3,087 matches
-
expert, crema elitei din profesia lui. Dar ceilalți... Oleacă mai pricepuți decât niște călăi. Nici măcar în Antiohus nu are încredere să-l lase să-i umble cu briciul pe față ori pe gât. Doar câte un pic, la ceafă. Își pipăie nervos cicatricele minuscule de pe bărbie. Încearcă să mai amâne un pic neplăcuta operație, și cere să urineze. — Olița, murmură în surdină către Lygdus. În timp ce se ușurează în vasul ținut de sclav, nu se poate împiedica să nu-i admire simetria
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cel stâng, ci mai întâi o înfășori în jurul taliei, ca pe o centură, ca să formeze pliuri largi când o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva să i se vadă dublu ra sinus-ului de pe piept. Răsuflă ușurat. Totul e în regulă. Se întoarce spre Herodes: — Sper că magul ăla al tău nu mijlocește dezgroparea comorilor și nici nu tămăduiește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mai degrabă meschine. Dar mâinile care au trudit aici, indiferent de unde s-au inspirat, au făcut marmura să înflorească. Se lipește cu spatele de perete și își lasă degetele să alunece la voia întâmplării pe frunze și ciorchini de viță-de-vie. Pipăie extaziat buchetele de maci și bujori, așezate în evantai. Nu le vede, dar are impresia că nici două motive nu se repetă la fel. Mângâie discret o lebădă cu aripile desfăcute, apoi un șarpe minuscul fofilându-se printre frunze. Dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că Lauren e la fel de șocată ca mine. După o vreme, Lauren se încruntă și ia plicul, și-n loc să-l ducă la coș, se uită în el, zâmbește, și apoi mi-l dă mie. Mă uit la ea, apoi pipăi plicul. Acolo mai e ceva, și când scot acest ceva, văd că seamănă arată suspect de mult cu un bilet de avion. Dar de ce mi-a trimis Geraldine un bilet de avion? Apoi observ că e ceva scris pe înveliș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
liliecii? Anathema sit! - Să-l scuipe oricare motan de treabă, Nu vedeți ce-nțelepciune e-n făptura voastră chiară? O motani fără de suflet! - La sgîriet el v-a dat ghiară Și la tors v-a dat mustețe - vreți să-l pipăiți cu laba? {EminescuOpI 49} Ii! ca în clondir se stinge căpețelul de lumina! Moșule, mergi de te culcă, nu vezi ca s-a-ntunecat? Sa visam favori și aur, tu-n cotlon și eu în pat. De-aș putea sa
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
dânsul - tu cu ochii plini d-eres Dulci cuvinte ne-nțelese, însă pline de-nțeles. Al vieții vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i, Și-l visez, când cu-a mea mână al tău braț rotund îl pipăiu, Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
zorilor, porniră În susul râului, printre copaci. Macomber deschise rezerva carabinei, verifică dacă are gloanțe blindate, apoi o Închise la loc și-i trase piedica. Își dădu seama că-i tremură mâna. Se căută prin buzunare după alte cartușe și le pipăi pe cele prinse pe pieptul tunicii. Se-ntoarse spre Wilson, care stătea În spatele mașinii fără portiere, ca o cutie, alături de soția sa. Rânjeau amândoi nerăbdători și Wilson se aplecă În față și Îi șopti: — Uite păsările alea-n picaj. Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pe genunchi. Campionul Nick se ridică-n picioare. N-avea nimic. Se uită de-a lungul șinei după luminile vagonului care dispărură după o curbă. De o parte și de alta a șinelor nu vedeai decât apă și mlaștini. Își pipăi genunchiul. I se rupseseră pantalonii și pielea Îi era jupuită. Era zgâriat pe mâini și sub unghii Îi intraseră nisip și zgură. Se duse la marginea șinei, coborî pe terasament și se spălă pe mâini. Le spălă cu grijă, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dau ceva. Și pe urmă zbang, și ateriză pe mâini și pe genunchi, dincolo de șină. Se frecă la ochi. Ce-o să i se mai umfle. Clar c-o să-i iasă o vânătaie. Îl durea deja. Jegosu’ ăla de frânar. Își pipăi din nou umflătura. Ei, până la urmă, era doar o vânătaie. Asta e. Scăpase destul de ieftin. Ar fi vrut să vadă cum arată. Da’-n apă nu se vedea. Se-ntunecase și nici o așezare nu era aproape. Își șterse palmele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
ăsta bun. Era În casa lui, acolo unde și-o făcuse. Și-acum Îi era foame. Ieși, târându-se pe sub plasa de țânțari. Afară se-ntunecase destul de bine. În cort era mai multă lumină. Nick se duse la sac și, pipăind cu degetele, găsi un cui lung printre alte cuie pe care le ținea Într-o pungă de hârtie, la fundul sacului. Bătu cuiul Într-un copac cu latul toporului. Își agăță sacul În el. Înăuntru erau toate proviziile lui. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
