4,896 matches
-
Doamne ferește, un câine poate detecta mirosul și la câțiva ani de la incident, mai ales dacă materia descompusă a ajuns la rădăcinile copacilor. Echipa Saskiei fusese implicată În două cazuri de crimă În care cadavrul a fost dezgropat, unul lângă un pin, iar altul lângă un arbore gingko. Ca și În cazul celorlalte descoperiri ale lui Lush, aceasta se Învârtise În cerc amușinând, iar apoi se Întorsese la sursa cea mai puternică de miros și dăduse semnalul hotărâtor luând poziția de „șezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plate, unidimensionale. Scenele mai bine filmate, puține la număr, conțineau subiectele universale ale albumelor care se țin pe măsuța de cafea: localnici În costume populare colorate, canale Întortocheate, alei pline de fum. Și femeile acelea cu legăturile de ace de pin atașate de spinare cu sfori În formă de cruce, femei pe care el și Marlena le văzuseră la ieșirea din Lijiang. Cum se numea tribul? Ceva gen „Nazi“ sau „taxi“. Naxi! - așa se numea. În mod evident, tribul era și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
zis băiatul acesta, care dacă-l privești atent crezi că mai are doar o strigare ca să se alăture Sfinției Sale Bartolomeu Anania, Sfinție ce se îndreaptă cu pas cutezător și ferm spre cele veșnice? S-a gândit el, să schimbe urgent pinul și să deschidă fereastra, fiindcă prea se simțea sărmanul ca musca între geamuri în ultima vreme în explicarea reacțiilor populare la apariția în public a lui Băsescu. Într-un articol publicat pe blogary.ro și preluat de realitatea.net, Sebastian
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
înalte de munți, iar pe lângă aceștia, munții pe care el împreună cu periculoșii săi tovarăși de drum îi traversaseră până atunci păreau de-a dreptul neînsemnați. Trase adânc în piept aerul ușor ce îi mângâia fața, aducându-i mirosul înțepător al pinilor și al ierbii înalte de pe pășuni. într-adevăr, izbutise s-o scoată la capăt în opt zile! Dar când urma să se încheie aventura asta? O alunecare într-un punct accidentat al drumului pietros îl avertiză că Balamber se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de copaci. Acolo, Sebastianus, care se postase între arbori, îl pierdu din ochi. Reuși totuși să deslușească, deformate din cauza distanței, strigătele prin care, cu accente dure și poruncitoare, acesta își mobiliza războinicii. — începe, îi spuse Mataurus, care, la adăpostul unui pin gros și strâmb, nu pierdea dușmanul din ochi. întinse apoi mâna și se întoarse către soldați, care deja își potriviseră săgețile în arc, iar acum, îngenuncheați între ferigi, ascunși printre copacii groși, așteptau cu fețele încordate și cu o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îl străpungea și, alb la față, îl fixa cu ochi întrebători parcă, larg deschiși de uimire, mișcându-și abia perceptibil buzele, ca și cum ar fi spus ceva. Apoi, comandantul hun se întoarse și, rotindu-și sabia, ieși dintr-un pâlc de pini, la câțiva pași de Sebastianus. Amândoi fură luați prin surprindere, dar romanul reuși să se arunce într-o parte, parând cât de cât cu pumnalul său lovitura pe care i-o dădea, prompt, adversarul; acesta trecu de el, dar își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Narbonense sau, privind spre miazănoapte, dincolo de zidurile și de turnurile înconjurătoare ale palatului, observa întrețeserea compactă de acoperișuri ale caselor foarte îngrijite din Arelate, întreruptă ici și colo, cu un efect plăcut la vedere, de coroanele verzi în permanență ale pinilor maritimi, ce împodobeau peste tot piețe și grădini. Deasupra tuturor clădirilor se reliefau, impunătoare, masa calcaroasă a Arenei, Acoperișurile Forului și arcadele suprapuse ale apeductului. Pe Rhon, ce curgea pe sub zidurile din stânga sa, pluteau ambarcațiuni cu vele, iar strigătele marinarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din ele. El Însuși un centru de vuiet. Pentru noi, Însă, o insectă aprigă, o gâză care se propulsa peste acri de Întindere albastră. Sammler Își lăsă scaunul pe spate la umbră. Ceea ce la soare fusese o masă compactă de pini se lămuri acum În ace și copaci separați. Apoi, Rolls-ul argintiu dădu colțul, răsărind de după tufișurile Înalte ale gardului viu. Radiatorul geometric, distins, monogramat sclipea printre gratii. Emil coborî, uitându-se În sus. Un avion galben zbură pe deasupra casei. — Ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
