3,143 matches
-
Ce faci cu telefonul? Azi nu te duci? ― Nu mă zori, se prefăcea ea uneori. ― Poate aduci ceva noutăți. Hai, du-te, și vezi, nu întîrzia. Asta-i culmea, veți spune. "Nu întîrzia!" Nu întîrzia de la ce? Ca să vină pe peron, să se așeze pe o bancă și să aștepte mai departe? Aveți dreptate, domnilor, și totuși așa-i ziceam: "Du-te, dar nu întîrzia". De fiecare dată, Eleonora trebuia să inventeze ceva. Ce "aflase", ce era nou. O întrebam de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o noapte cu lună plină și cer bolnav, ars de febră, aplecîndu-mă deasupra fântânii am avut impresia că nu mai văd nimic. O gaură mare, oarbă, în pământ, ca o orbită în care ochiul a secat. M-am întors pe peron și m-am trântit pe bancă fără o vorbă. Eram ca prostit. ― Ce e? m-a întrebat Eleonora. ― Apa, am bâiguit eu. ― Ce e cu apa? ― S-a terminat. ― Cum s-a terminat? se răsti ea, ca și cum mi-ar fi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
se duse în sala de așteptare. Mi se păru că o aud plângând. Apoi i-am auzit pașii îndepărtîndu-se. După un timp, am auzit aceiași pași făcând drumul înapoi. Mai grăbiți însă. S-a precipitat din sala de așteptare pe peron, strigând aproape: ― Astea nu sânt glume. ― Nu înțeleg, am zis nedumerit. ― Ei, nu-nțelegi, mă repezi ea. Sânt lucruri cu care nu se glumește. Și cum o priveam mai departe la fel de nedumerit, a continuat: ― E tot atâta apă ca și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca și ieri. De ce trebuia farsa asta de prost gust? Dar eu o luasem la fugă prin sala de așteptare. Am revenit, gâfâind, după un minut, m-am repezit la ea, am luat-o în brațe și am învîrtit-o pe peron. ― Ai dreptate, fetițo. Apoi am prins-o de mână. ― Hai cu mine. Să facem provizii de apă. Am luat absolut toate vasele pe care le-am găsit prin magazie și până dimineață le-am umplut cu apă fiartă. La sfârșit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceea. ― Dar ascultă, mă iscodi Eleonora, chiar n-ai glumit? I-am explicat că uitîndu-mă în fântână, mă așteptam să zăresc luna reflectată în apă și am avut un șoc nevăzând nimic. În sfârșit, bine că mă înșelasem. Viața pe peron a reintrat atunci oarecum în normal. Căldura încă era exasperantă, aerul mirosea a ars, totul se usca în jurul gării, dar gândul că aveam cel puțin apă de băut ne relaxase nervii. Câteva nopți mai târziu, ne-am trezit speriați de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că aveam cel puțin apă de băut ne relaxase nervii. Câteva nopți mai târziu, ne-am trezit speriați de zgomotul pe care-l făceau tunetele. Parcă rostogolea cineva bolovani pe acoperișul de tablă al gării. Ne-am așezat pe marginea peronului și am așteptat. Tunetele se prăbușeau unul după altul. Aerul se răcorise brusc și era chiar plăcut să stai afară acum. Uitasem parcă de toate. Eleonora îmi era ca o soră, dar în momentele acelea m-am simțit legat și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Se așeză pe bancă. Mi-am adus atunci din magazie o ladă goală și câteva foi albe, apoi m-am retras în sala de așteptare. După o vreme, mi-am făcut de-acolo o intrare marțială. M-am oprit pe peron, măturând cu privirile o sală imaginară și, când am ajuns cu privirea la ea, m-am încruntat. ― A venit curtea, fetițo, scoală-te în picioare. Vorbeam atât de serios, încît fără voie m-a ascultat. După câteva clipe i-am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
16. A doua zi, Eleonora s-a așezat din nou pe aceeași bancă. Am adus din magazie lada care trebuia să marcheze locul unde stăteau judecătorii, am aranjat-o cu meticulozitate de regizor și, câtva timp, m-am plimbat pe peron ca în fața unei săli arhipline care aștepta cu sufletul la gură rechizitoriul meu. Vroiam să-mi compun și "o stare" de procuror... Pe care o simt și acum. Reînvie pe măsură ce vă povestesc. Ca o stare de febră. Parcă retrăiesc totul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dar "nejudecat" înseamnă în capul meu "neiertat". Și am să-mi reproșez destule lucruri, care aici, în pustietatea asta, au ieșit la suprafață ca untdelemnul. Nu m-am priceput nici să călătoresc prin viață, nici să iau din ea doar peronul. N-am fost mulțumit cu ceea ce am avut, dar n-am știut nici ce vroiam să obțin. Și luptând împotriva ratării, n-am făcut decât s-o ajut, să mi-o pregătesc. Am dorit mereu să ies din coaja mea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
