5,290 matches
-
eșuat... Fostul copil te-așteapt-acasă ca "stâlp al casei" dedicat ! Ni-e dor de tine mamă ! Dragă mamă, îți scriu azi, dup-atâta timp trecut Din copilăria mea, făr' să știu de-al tău sărut... Așteptâdu-te în vis, strâng în brațe perna moale Crezând, naiv, până în zori că-s brațele dumitale... Dar la lumina dimineții...când văd ce la piept am strâns, Chiar de-s bărbat în devenire, tot mai izbucnesc în plâns... Dar n-apelez la internet ca să te văd în
DIN SCRISORILE NETRIMISE ALE UNOR COPII PENTRU MAMELE LOR DIN STRAINATATE... de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368934_a_370263]
-
ale neopririi Voi șerpui fără nici o vină Și-n gândul tremurat d'emoția trăirii Simt gustul dublei porții de adrenalină. HAIKU-URI 1. Visând la îngeri poetul exersează arta zborului 2. tâmpla muntelui: în vene tril de păsări doar brațul pernă 3. un bob de rouă - prin muguri pași moi de vânt în suflet unde RĂMÂNERI pauzele de respirație pe care le fac zilnic - până se sufocă pereții - se datorează prea deselor rămâneri pulverizate în răstignirile tale energofage. pot să refuz
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
drumul lui/ și-a lăsat ca un amar descântec,/ numai somnul legănat de cântec-/ cântecul de leagăn fără mamă/ să-i închidă ochii arși de teamă:/ Nani, suflet de zăpadă,/ lasă genele să cadă./ Lasă fruntea, ca o undă,/ între perne să se-ascundă,/ căci în lumea asta rea/ nu mai arde nici o stea./ Steaua magilor, albastră,/ a fugit de la fereastră/ și s-a dus pe drum în sus/ să se-nchine lui Iisus/ undeva, spre alt norod/ unde n-a
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
LACRIMI Dumnezeu a dat în grijă lacrimi femeilor Atunci când le-a-nzestrat cu sensibilitate Și le-a înscris în genă gestionarea lor Știind c-or să se-achite cu responsabilitate. La început, adesea-s doar lacrimi de fetiță Vărsate-n pernă, noaptea, nimeni să nu le-audă Uitată de părinții plecați peste graniță, Cu cei doi frați mai mici, la o bunică surdă. Sunt lacrimile mamei, când pruncul e bolnav, Strângând durerea-n ele, amară și sărată, Ce și-ar da
LACRIMI de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370831_a_372160]
-
noastră, să curgă apă din belșug pe albiile lor și a multor ape curgătoare, ba chiar și de pe toate mările și oceanele Pământului pentru a născoci noi lucruri de acest fel... Ghemotocul de om se așeză cât mai bine între perne, își lipise ursulețul de pluș de corpșorul plăpând și acoperit de pijamaua moale și înflorată, își puse mânuța dreaptă la rădăcina urechiușii parcă pentru a sta să prindă și mai bine din zbor cuvintele bunicului. Acestea se lăsau încă așteptate
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
masă albă și uriașă cât o zăpadă fără capăt, și ... așternuturile-n nămețișuri spulberate de boarea aparatului de climatizare ... Sergio o lua sigur în brațe, o arunca o dată și încă o dată, la nimereală, în patul cu dantele de Flandra, printre pernele cu monogramă ... Tot obiceiuri perimate și lucruri stupide, dar fără de care ea, Diva, fusese o vreme convinsă că merita să moară, dacă nu, să ucidă. Degerase sigur, dar nu mai era în stare să gândească, să-i pese că ... după
FRAGMENT DE ROMAN, FEMEIE IN FATA LUI DUMNEZEU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370866_a_372195]
-
apogeu al durerii nu există. Înghit în sec și aprind lampa de pe noptieră, primesc realitatea cu toată forța mea, pe Clara am pierdut-o, nu pot sta în camera noastră acum când ea e dincolo de departe! Privirea se oprește deasupra pernelor din pat, triste păreau și ele, cărțile dragi Clarei nerăsfoite păscând cuvinte în singurătatea lor.Fire de nisip îndrăgostite, printre ele murmură durere, lacrimi si dor,pietre voluptoase ce apăsau pe sufletul meu. Priveam de câteva minute în gol peste
SUNT LACRIMĂ DIN LACRIMILE TALE, AUTOR GHEORGHE ŞERBĂNESCU) de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370988_a_372317]
-
inimii: - Doamne, în mainile Tale încredințez duhul meu. Degetele sale se înfing de durere în pământ și, în această clipă, sufletul său se desparte de trupul lui de Mucenic. Atunci Îngerul Domnului se pogoară din Cer. În mâini ține o pernă roșie, din catifea. Deasupra așază sufletul Sfântului și se suie spre Cer. Atunci văd Îngeri înșirați la dreapta și la stânga, alcătuind o mare cărare cerească, iar îngerul Domnului trece prin mijlocul lor, însoțindu-l pe Sfântul Efrem către Domnul. Iar
