2,160 matches
-
Erau și câteva mobile, un dulap din lemn masiv și un pat. Iar pe acest pat era întinsă Lysia Verhareine. Cu ochii închiși. Cu ochii închiși pentru totdeauna. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Purta rochia de dimineață, de culoarea piersicii coapte, și pantofi maro ca pământul crăpat de soare care se transformă în praf fin. Un fluture de noapte zbura pe deasupra ei, înnebunit, lovindu-se de gemulețul întredeschis și revenind în cercuri tremurătoare spre chipul ei pentru a se ciocni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
flori, mărțișoare, omagii”. Politicienii nu se vor lăsa mai prejos. Polițiștii la fel. Ziariștii ne vor da atenție. Televiziunile ne vor închina emisiuni de modă și poezioare. Ne vor arăta fața frumoasă întrupată în exemplare cu picioare lungi, ten de piersică și bluze mulate pe busturi impecabile. Câte una dintre noi, scăpată din rolul de entitate invizibilă și mută, va da interviuri despre cariera ei. Președintele actual al senatului nu va mai gafa la fel ca predecesorul său, Oliviu Gherman, care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Făcându-și intrarea în mijlocul grupului, stătea ca un fotomodel, cu mâinile pe ceea ce ar fi trebuit să fie șoldurile, dacă ar fi avut așa ceva, etalându-și-le de parcă ar fi fost la o ședință foto. Purta o rochie de culoarea piersicii, din piele de căprioară, ce se asorta cu săculețul și la care fusese folosit doar atât material cât să-i acopere oasele. —Tatăl tău a spus că trebuie să-l așteptăm pe un anume Henry, am intervenit eu. Urmă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
stătea întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea Adormită, părul lung și blond îi era împrăștiat peste perne. Își dăduse la o parte cuvertura; era o zi călduroasă - sau poate doar voia să-și arate pijamalele de mătase de culoarea piersicii, împodobite cu dantelă care probabil fusese lucrată manual, la comandă, de călugărițe franceze. Fața îi era chiar mai albă decât de obicei. Avea niște cearcăne delicate și mov sub ochi. Ce inteligent din partea ei; se asortau cu camera. Singura notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
apoi o dovadă Împotriva mea? Nu sînt cîtuși de puțin o amatoare. Uită-te aici și-o să vezi ce vreau să spun. Își duse deodată ambele mîini la cap și-și Îndepărtă părul de parcă ar fi curățat de coajă o piersică coaptă. Avea cu totul altă Înfățișare acum. Mă lovi tare cu peruca peste braț și Începu să-și scarpine părul tuns scurt. Barmanul, care privea acum În jos spre chiuvetă, părea din profil foarte lat În spate și musculos. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
în lumina unui soare înflăcărat. L-am așteptat pe individul cu mers de pisică să-și scuture ca de obicei șervetul la fereastră, să și-l așeze în față și să-și mănânce felia de pâine unsă cu dulceață de piersici pe care o înghițea în fiecare dimineață. Știam că după aceea, dacă tac ostentativ, va ieși să se plimbe. Când am rămas singur, mi-am băut liniștit ceaiul, m-am bărbierit, apoi am căutat în micul geamantan cu care venisem
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l repar și tot amânam să-l arunc, geamantanul cu colțarele metalice rupte, totul mă reprezenta într-adevăr cu fidelitate. Lucrurile individului cu mers de pisică erau strânse într-un geamantan de piele încuiat totdeauna; în afară de borcanul cu dulceață de piersici nu lăsa nimic afară. Noroc că dimineața era frumoasă și că, la fel ca totdeauna, mi-am găsit o justificare în firea mea. M-am dus la fereastră și mi-am umplut plămânii cu aerul răcoros și sărat, uitîndu-mă cum
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sclave, de la familii. Evantaiele fragile, din hârtie poroasă, pictată cu grijă, le ascundeau buzele, în timp ce linia întunecată a ochilor se ivea în contrapunctul chipului de lună, scăldat într-o pulbere translucidă. Părul negru și lucios le adia a floare de piersică, iar palmele le erau mai vii chiar decât acelea din desenele maestrului Utamaro. Vara, se ascundeau sub umbrele, umblând cu pași mărunți, dictați de tivul prea strâns al yukatei, printre prăvăliile viu-colorate din Gyon. Dar, o dată cu vasele negre ale comodorului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