au rărit. Ploua torențial, cu furie și cu bucăți de gheață cât un ou. O grindină cum nu mai întîlnisem. Bucățile de gheață loveau cu zgomot acoperișul de tablă și, de pe fereastra sălii de așteptare, le vedeam rostogolindu-se pe peron, în vreme ce vântul gonea norii ca pe o turmă de bivoli. O rafală de vânt smulse ușa din spatele gării și o izbi de perete. M-am dus s-o închid și am rămas acolo, privind la furtuna de-afară. Veneam destul de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
la furtuna de-afară. Veneam destul de rar în acea parte a gării și numai de nevoie, când trebuia să culegem urzici sau să scoatem apă din fântână. În rest, preferam să stăm în sala de așteptare și mai ales pe peron. Dar mi se pare că v-am mai spus asta. De câte ori bufnea vântul, izbea ușa de perete și rafalele ploii pătrundeau înlăuntru. Pe podeaua murdară începuseră să se formeze mici pârâiașe. Trebuia să închid ușa mereu și mi-am dat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe rând, să bem apă, să căutăm ceva de mâncare sau să ne facem nevoile. Dar întotdeauna cu grijă să nu ne depărtăm prea mult. Să putem oricând fugi și să-l prindem. Atunci n-am mai trăi pe un peron, ci într-un vagon. N-am mai aștepta un tren. Am aștepta o plecare. Fără să știm dacă ea va avea vreodată loc sau nu... Așa că, fetițo, sânt destule pericole care ne pândesc și dacă vine trenul. Uneori, chiar mă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
încheiasem definitiv cariera de Don Quijote în robă de magistrat. Păstrasem și o oarecare jenă pentru exhibiția pe care i-o oferisem. Dar nu intenționam să repet înscenarea de la procesul anterior. Nu mai vroiam să-mi rostesc pledoariile în fața Eleonorei pe peron, ca în sala unui tribunal. Știam unde mă aflam și ce vroiam să fac. Mi-am luat, deci, din magazie un teanc de hârtii și am început să scriu, păstrând, firește, ritualul pe care trebuie să-l aibă o pledoarie
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
judecăm." Trăiam din nou starea febrilă a proceselor mele. Mă simțeam în gară aproape ca în camera mea. Nu-mi lipseau nici cărțile pentru că nu vroiam să caut nimic în ele, ci numai în memoria mea. Doar când ieșeam pe peron și vedeam dunga neagră a pădurii sau vârtejurile de praf ridicate de vânt, mă copleșea, brusc, oboseala. Cum mă întorceam însă la foile mele, îmi recăpătam energia să merg mai departe. Iată și apărarea. 24. "Subscriu la tot ce-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe Robespierre, să nu-i taie capul până ce nu dansez un vals cu femeia aceea care-și ține trenciul pe umeri"..." Acum ce glumă mai punea la cale? Am ieșit și am lăsat-o în pace. M-am dus pe peron și pe urmă din nou la marginea mlaștinii. În timp ce vântul începea să clatine trestiile, m-am pomenit punîndu-mi o întrebare care m-a lăsat perplex: "De ce naiba o cheamă Eleonora ca pe Eleonore Duplay?" Ei nu, că am luat-o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și m-a lăsat singur să le citesc. 26. "Bine, profesore. Așadar, trebuie să încep să deliberez. Nu de aceea m-ai pus să asist la un nou proces? Când voi termina, voi comunica sentința. Îmi voi închipui că în jurul peronului s-a strâns o mulțime imensă care așteaptă nerăbdătoare hotărârea mea... Printre sanchiloți sânt amestecați și membrii Convenției. Desigur, tremură. Dacă Robespierre va fi achitat? Ce se va întîmpla în această situație cu ei? Cu siguranță îi va aștepta eșafodul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
o minciună. Așa că sentința nu mai poate fi revizuită. Istoria nu cunoaște decât sentințe definitive, ți-ai pierdut vremea în zadar prin biblioteci și anticariate, domnule profesor... Și totuși, ce vor spune cei care mă așteaptă dacă mă întorc pe peron și declar că nu se poate face dreptate? Sau dacă încerc să-i mint: ,,Curtea nu s-a decis încă. Mai vrea să mediteze asupra sentinței. Să ceară noi audieri și noi martori. Probele nu ni se par destul de edificatoare