MATERIAL DESPRE VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, FAPTELE MINUNATE, SFÂRŞITUL MUCENICESC ŞI DESCOPERIREA MOAŞTELOR, PRECUM ŞI ACATISTUL SFÂNTULUI MARE MUCENIC EFREM CEL NOU!... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/370896_a_372225]
-
în: Ediția nr. 1928 din 11 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului CAPITOLUL 2 În cămăruța pe care o ocupa la mansardă, Edith se privește în oglindă și își imaginează cum va arăta peste câteva luni. Ba mai mult, cu o pernă își mărește burta, apoi o aruncă pe pat și zâmbește. O bătaie în ușă o trezește la realitate. -Bună, Edith. -Bună, Nelu. Te-ai întors? Ce-ai făcut la Brașov? -E frumos. Casele sun mari, străzile sunt pavate... Totul e
JOCUL DE-A VIAŢA 2 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370927_a_372256]
-
-nvăluiesc în cămașa ta, să-mi vorbească în tăcerea ta, să-mi șoptească numele în visul nostru pasional când eu eram moneda ce-o aruncai în fântâna dorințelor tale. Azi sunt o frază înghețată între buze și lacrimi curgând pe perna ce mă dezbracă de gânduri. Mă voi însoți cu marea, voi veni la tine, azi, pe-un val, să-ți alung tristețea. De nu poți veni tu, voi veni eu pe nisipul auriu, plaja mă va însoți. Timpul gol ne-
FÂNTÂNA DORINŢELOR de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369877_a_371206]
-
hotărî cu toțî... - Bine, dar să mă anunțați. Aveți numărul de telefon... și vedeți că trebuie să-i anunțați și pe cei de la Protecția copilului. - Da, vă anunțăm, cum nu? Emanuela s-a dus în dormitor, unde Daniela stătea între perne, lipsită de griji, agitând o jucărie, amuzându-se de zgomotele pe care conținutul acesteia le scotea. Cu sufletul plin de durere, Emanuela o ridică în brațe și o sărută pe frunte... - Puiul meu drag, acum trebuie să pleci, dar nănuța
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XVIII) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369789_a_371118]
-
Acasa > Poezie > Amprente > PLÂNGI... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Plângi... Plângi în nopțile senine, Plângi cu fruntea-n perna albă, Din nesomn se face salbă Și din vise căi divine. Plângi pe crucea de mormânt, Când cocorii își iau zborul, Veșnic fi-vei călătorul Și eroul pe pământ. Plângi când viața ți-e osândă Și cînd inima te doare
PLÂNGI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369897_a_371226]
-
-ți pare greu. Când grija de părinte e veghe pentru tine, Din viață ți-am luat răul și ți-am lăsat doar bine. Călăuzindu-ți somnul... de-atâtea ori în noapte, În cântece de leagăn, printre iubiri și șoapte. Sub pernă ți-am pus visuri... și-n loc de așternut Iubirea mea de mamă. Ți-am dat tot ce-am avut. Am împărțit puținul crescut între nevoi, De multe ori doar ție... și ne-am lăsat pe noi. Ți-am tălmăcit
AI SĂ NE UIȚI, COPILE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370046_a_371375]
-
și ea albastră? Și ai săi locuitori Și-au supt seva internă, Fiind proprii prădători De populație indigenă? Memoria omului e scurtă Și n-avem codificat în genă Nu ne-amintim decât de burtă Și de-un colț uitat de pernă. N-avem amintiri recente De catastrofice trăiri, Și chiar dacă le-am avea, decente Le consumăm ca buletin de știri!... Dă-ne Doamne înțelepciune, Și ne risipește ura, Că, poate, a lumii națiune Și-ar respecta pe veci natura! Gabriel Todică
APA! de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370319_a_371648]
-
spre ombilic, unde descria cu mare talent cercurile sale de care a mai profitat Săndica și în celelalte nopți petrecute în intimitatea camerei lui de la țară. Săndica era fascinată și fermecată de alintul mângâierilor și sărutărilor, sprijinindu-și capul de pernă, iar cu mâinile împingea capul lui Mircea să ajungă mai repede la cuptorul care ardea fără încetare. Ajuns între șoldurile fetei, Mircea descoperi plăcerea impulsurilor transmise de vârful limbii sale în joaca cu mogâldeața de la poalele muntelui Venus, senzații ce
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
Cei mai vestiți dintre textiliști se pensionează; Generali de steag cu decorații în piepții jachetei. Scame de vise se smulg, zboară libere, Ne intră-n plămâni și tușim peste spitalele-nchise. La noaptea va ninge negreșit Cu fulgi smulți din pernele nefolosite. Am eu așa, o presimțire, Ca și când ar fi o zi în care S-ar întoarce păsările migratoare. Între timp, Reumatismul cuprinde tot trupul păpușii din ipsos Și taftaua foșnește nerăbdătoare În dulapul cu cheia pierdută. I GENERALI DI BANDIERA
POEME BILINGVE de MELANIA CUC în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370429_a_371758]
-
