1,856 matches
-
Să fie bine înțeles! Mitropolitul român este acela care vorbește astfel în circulară cătră clerul său propriu. Avem așadar un martor clasic pentru aserțiunile gravante pe care capul bisericei române ortodoxe le-a scris - desigur după informațiuni amănunțite asupra celor petrecute și cu intențiunea cea mai bună. Indignarea cu care-a fost primită această admonițiune de cătră inteligența română ne întărește în credința veracității acestor enunțări, cari îndealtmintrelea ni se confirmă și din alte sorginți competente (? ). Pietrele aruncate în ferestrele rezidenței
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
S-a orânduit procuror al C[urții ] Populeanu să facă o anchetă. D. P[opuleanu ] ca caracter care merită încredere; dar ne întrebăm, auzind că d. Kiri [țescu ] este menținut în funcțiune, deși minist [rul] s-a convins din cele petrecute că e încă o mișelie a lui: A vrut serios ministr [ul] să facă o cercetare 357 {EminescuOpXIII 358} și ***, [sau să-și] cocoloșească și să-și spele favoritul? O să poată să descopere cineva mărginit de mijloacele ce un prefect
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acele vise-ți amintești lucruri niciodată-ntîmplate, iar alte priveliști care-ți apar brusc în minte pe când mănânci sau citești neatent o carte le iei drept bizare capricii ale vreunui demon interior, când sânt de fapt engrame fidele ale unor fapte petrecute pe când vedeai cu niște ochi mai mari și gândeai cu un creier mai mic și mai rudimentar? Când, la masa ta de scris, unde-mpletești dâre de zgură lăsate de-o bilă murdară pe-o-mpletitură de fibre vegetale, privești
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cravatele purpurii. Cel dinaintea lui Mircea sărutase cravata, repede, înainte de a-i fi pusă la gât, ca pe crucea popii care venea cu botezul. Tovarășa le lega doar de formă, cu un singur nod, când, de fapt, cravata triunghiulară trebuia petrecută mai întîi pe sub epoleții cămășii albe, apoi înnodată cu un nod dublu, special. În acest timp copiii cântau "Mi-e inima scăldată-n bucurie/ Și mă înalț ca șoimul către cer./ Azi am primit cravata purpurie/ Și mă numesc de-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
studiez artefactul pe care ei îl denumesc "Alambicul de Dumnezei". Nu știu deocamdată ce este, dar e clar pentru mine că e foarte important. Sper să am ocazia să-l mai examinez... ― Da, da, bine. Din păcate însă, evenimente excepționale petrecute aici la castel mă fac să îți dau altă însărcinare. ― Sire, v-am spus că mi-ar fi foarte dificil să părăsesc acum Abația. Pretextul ar trebui să fie extrem de bine ales și deocamdată nu am nici o idee cum anume
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a-și continua vorbele: - Știu că, în ceea ce te privește, nimic nu e întîmplător. Motivul care te-ar fi putut face să gândești atât de optimist nu poate fi decât unul: nu știu cum ai aflat de el și, după atâția ani petrecuți împreună, nici nu cred că e important. Fu rândul Abatelui să ridice sprâncenele nedumerit: - Nu-nțeleg la ce te referi. Kasser oftă adânc și începu să-i povestească Abatelui că doar cu câteva ore în urmă, Alaana comunicase cu unul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
septembrie, când civili bine hrăniți nu se sfiau să îmbrâncească lumea pe stradă în fața oamenilor în uniformă care se uitau la ei cu mâinile-n sân. Deși agresorii civili de acum erau îmbrăcați în alte culori decât ale minerilor, lucrurile petrecute mi-au lăsat același gust amar pe care l-am avut în 15 iunie în Piața Universității, unde am fost martoră la o adevărată vânătoare de oameni, aplaudată de oamenii „de bine”, deveniți peste noapte adepții cei mai convinși ai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
au mai dat pace. Păcat numai că, în cele din urmă, l-au făcut una cu pământul. Ne-am întristat noi atunci, dar în ziua următoare am făcut un altul, la fel de frumos. Și eu aș vrea să povestesc o întâmplare petrecută tot iarna, spune Nelu. Te ascultăm și pe tine răspunde educatoarea. Noi nu am făcut astă iarnă un om de zăpadă, cum fac toți copiii, ci o colibă de zăpadă. Semăna cu o casă, doar că era mai mică. Era