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe urmă am așteptat la fel peste tot. Aici în gară n-am făcut decât ceea ce am făcut toată viața. Am așteptat să vină cineva, să bată în ușă și să-mi spună: "Fetițo, trenul a sosit, a tras la peron. Încotro dorești să meargă? Spre care dintre visurile tale? Și cine dorești să fie pasagerii?" N-am avut nevoie de milă în nici o împrejurare. N-am nevoie nici acum. M-ar întrista dacă ai spune despre mine "sărmana". Dar dumneata
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de măiestria mea de a te învinovăți sau de a te apăra. Vei depinde de înțelegerea mea și, poate, de compasiunea mea. Nu, nu protesta, te rog. Nu ți-am dat cuvântul. Te rog respectă curtea, domnule profesor. Altfel evacuez peronul. Când te voi întreba, vei răspunde atunci. Deocamdată, stai liniștit. Vasăzică, dumneata ai fost profesor de istorie. Ai predat istoria și le vorbeai elevilor despre un Robespierre în legătură cu care aveai multe rezerve. Dar te conformai celor spuse în manuale. Te-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
execuție și lumea e strânsă. Soarele de iulie arde tare și mulțimea nu poate fi lăsată să aștepte. Din când în când e dornică de spectacol. Acum e rândul vostru. Hai, urcați!""... Pe urmă ne-am așezat pe banca de pe peron și ne-am pomenit discutând, despre ce crezi? Despre paradis! Susțineai că paradisul a fost o insulă, și eu te-am întrebat de ce crezi așa. Pentru că omul, mi-ai răspuns, a fost la început o insulă. A fost singur. Ieșind
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
insula sa a întîlnit alte insule. De-atunci visează mereu la insula din care a plecat." Și ai adăugat rîzînd: "Sîntem aici un bărbat și o femeie, ca la începutul lumii. Numai că în loc să stăm în paradis, stăm pe un peron pustiu"... Observi că și în vis îți place să te sui în amvon și să-mi ții de-acolo predici? Acum suportă și din partea mea una. După cum vezi amintirile ne urmăresc și în vis. Iar eu am crezut mereu că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în nisip, cu călători cu tot... Da, fetițo, nu te mira. Noi am văzut ceea ce alții nu văd niciodată. Noi am ajuns, trăind, acolo unde începe eternitatea morții... E un privilegiu ăsta, nu-i așa? Toată lumea nu cunoaște decât gările, peroanele pe care așteaptă, despărțirile, plecările, goana după trenul care tocmai a pornit, călătoria... Nimeni n-a văzut cu ochii deșertul. Acolo unde așteptările, plecările, despărțirile, totul se transformă în nisip. Lumea întreagă gonește prin toate gările spre acest deșert fără
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aceasta e singura deosebire dintre ei și noi... Așteptarea e călătoria noastră, modul nostru de a călători. Și din moment ce totul ajunge în deșert, ce importanță mai are că aștepți sau călătorești? Nici o deosebire, fetițo. Așa că nu mai fi nefericită. Avem peronul. Vom sta pe el nemișcați și totuși vom ajunge în același loc unde ajung și cei care călătoresc... Înțelegi că nu mai are nici o importanță dacă vine trenul? Nici nu mă mai interesează de azi înainte. Știu că și așteptarea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în același loc unde ajung și cei care călătoresc... Înțelegi că nu mai are nici o importanță dacă vine trenul? Nici nu mă mai interesează de azi înainte. Știu că și așteptarea e o formă de călătorie. Așa că "luați loc pe peroane, vă rog. Drumul continuă spre marea tăcere de nisip"... Ai înțeles, fetițo? Nu există nici o crăpătură în destin. Dar va trebui să uităm ce-am văzut. La ce ne ajută să știm că linia asta ferată nu duce nicăieri și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
într-o sală de așteptare și să nu mai aștepți nimic. Să locuiești într-o gară și să nu dorești să pleci nicăieri. Într-o cameră, nu e mare lucru un exil. Sau pe o insulă pustie. Dar pe un peron, lângă șinele unei căi ferate, el e absolut. Aici există și plecarea și eșecul ei. Așteptarea s-a culcat pe șine ca o pisică, fără să se teamă că va fi tăiată de tren... Numai ceasul mă irită. Minutarul care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]