mult relația, devenea obositoare; o femeie inteligentă și deosebit de frumoasă Îl omora Încet. O căsnicie ar fi fost un dezastru, Thomas simțea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
manifestat acesta, Thomas se gîndise de multe ori. Ingrid trebuia supravegheată, cînd vîra pilula În gură, Înghițind-o cu suc de portocale, numai așa; Thomas trebuia să fie atent atunci la felul În care Ingrid vorbea, pentru ca nu cumva aceasta, perfidă, să țină pilula sub limbă, iar apoi, intrînd În bucătărie, să o scuipe la coșul de gunoi. Ar fi trebuit să intre după Ingrid și În baie, să fie sigur că prefăcuta nu scăpa acolo de pastila nedorită. Ingrid avea
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de maxime din cărți, de canoane - aproape orice pagină Îți interzicea ceva; Îți dădea liber la un fleac și inducea, subliminal, o restricție: nu trebuie să gîndești cu mintea ta, totul e aici! Combinații nesfîrșite de litere și cifre oferite perfid celor care, nesătui de cele deja știute, ajungeau astfel, după Îndelungi lecturi, doar la formulări diferite, același drac; Solomon știuse de mult asta, nimic nou sub soare. Totul exista Încă de la facerea lumii, și heliul, și hidrogenul, și firișoarele de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
parcă o ținuse Antonia! Berg se Înroșise, privea fix spre Thomas, care ascultase derutat; anticarul chiar redase, fie și aproximativ, tirada călătorului din tren sau Își strigase propriile convingeri, trecute, din precauție, În seama unui necunoscut și acela fictiv? Ori, perfid, doar Încercase să provoace? Berg nu se dovedise niciodată xenofob și nici puritan sau prea cuvios nu se arătase; avea o metresă, nu mergea la biserică, poate se și droga uneori, Thomas avea o bănuială. Anticarul aflase probabil ceva - de la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o țară, chiar planeta Într-un viitor ce poate fi calculat. Cu ce sînt eu mai prejos decît tații ce-și țin odraslele În preajmă, atunci cînd nici măcar ei Înșiși nu sînt În stare să-și asigure un trai decent, perfid termen - ce mai e decent În lumea asta? Am un limbaj civilizat, o slujbă respectabilă. SÎnt milos. Tolerant. Nu prea mult. Nu avea nimic Împotriva prostituției, atîta vreme cît nu era impusă. Sau impozitată, chiar dacă era scocotită cea mai veche
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
avea, În schimb, un coșmar, În visul ei se arăta chiar Isus, spunînd că el nu va mai ispăși Încă o dată pentru greșelile muritorilor, degeaba Îl urcau aceștia, În fiecare an, cu cîteva zile Înainte de Paște, pe cruce, un joc perfid, vreți să plătesc mereu pentru voi, am făcut-o cîndva, dar n-ați prețuit asta, o țineți, de atunci, mai toți, doar În păcat, nici măcar nu meritați Judecata, veți sfîrși cînd va hotărî Tatăl, fără purgatoriu, fără rai, numai iad
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
oglinditoare răsfrânte fără s-o știm înăuntru nostru. Toate narațiile lui Unamuno, romane, rimane sau nuvele, fac parte din necuprinsa oglindă nemișcată în ubicvitatea ei, oglindă multiformă, regăsibilă în ochii semenului, în ochii devotați ai lui Rosario sau în cei perfizi ai lui Mauricio în care Augusto se vede cutremurat și deznădăjduit. Imaginea oglinzii îl obsedează pe Unamuno, și ea își găsește cea de pe urmă și cea mai pură întrupare în reflexele adânci și înalte ale lacului de munte din vecinătatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de primire, reproșându-i hanului că a incendiat până În temelii Marea Moschee din Buhara, unde se retrăseseră adversarii săi Înarmați. — Între suveran și oamenii Bisericii, rostește cadiul, războiul este neîntrerupt, uneori pe față, sângeros, dar cel mai adesea surd și perfid. Se zvonea chiar că ulema ar fi Înnodat contacte cu numeroși militari de rang Înalt, exasperați de purtarea hanului. Strămoșii săi, se spunea, mâncau Împreună cu trupele, nu pierdeau nici un prilej să amintească faptul că puterea lor stătea În vitejia războinicilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
predici, Îndemnați fiind să se convertească. Unii acceptară, alți câțiva au fost eliberați, cea mai mare parte au fost, În cele din urmă, masacrați. Cu toate acestea, atacul asupra caravanei va părea În curând o Întâmplare minoră În gigantica, dar perfida acțiune care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
e și numele lui, nu numai numele lui Oedip aplecat deasupra fîntînii. E unul din acele cazuri disperate cînd Oedip nu va mai avea la Îndemînă răspunsul invincibil care l-a ajutat În fața sfinxului. De data aceasta sfinxul a luat perfid chipul victimei și formula știută de Oedip nu-i mai era de nici un folos. La ce mai folosește o Înțelepciune care nu Îngăduie măcar un dram de fericire? Întrebarea sună retoric, dar mă tem de ceea ce Îi urmează. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
lui Ulise, Îl va aminti pe Aiax. Aiax care cere ca armele lui Ahile să fie aruncate În mijlocul troienilor și să aparțină celui ce va izbuti să le aducă. Făcînd această propunere, buzele lui tremură de dispreț. Cum a Îndrăznit perfidul rege din Ithaca să se măsoare cu el? Aiax nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul nu e demn să ridice de la pămînt lancea lui Ahile. Nici măcar zeii nu au dreptul să nesocotească drepturile pe care vitejia i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ca șansă de supraviețuire. D-aia l-am izbit în locul dureros. A suportat ghiuleaua, o tot duce... cu aceeași sete de viață ca a noastră, nu-i așa? Ce vor ei să ne dovedească, mereu și mereu? Că suntem răi, perfizi, slabi? Și că suntem, totuși, ca niște sfinți, asta le dovedim, mereu? Rebeli strâmtorați, ucenici ai iluziei! Bolnavi ai efemerului și precarității?... Noaptea se răsucise, iarăși, în același scâncet neputincios. Dar dacă și Irina?... Dacă și ea?... Nici măcar conștientă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]