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dor și astăzi Se cheamă de păstori. Din umezi văi, din codri Cu umbrele adânci, De fagi podoabă-nalță Pe umerii-i de stânci, Iar piscu-i strălucește Cu flori acoperit. Acolo-n vremea veche Un tânăr a murit; O iarnă petrecut-a În codru singurel Pîn'ce un dor de moarte Topi inima-n el... Și iată câte astăzi Din oameni mai ascult, Că s-a-ntîmplat acolo - - în vremea de demult. PARTEA ÎNTÎI COR DE FETE (soprani) Râzi dar, Marie! Joacă, Marie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. În vârf cu roze roșii Bătut ș-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. Iar vîrfu-i strălucește De roze-acoperit. Acolo-n vremi cărunte Un tânăr a murit. O iarnă petrecut-a În codru singurel Pîn' de dorință lungă S-a rupt inima-n el. Și vouă povesti-voi Din lume cîte-ascult De-a dorurilor culme Din vremea de demult. Și vouă povesti-voi Ce sună pin popor Că s-a-ntîmplat odată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
îl numea ea - rămânea tot mai puțin; mediul în care crescuse și singurul care îi corespundea. După întoarcerea de la București nu a mai trăit decât o singură dată ceva asemănător cu stilul de viață specific marii burghezii - acei doi ani petrecuți ca femeie tânără la Lausanne, la o soră de-a tatălui ei, care trăia pe picior mare, fiind văduva directorului general al fabricii italiene de zahăr Maraini, din Roma. Abia când s-a întors la B., în casa părintească de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ales singură primarul, așa ca la noi. Vă imaginați cât de greu suportă ei acest fapt, care dăinuie de câțiva anișori buni? Să nu fie de deochi. Terminându-și ideea, agronomul s-a ridicat. Vă mulțumesc mult pentru aceste clipe petrecute împreună. Rămân îndatorat. Dacă ar fi alte vremuri, lucrurile s-ar desfășura omenește și atunci aș avea posibilitatea să vă am oaspeți. Dar așa... Sperăm să se întoarcă vremurile bune, domnule inginer - și-a exprimat speranța învățătorul. Da, dar să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să aflați cât de des vreo cheie făcută de mine se dovedește a-mi fi de folos la un moment dat. În stradă, am căutat un telefon public și am sunat la Adlon. Îmi aminteam Încă multe din momentele plăcute petrecute acolo, unde mai aveam Încă mulți prieteni. — Bună, Hermine, Bernie la telefon. Hermine era una dintre centralistele de la Adlon. — Bună, străine! Nu ne-am văzut de secole, Îmi spuse ea. — Am fost un pic cam ocupat. — Așa e și Führerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
voiau de la mine. Voiau să știe despre Six? Sperau că știu eu unde sunt documentele lui Von Greis? Și dacă mă torturau și eu nu știam ce voiau să audă de la mine? Deja după a treia sau a patra zi petrecută singur În celula mea murdară, Începeam să mă Întreb dacă propria-mi suferință nu era ea Însăși un scop În sine. Alteori, mă nedumerea gândul la ce s-o fi Întâmplat cu Six și cu Helfferich Roșcovanul, care fuseseră arestați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
dar de Întâlnit l-am Întâlnit rareori. Corespondența a suplinit, parțial, lacuna. Efect al exilului, nu mi-au rămas de la el totuși decât câteva scrisori, dintre care doar una din perioada când trăiam În România. Îmi amintesc o fermecătoare seară petrecută la Cluj, În apartamentul soților Petrescu. Prezent mai era, dacă nu mă Înșel, Mircea Martin, dar prezentă era, mai ales, Ioana Petrescu, care m-a fascinat instantaneu prin neverosimila forță de „vătuire” care, În loc de a le face invizibile, cum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
sale, țepii ei suciți, fosforescenți, frisonul antiletargic, iradierea glacială și neagră a scrisului său mereu tânăr, gândirea sa gnomică și solitară. Am fost și eu solicitat de redacția ziarului să-l caracterizez pe ilustrul defunct. Mi-am amintit singura seară petrecută Împreună, Întrebarea pe care nu am mai apucat să i-o pun. Am Încercat, În câteva propoziții, să raportez evoluția lui Cioran la evoluția lumii contemporane, cu răscrucea care a Însemnat al doilea război mondial. Ziarul nu putea reține Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