fetițe, parcă spre oglindirea celei adevărate, spre tainica ei îmbogățire, minunatele păpuși de lemn Hina, îmbrăcate în kimono-urile epocii Heian. Este Festivalul păpușilor, celebrând creșterea fericită a tinerelor fete, dar un alt nume al său ne dezvăluie secreta corespondență: Festivalul piersicii. La picioarele păpușilor, se depun cu grijă petale de flori de piersic, care se deschid pe perioada lunii martie, iar fiecare fel de mâncare servit poartă o încărcătură simbolică. Shirozake, sake-ul alb, purifică trupul, supa de scoici (hamaguri no
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
nimic despre boala ei. Lua medicamentele, puține, ce îi fuseseră prescrise, fără să întrebe pentru ce sunt ori să citească prospectele. Nu voia să se lămurească, nici chiar atunci când i se așeza un nod ca o nucă sau ca o piersică în gât sau în capul pieptului și nu putea înghiți decât puține lichide; ori când i se zvârcoleau niște ghiare sau colți de fier în stomac, dar nu întotdeauna în dreptul operației; sau când o cuprindeau amețeli neașteptate și îi dârdâiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
i-a pierit și a continuat să povestească despre un doctor care se îmbătase nu știu unde și-un cor de copii ce urma să câștige un premiu. Oarecum stingherit, Andrei Vlădescu a înaintat în parcul mai mult grădină, cu gutui și piersici amestecându-se printre arbori sălbatici, iarbă mare, în parte uscată, peste care începuseră să cadă frunze roase de galben și arămiu. A început să le adune cu piciorul în grămăjoare și atunci a auzit glasul obișnuit, cu nimic diferit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
piață cu taxiul să mă întâlnesc cu tatăl meu, vesel, jovial și îl știe toată lumea, bine ați venit, scumpă doamnă, nu cumpărați roșii, cumpărați dragoste și din partea mea pentru dumneavoastră un buchet de flori, vă dau încă o roșie sau piersica asta, abia am rupt-o din pom, e primul rod și mă găsiți săptămâna viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
robinetul deschis când era apa oprită, chiar în ziua când Pinochio se întorcea din Ungaria, nouă ne fusese dor, eu veneam de la țară cu o pungă foarte grea, nu mai aveam bani deloc și luasem de toate: pui tăiați, ouă, piersici atât de proaspete, roșii, morcovi, dovlecei, ceapă, cartofi, usturoi, borcane cu gem de zmeură și căpșuni, suc de căpșuni, zmeură pur și simplu, o caserolă cu mazăre și carne, lui Miau i-a plăcut, Mihai a mâncat zmeura, eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
petreceri. Ceva mai târziu, când intră mucagiul ca să taie mucurile lumânărilor din sfeșnice, îl găsi întins între pernele divanului din colț. Mariam privea de departe, acoperindu-și pe jumătate fața cu evantaiul pictat. Purta un costum de chinezoaică de culoarea piersicii. La fiecare pas, crăpăturile laterale lăsau să se întrezărească puțin din roșul viu și alunecos al dublurii de mătase. Era ca un surâs discret, dar cu atât mai îmbietor. Își văzuse soțul ieșind din bibliotecă împreună cu Marioritza. Se opriseră în dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
un om de peste optzeci de ani, înalt și drept ca stejarul, cu mustața albă și răsfirată. Avea un nas ca un cartof, cu vinele ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
oră. Alte douăzeci de minute se scurseră cât căută Vista View Court, dând târcoale complexelor de clădiri de închiriat, niște cuburi tencuite și dispuse în semicercuri săpate în dealurile din Hollywood. Numărul 1187 era o clădire din prefabricate, de culoarea piersicii, cu vopseaua deja spălăcită și armăturile din aluminiu brăzdate de rugină. Clădirea era flancată de replici identice - galben-lămâiță, lavandă, turcoaz, roz palid și roz aprins, alternând cum coborai din vârful colinei spre capătul marcat de pancarta ce anunța: VISTA VIEW