douăzeci de ani, așa că rareori își conștientiza starea de fericire, fără să-și mai dorească nimic în plus. S-a chinuit să nu adoarmă ca să-și savureze noua senzație, dar vânticelul care bătea peste Bitterroots aducea cu el praf de pini, adormitor și galben ca nisipul. Visurile ei de proaspătă soție nu erau prea sigure. Într-o clipă îi apărea în minte un copil, pentru ca în secunda următoare copilul să iasă din scenă; Zach își tot schimba culoarea ochilor. Până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
patruzeci de ani, cu șepci de baseball și blugi. Toți stăteau cu ochii ațintiți asupra ambarcațiunii, iar pe față aveau o expresie amestecată de condescendență și mulțumire de sine, caracteristică omului care prezice încă un dezastru. Au testat scândurile de pin cu vârfurile metalice ale cizmelor, au tras, fără succes, de cele două vâsle de lemn - fiecare avea câte șase metri lungime și douăzeci și trei de kilograme. Zach le-a explicat cum a folosit plumb care să contrabalanseze greutatea apei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
se vadă părul blond și pufos și pistruii de pe antebrațe. Cap Guleke a făcut-o, a spus Zach mergând în lungul gabarei, verificând șuruburile de punte pe care le folosiseră și la îmbinarea scândurilor laterale. Și-a trecut palma peste pinul nefinisat, așa cum, spera Jina, avea să mângâie și un copil. I-a și spus asta o dată. Zach l-a înghiontit pe unul dintre moșnegi. Bătrânii coborau pe râul ăsta în fiecare primăvară și toamnă, fie că apele creșteau sau scădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
podea, astfel că în dormitor nu mai prea era loc și pentru vreo fantomă. Tu chiar îl vezi ? l-a întrebat ea. Danny a întors ochii către fereastră. Nu visez, mamă. Deschid ochii și e ca și cum aș fi acolo. Miros pinii și râul. Crezi că acolo e raiul ? Jina i-a luat mâna într-ale ei. Cred că, dacă ar fi avut ocazia, acolo și-ar fi dus viața. Danny a clipit. O dată, de două ori. Alice a zis în carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
capcană le-au dat drumul cailor pe dealuri. Apoi unul dintre ei s-a lăcomit și l-a împușcat pe celălalt. Acum nu mai era nici un armăsar care s-alerge pe dealuri, nu mai era nimic altceva decât ramuri de pini de pe care se scurgea apa și o ceață amorfă care cobora panta. Nici măcar șoimii nu mai onorau cerul cu prezența lor, ca și când era de-acum stabilit că acolo era un ținut sălbatic, iar ei doi, Zach și Jina, trebuiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
l-a recunoscut pe moșneagul pe care-l întâlniseră în Salmon, cel care-i invitase la masă în cazul în care supraviețuiau până acolo. Structura pe care el o numise cabană era așezată pe un banc nisipos, împresurat de niște pini jigăriți. Jina a zărit o serie de construcții fără nici o legătură una cu cealaltă, din punct de vedere estetic, care erau înșirate una după cealaltă. Fiecare era mai mică decât cea dinainte, iar lanțul se încheia cu două șoproane. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
ca niște cufere cu comori de mătăsuri și mirodenii abia scoase la lumină din pământ. Jina a savurat luxul unui duș încălzit cu propan și a complimentat gazdele pentru amestecul de lemne din care erau făcuți pereții și podelele din pin neprelucrat, ca și când toate ar fi fost niște capodopere. Soția lui Ellis, Helena, a adus un recipient mare cu cafea. Femeia abia trecea prin ușă. PE cât era de micuță Jina, pe atât de mare și solidă era Helena. Gazda avea cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era firesc, cu toate că inima îi bătea de să-i sară din piept. Auzea lucruri pe care nu le-ar fi mărturisit cu voce tare. Elanul și-a rotit un genunchi, s-a întors și-a părăsit luminișul, îndreptându-se către pinii din apropiere, cu țopăituri elongate. Ia uite, a exclamat Ellis cu un surâs care-i dezvelea din nou dinții, Elvis Presley te place. Jina ar fi stat în continuare cu clătitele și cafea rusească tare și extrem de gustoasă a Helenei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