discrete. Îmi aminteam, În acele momente dinaintea despărțirii, bizara sa obsesie fatalistă. Un fel de inducție În secretele destinului de la care primim doar semne discontinue, lăsate În voia perspicacității noastre de a le corela și citi. În una dintre serile petrecute Împreună, Îmi dezvăluise, cu un soi de gravă complicitate, misterul care potența relația noastră: diferența de vârstă, 22 de ani, care ne separa, ne și unea, de fapt, printr-o predestinare lizibilă doar cunoscătorilor. Codul putea fi recunoscut În repetarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nimic imaginar. Ce-aveți de gând, să vă întindeți pe jos și să muriți? O dojană cât se poate de blândă, o mustrare bazată pe loialitate absolută. O încredere totală în el, dar pe ce baze? O oră și jumătate petrecută împreună și faptul că-i citise cărțile. Și totuși ea vedea ceva ce Sylvie nu văzuse. Femeia asta îl tulbura; de ce? Ce treabă avea ea să citească recenzii la cărți? De fapt, ce căuta aici, la un fost pacient? Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Parcul Central mirosea ca și campo sportivo. Orice ochi albaștri ne aminteau de ochii lui Pietro și orice fotografie de nuntă avea ceva din fotografia de pe perete, din sufrageria familiei Flumian. Acum, melancolia mea avea legătură cu Lea. După duminica petrecută împreună la râu, ne-am văzut adesea. Mergeam alături prin cartierul pustiu sau o invitam la o înghețată, la cafeneaua Flora. Prezența ei îmi dădea sentimentul că deja sunt bărbat, deși ea își începea mereu frazele cu „Ei, frățioare”. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu banii, așa că de ce nu am folosi acest timp și pentru noi? Mă amuza acest lucru. — Deci în loc de o despărțire de probă, o împăcare de probă? —Exact! Ce zici, deci? Stând pe aceeași canapea, mi-am amintit de noaptea trecută petrecută singură pe canapea. Nu așa îmi doream să trăiesc. O dădusem în bară cu Ed și, sincer, nu puteam face față unei repetări a poveștii cu Ed, cine la care nu știi ce să zici, zile petrecute încercând să găsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cum era viața ei, probabil pentru că nu mă interesase niciodată suficient. Sau pentru că am crezut că știu cum e viața ei. Ce-ar fi să mergem la grădina zoologică? am sugerat. Sau la Chessington World of Adventures? Nici măcar amintirea zilei petrecute acolo cu Ed nu-mi putea strica bucuria pentru acest loc. Sunt probabil foarte superficială. Tally își strânse buzele ca să nu izbucnească în râs. — Nu suntem în vacanță. O să mergem cu copiii la dentist, apoi trebuie să facem multe cumpărături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
închid ușa noilor emoții pe care le trezise Ed în mine, am hotărât să le exclud pe altele mai vechi și distrugătoare în același timp. Avusesem mai mult noroc cu depășirea geloziei decât cu ștergerea din memorie a acelei după-amieze petrecute cu Ed în camera de hotel din Selsey. Dar făceam în continuare eforturi. Lisa s-a așezat în fața oglinzii, aranjându-și rochia. —De ce porți cortul ăla pe tine? am întrebat eu, întrebându-mă dacă asta cădea în afara limitelor prieteniei noastre sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
cârcei. „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă”, mi-am spus, dacă nu pot să mă ajut să chem pe cineva, pe cineva ce mi-a fost aproape și credincios. Te-am chemat. În fiecare zi după nopțile așa petrecute mă sculam bolnav și medicii se certau între ei, neștiind ce să-mi facă. Astă noapte m-am hotărât și iată toată dimineața m-am simțit renăscut. Alt om. Pe chipul călugărului se citea deopotrivă milă și îngrijorare. — Nu te
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
casa beizadelelor. — Va trebui să vii însă când se va întruni marele divan, mai spre prânz. Mihai și Constantin întoarseră capul mirați spre Brâncoveanu, acesta le făcu semn să iasă pe sală unde, abia șoptit, le povesti parte din cele petrecute seara și din cele ce avusese în gând să facă doamna Maria. — Domnul s-a simțit încolțit, că el trimisese solia de închinare către nemți tocmai când ei îl anunțaseră că au război cu francezii și nu-i pot fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
acasă. Apoi am început să mă gândesc la mine și la cât de prost am fost. M-am făcut de râs în ultimul hal în seara în care am ieșit, iar ei nici că i-a păsat vreun pic. Noaptea petrecută sus, în casele noi, nu a contat. Că ne-am sărutat, nici asta nu a contat. Ea nu știa la ce mă gândeam când vedeam luna luminându-i fața sau când mâna mea a atins-o pe a ei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]