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Leotis Dineen erau o prostie pur și simplu; goana după Audrey era o prostie care însemna ceva: un motiv să nu mai bea tone de bere neagră sau să se îndoape cu tot felul de mâncări gratinate și plăcinte cu piersici, ca să slăbească o grămadă de kilograme, iar hainele să-i cadă ca turnate - deși ei doi nu vor putea ieși niciodată împreună în lume. Ajunse în centru și trecu mai departe. Femeia îi rămase în minte. Buzz încercă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz Meeks cum mănâncă și se gândi că iubirea sinucigașă sporește pofta de mâncare: grasul devorase o farfurie de creveți umpluți, două cotlete de porc de grosime dublă cu ceapă pane, iar acum nimicea o felie uriașă de plăcintă de piersici îngropată în înghețată. Era cea de-a doua masă a lor împreună de când se apucaseră să studieze dosarele de la SIN, timp în care Mal făcuse și o vizită la biroul lui Jake Kellerman. La prânz Meeks înfulecase o friptură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să fie mirosul de fată mare, Feri ne-a povestit că fetele, printr-a șasea, se dezvoltă, le cresc sânii și li se schimbă mirosul, pentru că devin fete mari, și Iza chiar avea deja sânii destul de proeminenți, cam cât niște piersici, și atunci m-am gândit că precis Iza s-a făcut fată mare, iar acum eu îi simt mirosul, mirosul feminității, și tocmai când aveam străluminarea asta, a intrat pe ușă nea Klidész, profu’ de mate, clasa s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
treabă, mi-aș fi făcut. De pildă, să o iau prin parcuri până în piața Badea Cârțan ca să cumpăr mere de la gugulani. Urmează 7 fructe diferite. Le-am mâncat? Mda. Am molfăit un măr, o pară, două portocale, un grep, niște piersici din compot (deși astea nu prea merg la stilul Okinawa), stafide și smochine (cică nici astea). Apoi: 7 feluri de cereale sau legume. Da? Dadada: roșie, ardei, ciuperci, ceapă, usturoi, morcov, orez, bașa un snop de rucola. De dormit am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2199_a_3524]
-
decât o singură fericire pe lumea asta: aceea de a aduna cu drag cărți în timpul zilei și de a le citi în timpul nopții.” Papirus egiptean 512. „Analizarea unei cărți! Ce s-ar spune de un comesean care, în timp ce mănâncă o piersică bine coaptă, ar scoate bucățile din gură ca să vadă cum arată?” Jules Renard 513. „O carte ne displace în toate pasajele unde ne seamănă.” Jules Renard 514. „Țin mult la cartea dumitale, fiindcă-i văd foarte bine cusururile.” Jules Renard
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
blocurile de hârtie și jurnalul. Zach le-a refuzat oferta de bere și s-a dus la proviziile lui. Jina sigilase carnea, pusese cartofii și morcovii în cutii, iar el pregătise un aragaz Coleman, butelii cu propan, câteva lădițe cu piersici, roșii și fasole, o pușcă, trei cutii cu cartușe și niște smoală - asta în cazul în care barca se găurea și trebuia călăfătuită. Gabara avea un spațiu de depozitare vast și pentru că totul ținea de cât de bine avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
decât pe uscat. Dar nimic n-ar fi putut să-l pregătească pentru prima mișcare de vâslă, atunci când gabara a răspuns cu-atâta entuziasm, încât Jina s-a prăbușit pe ring, aterizând cu o bufnitură teribilă pe o lădiță cu piersici. Vânătorii au izbucnit în urale. Jina s-a uitat la Zach furioasă de pe podeaua bărcii. Cum să stau în picioare în chestia asta ? Zach i-a luat mâna micuță și rece ca gheața și-a ajutat-o să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
a fixat-o cu privirea. Tatăl lui fusese acolo, îl căutase. Bărbatul a închis ochii strâns. Nu putea să accepte gândul că bătrânul umblase printre bolovani ca să găsească măcar ceea ce mai rămăsese din el - briceagul sau o conservă goală de piersici. De fiecare dată când Andy întârzia prea mult în pădure, Zach își imagina tot felul de catastrofe. Până-i dădeau de urmă, nu-și mai găsea liniștea. Nu putea decât să-și închipuie ce simțise tatăl lui în timpul zilelor cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Făgărașului au avut loc În aceeași zi, 20 mai 1958. Arnăuțoiu și oamenii lui, vînduți de un consătean de Încredere care le-a adus În dar țuică tratată cu narco ticele Securității, au sfîrșit În fața plutonului de execuție, În Valea Piersicilor de la Jilava. Trupurile lor zac sub stra turi de pămînt pe undeva, prin această vale a plîngerii. — Unde e Îngropat Blidaru? l-am Întrebat pe tata În după-amiaza acelei ultime vacanțe liceale de vară. — Nu are mormînt și, chiar dacă se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]