c-ai dat de câteva gropi. Și de niște dâmburi. Că nu e nici o problemă. Irene a ridicat nițel capul. Ahmad se uita la un peisaj pe care ea nu-l înțelegea. Pe fereastră nu se vedea altceva decât munți, pini și o fâșie de râu. Nu era nimic care să capteze atenția. Nimic făcut de mâna omului. Femeia și-a pus tălpile în întregime pe podea și asta a făcut-o să se simtă puțin mai în siguranță. Aterizarea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mai înalt și mai atletic, a câștigat. Danny și-a masat locul unde Charlie îi arsese ultimul cot. Pilotul a deschis ușa către o după-amiază însorită. Avionul a fost invadat de-o pală de aer cald și de mirosul de pini. Slavă Domnului, a răsuflat IRene. Mary stătea pe culoar în picioare, râzând amețită sau pentru că era deja beată - Irene nu era în stare să-și dea seama care era motivul. Cu ani în urmă, Irene o catalogase pe Mary ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Trei kilometri mai în jos, Zach a tras barca pe o plajă cu nisip alb plină de resturi cărate de râu - bușteni cenușii, cutii ruginite de Coors Light, bucăți de cauciuc portocaliu. Pe povârnișul de deasupra lor, plante agățătoare și pini înconjurau o căbănuță părăsită. Asta-i cabana lu’ Johnny Briggs, a spus Zach legând gabara de mal. Vreau să-ți arăt ceva important. Au luat-o la picior pe o cărare abruptă. Râul care curgea de-a lungul ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
mânuși. Zach mergea repede și nu se uita înapoi. N-a făcut nici o pauză, iar Jina a refuzat să-l roage să se oprească. Așa c-au continuat să urce preț de încă vreo oră prin grohotiș, printre pâlcuri de pini galbeni care fuseseră aproape complet distruși de incendii, dar, ca prin miracol, izbutiseră să supraviețuiască. Scoarța le era ca o armură; ea se luptase cu focul, în timp ce miezul rămăsese neatins. Jina și Zach au urcat dincolo de linia copacilor, peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
coada ochiului și-a atins-o pe braț. Nu mai e mult, a spus el. Haide ! Nu mai e mult s-a dovedit a fi aproape încă un kilometru, până la marginea dealului. Acolo Jina n-a văzut nimic în afară de un pin galben, al cărui trunchi era uscat și se transformase în casă pentru bufnițe. Și cerul nesfârșit. Zach a ocolit copacul și a luat-o în jos, pe-o cărare înfiorător de abruptă. Jina l-a urmat cu trupul contorsionat într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
lungul căruia creșteau tot soiul de plante ciudate și portocalii. O clipă, Jina a închis ochii. Când i-a deschis din nou, Zach era pe marginea povârnișului, gol ca Pan și decorat cu frunze galbene de plop și praf de pin. Jina și-a închipuit cum ar crește un copil în sălbăticia aia, cum ar alerga în picioarele goale, cum ar învăța să tragă cu pușca înainte să deprindă cititul. Și-a închipuit cum ar arăta ea cu un păr ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
noțiunea timpului. Ar fi putut să fie după-amiază sau seară, ar fi putut să fi trecut deja o zi sau două. Pământul aburea și o pădure deasă se întindea până la următorul deal, care arăta și mai amenințător. Jina știa că pinii aveau s-o ascundă, dar, cu toate astea, s-a îndreptat împleticindu-se către pădurea caldă și plană, fericită că simțea sub picioare pământ și nu stâncă. A dezgropat o plantă care semăna cu zambila sălbatică și care-și pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
multe ori în jurul lui, apoi au plecat cu toții spre apă. Dusă era ploaia, duși erau vânătorii, dusă era liniștea. Un grup de turiști aveau un casetofon din care bubuia o melodie a lui Sheryl Crow. Aerul nu mai mirosea a pini, ci a loțiune de protecție solară și cremă contra insectelor. Prima barcă a fost lansată la apă cu urale și-un scâncet de copil. Următorul ghid a ridicat vâsla deasupra capului, iar grupul a amuțit. Omul a început să prezinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
valuri. Ăsta nu-i vreun joc video, a șoptit Jina. Nu primești decât o singură viață. Danny s-a uitat urât la ea, dar expresia bosumflată nu l-a ținut prea mult. Deja peisajul devenise mai frumos - dealuri acoperite cu pini în loc de corturi. Cer albastru în loc de fumul de la tobele de eșapament. La optzeci de metri de camping, deja Sheryl Crow nu se mai auzea. Vâsliți pe dreapta, a cerut Drew și cei așezați pe dreapta au cufundat vâslele în apă. Barca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]