9,829 matches
-
atins și casa. Cerul se aprindea și se stingea ca una dintre firmele de pe strada principală, însă fără culoare, doar o strălucire argintie. A început un vânt răcoros care anunța întotdeauna ploaia și nu peste mult timp puteam auzi primele picături mari pe acoperișul verandei, pentru a le simți imediat pe genunchii mei. Loveau lutul cu un zgomot surd și constant și făceau cenușa să strălucească. Tanti Mae și cu mine ne-am ridicat și am intrat în casă. Am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Tom. —Și Paul? Merge cu ea, cred. Chestia cu opera a căzut. Nu li s-a reaprobat grantul. Aparent comitetul nu a fost bucuros de acea Tosca cu mâncătorii de foc, iar australianca prizonieră ca idee pentru Traviata a fost picătura care a umplut paharul. — Ce păcat! am spus distrasă pe moment. Credeam că mâncătorii de flăcări o să dea bine. Și partea de la sfârșit în care ea se aruncă în groapa de gunoi era genială. — Nu știu. Cred că să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cui; îmi spusesem odată că ar fi singurul lucru care l-ar putea opri. Vreau să simt că trăiesc, am spus. Fă-mă să mă simt vie. Știa exact ce voiam să spun; era în aceeași stare cu a mea. Picături reci pe față și pe mâini, pielea alunecoasă plină de transpirație fierbinte, cu gust sărat și excitant. Ne-am luptat toată noaptea ca niște animale, într-o liniște stranie, singurul sunet fiind cel al corpurilor noastre care se întâlneau, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de apăsat încât abia puteam să respir. Am gemut de durere. —Nat? mi-am rotit privirile către el. M-a durut cumplit. —Nat, mă doare. Fața lui era o mască de ură, cu ochii verzi arzând de furie ca niște picături de acid care ar fi putut arde pielea din jurul lor. Părul îi era turtit și i se lipea de cap ca o șapcă. Arăta de parcă era la mile depărtare, călcând cu ambele picioare pe capul șoferului. Dar mă auzise. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
devenit euforică la gândul că voi muri tânără, fără să scrâșnesc sau să blestem viața. Dar la ce mă ajutau asemenea gânduri? În realitate eram mulțumită, probasem cele mai periculoase frontiere, în gând îmi luam adio de la tot. Auzeam primele picături de sânge căzând în castronul de porțelan pus sub pubis. Toată camera s-a umplut de miros de sânge. Profesorul tăiase din corpul meu. Nu puteam să-mi opresc gândurile, altcineva gândea în locul meu. Fiecare om e responsabil de faptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ăsta? întrebase Oleg neliniștit. - Habar nu am, răspunsese Blanca visătoare. - Vând afrodiziace, se prezentase singur necunoscutul. Vă voi arăta cum într-o clipă se poate ridica veselia din om. Luase cu gesturi teatrale un flacon din coșul său, turnând câteva picături pe propria limbă. Într-o clipă, membrul său croșetat se ridică în aer. - Nu mă fac mai mic decât sunt! Încrederea mea vine din faptul că îmi cunosc dimensiunile și nu mă risipesc în vorbării. S-a râs și mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îndurerată de dispariția prietenilor și cunoscuților mei. Ziua următoare a suflat foehnul curățind, aerul încât am văzut vârfurile Alpilor clar, cu zăpadă strălucitoare ca apele unui diamant. Soarele ardea nepăsător, topind încet gheața și zăpada. Se auzea pe străzi muzica picăturilor de apă. Dar era destul de frig, ca și cum un nou îngheț era pe drum. Am coborât în centru, trecând prin cimitirul care înconjoară marea catedrală, și am văzut cum ieșiseră din pământ ghiocei și violete. Peste tot domnea liniștea din neliniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
exact când Sucki și-a luat zborul atât de sus, încât a dispărut în culoarea roză a zorilor. Amuțisem, îmi simțeam obrajii arzând și un fel de umezeală îmi apăruse în găurile ochilor. Lacrimile se țineau acolo, căzând apoi ca picăturile de ploaie direct pe mâinile mele, fără să se prelingă pe pielea feței. - Fantastic! repeta soțul meu cu o bucurie spontană. N-aș fi putut să-mi închipui că poate să zboare atât de sus! Am ieșit pe balcon, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