Ea dorește cu ardoare Trupul meu puțin integru. Mi-aș dori s-o pot supune, S-o strivesc de pragul porții - Visul meu de dor minune E s-o scot din drumul sorții. Nesatisfăcută zace În patul ei cu negre perne - Așteptând să mă atace Prin labirinturi și caverne. Este singura din lume Ce mizere lucruri drege - Are un vertij renume: Suferințe ea culege. Mă va avea până la urmă Căci e o perseverentă - Voi serba într-a ei turmă Moartea mea
CĂLĂTORIA UNUI GULIVER MODERN ÎNSPRE TĂRÂMUL SORŢII de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370565_a_371894]
-
lor din cauza loviturilor. Într-un târziu am terminat de pansat, fata deja dormea, era obosită, avea un somn agitat, tresărea, scotea mici țipete, transpirația îi curgea șiroie pe obrajii catifelați, se prelingea peste gâtul fin, pentru ca în final să ude perna. Priveam acel trup mlădios, cu fața dreptunghiulară, cu doi ochi negrii, migdalați, vioi, acum obosiți, nasul drept cu nări fine fremătânde, cu buzele pline, frumos conturate, formând o guriță mică. Brațele rotunde , fără a fi grase, se terminau cu niște
EXCURSIE LA MUNTE de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370564_a_371893]
-
pătrunde pân' la os. Lacrimi strânse-n suflet îți plâng nefericirea Căci cenușie-i viața când pierzi ce e frumos. * Singurătatea-i rece când umbrele-și întinde Să te cuprindă ca-ntr-o mantie neagră a morții. Când resemnarea-i perna ce gândur'le-ți ucide Iar spiritu'-l închide sub lacătele nopții. * Ai vrea să dormi uitarea, să nu te mai trezești, Să poți să schimbi coșmarul amarei disperări, Să ai din nou puterea de-a crede în povești, * Când
TĂCERI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369425_a_370754]
-
în tavan. Mă simțeam din nou împlinit așa cum nu mai fusesem de foarte multă vreme. Lângă mine Alina respira ușor, regulat. Dormea un somn de copil, fără de griji. Părul ei blond și răsfirat se întindea șerpuitor pe suprafața albă a pernei, părând că emană energii frumos mirositoare, latente și leneșe. Eram ușor vlăguit. Am întins cu grijă mâna, am băgat-o sub cearșaf și am început un periplu fin peste corpul ei gol, superb, sculptat parcă de un artist clasic al
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
muribundul se însenină dintr-odată la față, zâmbi și încercă să se ridice în pat pe coate. Privirile lui erau ațintite undeva peste umărul meu stâng, înspre tavanul văruit în alb. - Mamă, tu aici ? bâgui tremurând. După care recăzu pe pernă și își dădu duhul. Cred că este inutil să precizez faptul că mama lui era moartă de douăzeci și ceva de ani. Venise spiritul femeii după băiatul ei ca să-i ușureze trecerea din planul material în cel astral ? Extrem de probabil
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
ezita, de a nu da greș, de a nu fi acompaniat tutelar, de a nu merge serpentinat spre nimic, spre nimeni! Ce urmează? Urmează ca atragerea echilibrată spre arta în toate formele, să-mi fie în ce mă privește nu pernă de somn, ci podeaua pasului conștiinței mele. Am găsit și găsesc neîncetat în ea forța spirituală pe care se clădesc toate planurile mele de viață. În acest răspuns, care-i proporționalitatea dintre adevăr și fantezie? Nu merg prin viață reflectând
ŞTEFAN ZAHARIA. VIAŢA, ÎN TREAPTA DE SUPERIORITATE A FIINŢEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369471_a_370800]
-
Acasa > Strofe > Simpatie > DOAR O UMBRĂ Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului M-ascund pe sub gerul de patimi acum, o umbră în noapte aș vrea să-ți apun, pe perne de vise, rătăcind pe sub pleoape, să simți că trăiesc într-o lume de șoapte, să cauți iubirea aprinzând felinare, să vezi cum din flăcări, doar umbra mea moare, speriat, să tresari peste-atingeri cu mine, să simți veșnicia curgându-ți prin
DOAR O UMBRĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369680_a_371009]
-
piatră în râu, un vânt nebun, un nor verde și-o inima de bou ... mare cât roată carului ... stai așa ... stop ... ceva nu e bine, parcă eram pe stradă și ... apoi numai știu nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește maria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
piatră în râu, un vânt nebun, un nor verde și-o inima de bou ... mare cât roată carului ... stai așa ... stop ... ceva nu e bine, parcă eram pe stradă și ... apoi numai știu nimic ... dar eu unde sunt ? uhhh ce pernă moale, dar mi-e sete ... unde să ... merg să ? - Poftește maria ta, de bea apă de izvor din munții Nachdand ! auzi în spatele ei, se întoarse și își încorda întraga ființă precum un arc, sări înapoi. În fața ei stătea o arătare
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]