devenit totul, a înghițit chiar și cerul, atât de cumplită este. Inutil să mai spun că valurile sunt atât de mari, încât noi, eu, prințul Luca și covorul, suntem exact ca un grăunte de nisip căzând în deșert, ca o picătură supărată pe insignifianța ei înfruntând o cascadă. Suntem nebuni. Covorul s-a transformat în mașină roșie, cu roți de motocicletă și țevi uriașe de eșapament curbate până la cer, în formă de săbii japoneze ce gâdilă cu nesimțire învelișul lumii. Farurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
destul de evident, între cele două personaje de pe culoar. - De ce m-ai adus aici? își rosti Clossettino întrebarea, atât de dur și de corect gramatical, încât biata fată făcu pipi pe ea, udându-și ciorăpeii groși de lână. Eliminase și ultima picătură de energie care ar fi putut-o ajuta să nu moară de frică în fața satanicului director al Liceului de Reparat Garnituri de Tren. Cu o ultimă sforțare, icnind, nevinovata elevă reuși totuși să-și facă auzit glăsciorul: - Deschideți ușa, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
detaliu neînsemnat din viața epocii despre care povestea, aveam impresia că-și ia avânt și că aruncă un trandafir splendid pe mormântul istoriei. După acest prim detaliu de viață, urma un al doilea, care cădea greu și izolat, ca o picătură de ploaie înaintea furtunii. Venea apoi și al treilea detaliu, urmat de altele care se adunau într-o ploaie bogată, care-i încetinea și îi îngreuna vorbitorului înaintarea prin evenimente. Împodobite cu florile aruncate peste ele, vechile morminte păreau familiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
catarge de fontă nu-și prea trimiteau lumina în jos ci clipeau, ici și colo în masa întunecată a frunzișului umed, ca niște monede de aur. Când am trecut pe lângă statuie, din nasul ascuțit de piatră s-a desprins o picătură de apă care, în cădere, s-a atins de lumina felinarului, s-a aprins ca o stea albastră și, apoi, s-a stins repede. - Ai văzut? mă întrebă Sonia. - Da. Sigur. Am văzut. Încet, tăcuți, am trecut mai departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cap și închise fermoarul până la gât. Praful de pe drum se transformase într-un noroi moale ce se lipea de tălpi. Ținea lanterna tot mai mult aprinsă, ca să poată ocoli apa adunată în făgașe. Hainele deja se îmbibaseră de apă și picături mari i se scurgeau de pe glugă pe față. Muntele era tăcut și nu se auzea decât zgomotul pașilor săi și al ploii căzând pe frunzele copacilor. Acum urca panta pieptiș ca să treacă peste muncelul dinainte de intrarea în oraș. Ajunsese în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se așeze pe marginea de beton ca să se odihnească. Respira sacadat și, la un moment dat, observă că îi ies aburi din gură. Aerul devenea din ce în ce mai rece, în timp ce lui îi era tot mai frig. Deși ploaia nu contenea, zgomotul picăturilor de apă devenise mai slab. Ridică lanterna spre vârful copacilor și văzu ceața. Valuri de negură coborau de sus. Un râu albicios se scurgea peste vârful acestora revărsându-se asupra drumului. În câteva clipe era înconjurat de tot. Se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rupsese nimic. Se ridică în capul oaselor gâfâind. Privi în jur, căutând să zărească raza de lumină a lanternei pierdute. Întunericul era de nepă truns, nu vedea nimic, era înconjurat de o beznă neagră ca smoala. Se auzea doar zgomotul picăturilor rare ce se scurgeau de pe copaci, căzând pe covorul de frunze uscate de pe jos. În rest, liniște de mormânt, până și vântul încetase să mai bată. Peste țiuitul care înce puse să-i sune în urechi, se suprapunea numai zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dorit. Se mișca greu, de parcă membrele îi erau înconjurate de o pastă vâscoasă ce îi împiedica deplasarea. Pierduse noțiunea timpului și nu mai știa de când se află acolo. Se opri în loc, ascultând încordat. Ceva se petrecea în jurul său, parcă zgomotul picăturilor de apă ce se scurgeau de pe copaci se schimbase. Îi făcea impresia că scăzuse puțin, era mai slab acum sau poate nu? Cu siguranță însă intervenise ceva. Oare se apropiase de drum? Reușise să ajungă acolo unde voia? Dădu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se aștepta să-i simtă răsuflarea pe obraji. Iar se făcuse frig, o adiere înghețată îl învălui dintr-o dată, venind dinspre locul de unde bănuia el că se apropie fiara. Apoi se făcu din nou liniște. Foșnetul frunzelor încetase și nici picăturile de apă nu mai curgeau de sus. Deschise ochii și îndrăzni să privească printre degete. Întunericul nu mai era atât de intens, o irizație foarte slabă plutea în jur. Văzu că ceața se ridicase la câțiva metri deasupra sa. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se ridicase la câțiva metri deasupra sa. Se afla un mijlocul unui gol în pâcla albicioasă care totuși îl împresura din toate părțile. Dacă n-ar fi fost răceala aceea cumplită, ar fi putut spune chiar că era bine. Vedea picăturile de apă spărgându-se peste el și apoi cum se adunau în firicele mici, ce se scurgeau pe laturi. Se simțea ca și cum se afla sub o umbrelă uriașă și transparentă care oprea ploaia deasupra lui. Își dădu mâinile deoparte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu accepte nici măcar ca o ipoteză de lucru eventu alitatea producerii unei fărădelegi. Dacă șeful nu era de acord, nici subordonații nu debordau de amabilitate. Singurul lui aliat rămânea Vasilică Pohoață, dar nici el nu putea fi folosit decât printre picături și în afara îndatoririlor de serviciu. Chiar dacă nu-l prea dădea afară inteligența din casă, olteanul era o figură pitorească și putea fi folosit în anchetă, se gândi tânărul polițist, zâmbind în sinea lui. Bineînțeles că nu întocmise lista de ipoteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe partea cealaltă și începu să se cațere pe malul înalt. Ajuns sus, își trase o clipă sufletul după care își strigă din nou băiatul. Începuse să sufle un firicel de vânt, se lăsase rece și pe obraz simți câteva picături reci. Jos, pe fundul ravenei din care tocmai urcase începea să se adune o pâclă ușoară. După fiecare chemare, rămânea nemișcat așteptând să pri mească un răspuns. Pădurea rămânea însă tăcută, nu se auzea decât zgomotul picăturilor de apă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
obraz simți câteva picături reci. Jos, pe fundul ravenei din care tocmai urcase începea să se adune o pâclă ușoară. După fiecare chemare, rămânea nemișcat așteptând să pri mească un răspuns. Pădurea rămânea însă tăcută, nu se auzea decât zgomotul picăturilor de apă ce cădeau pe frunzele copacilor. Lumina focului nu se mai zărea, tabăra rămăsese departe în urmă. Vântul se mai întețise nițel trecând acum nestingherit prin pânza subțire a cămășii cu care era îmbrăcat. Îi era frig și începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe ele, formând groapa aceea. Nu era prea adâncă, abia o jumătate de palmă față de nivelul restului terenului. Îi dădu ocol și apoi se aplecă dintr-o dată, cercetând cu toată atenția locul. Iată aici ceva interesant! exclamă el entuziasmat. Câteva picături de culoare maronie se vedeau împrăștiate la unul dintre capetele scobiturii. La o privire mai superficială ar fi putut trece neobservate printre frunzele de pe jos. Inspectorul își scoase telefonul mobil și făcu câteva fotografii din mai multe unghiuri. Pot să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi putut trece neobservate printre frunzele de pe jos. Inspectorul își scoase telefonul mobil și făcu câteva fotografii din mai multe unghiuri. Pot să bag mâna în foc, spuse el fără s-o privească pe Ileana, că aici avem niște picături de sânge. Ridică una dintre frunzele stropite de margine și o duse în dreptul ochilor. O mirosi și apoi se opri dezorientat. I-ar fi prins bine acum uniforma cu multe buzunare a lui Pohoață. Îi trebuia o pungă pentru probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe acolo putem trece în partea cealaltă! Ajunseseră la capătul ravenei. Stânca imensă prăvălită de-a curmezișul rupturii se ridica în fața lor. Traversară și își continuară drumul, de data aceasta întorcându-se înapoi ca să ajungă iarăși în dreptul locului unde găsiseră picăturile de sânge. Mergeau de acum printre copaci, lăsând ravena în spatele lor. Stejari și fagi înalți se ridicau în jurul lor. Pâlcuri de lăstari tineri creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de pe acestea. Pulberea cădea în vasul Petri deasupra căruia desfășura el operațiunea. Luă apoi cu vârful bisturiului câteva granule de praf și le răsturnă pe o lamelă de sticlă. Presără deasupra o cantitate egală de pudră de sare și câteva picături de acid acetic glacial. Mirosul înțepător de oțet se răspândi imediat în încăpere. Dacă vrei, aprinde tu spirtiera! îi ceru el Ilenei care îl privea curioasă. Acoperi apoi lamela de sticlă pe care începu să o plimbe deasupra flăcării. Repetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]