tot echipamentul ăsta atârnând pe el. Sticla cu cosași i se legăna pe piept. Pachetele de mâncare și caseta cu momeli Îl Împungeau În piept prin buzunarele cămășii. Intră-n râu. Simți un șoc. Pantalonii i se lipiră de picioare. Pipăi fundul apei cu picioarele. Apa Îi provocă un șoc rece. Picioarele Îi erau supte de curentul care gonea. Apa Îi trecea de genunchi În locul prin care intrase. Simțea cum Îl duce curentul. Nisipul Îi intra-n ghete. Privi vârtejurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Nu mai ținuse un căluș În gură până atunci. — Ei, făcu el, ce căcat? Făcea pe curajosul. — Voiau să-l omoare pe Ole Anderson, spuse George. Voiau să-l Împuște când venea să mănânce. — Pe Ole Anderson? — Da. Bucătarul Își pipăia colțurile gurii cu degetele mari. Și s-au cărat? Întrebă. — Da, spuse George. Acum au plecat. — Nu-mi place, spuse bucătarul. Deloc nu-mi plac treburile astea. — Auzi, Îi spuse George lui Nick. Mai bine te-ai duce să vorbești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
adorabil. E neschimbat. William Campbell Închise ochii și inspiră adânc. — Trebuie să urmezi un tratament, Billy. O să-ți placă la Keeley. E frumos acolo. — Keeley. Asta nu-i departe de Londra. Își Închise ochii și apoi Îi deschise din nou, pipăind cearșaful cu genele. — Sunt mort după cearșafuri, spuse, privindu-l pe domnul Turner. Auzi, tu crezi că-s beat, nu? Ești beat. — Nu, nu sunt. — Ba da, ești beat și ai avut un episod. — Nu, spuse William Campbell trăgându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
secundă sau două mai târziu, iar uneori, spre groaza lui Harry, mai ales dacă femeile Își țineau ochii Închiși și deci nu știau când să se prefacă, reacțiile lipseau cu desăvârșire. Când i se Întâmpla asta, Harry avea senzația că pipăise un cadavru. Două puncte În minus pentru Heidi din cauza implanturilor, hotărî Harry. Sânii Marlenei erau mai mici, dar sigur reacționau În mod delicios la atingere, iar În ziua de azi acest lucru e de departe mult mai sexy decât mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai Întinsă. Fiecare o luase la picior În căutarea propriei aventuri unice. Roxanne o luase În sus pe deal, urmată de Dwight și Heidi. Wyatt și Wendy se pierduseră imediat pe niște poteci mai ferite ca să se poată giugiuli și pipăi În voie. Marlena și Esmé au acceptat invitația lui Harry de a umbla după animale și faimoșii pini cu crengi care seamănă cu Încheieturile contorsionate de artrită ale unui bătrân. Bennie și Vera au apucat-o În jos pe una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pară prea surprins. Rupert Învăța Într-un liceu unde elevii erau Încurajați să vorbească deschis despre sexul protejat. Și, deși părea total la curent cu tot ce era legat de sex, nu avea nici un fel de experiență. O singură dată pipăise o fată la o petrecere În pijamale unde toată lumea se Îmbătase. —Foarte bine, Îi spuse Lulu lui Rupert. Toți din toate țările gândesc la protecție. În calitatea ei de funcționar la stat, nu avea voie să pomenească de incidența mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tânără Îi aruncă mai multe suluri de materiale celei bătrâne care le desfăcu. —Frumos, da, foarte frumos, spuse Vera aprobând din cap. —Fomos-fomos, Încercă să repete femeia birmaneză. Și mai multe materiale fură desfăcute, iar Roxanne, care stătea lângă Vera, pipăi o pânză de bumbac țesută la război, albastru Închis cu irizări. —O mie? spuse ea citind de pe bucata de hârtie pe care vânzătoarea mâzgălise prețul. Se Întoarse și zise: —Dwight, dragule, cât Înseamnă o mie de kyat? —Mai puțin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și ele, iar mâini nerăbdătoare Începură să le frământe. Soldații le ordonară oamenilor să se dea jos din mașină. În timp ce se grăbeau să Îndeplinească ordinul, un soldat le strigă să nu plece de lângă mașină. Soldații se aplecară În mașină și pipăiră scaunele, covorașele de pe jos. Scoaseră bancheta din spate și pipăiră tot spătarul. Forțară și dezlipiră interiorul portierelor. Pasagerii păreau gata fie să aibă o cădere nervoasă, fie s-o ia la sănătoasa. Și apoi, dintr-odată, li se spuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
le ordonară oamenilor să se dea jos din mașină. În timp ce se grăbeau să Îndeplinească ordinul, un soldat le strigă să nu plece de lângă mașină. Soldații se aplecară În mașină și pipăiră scaunele, covorașele de pe jos. Scoaseră bancheta din spate și pipăiră tot spătarul. Forțară și dezlipiră interiorul portierelor. Pasagerii păreau gata fie să aibă o cădere nervoasă, fie s-o ia la sănătoasa. Și apoi, dintr-odată, li se spuse să se urce Înapoi. Unul dintre soldați mârâi ceva, iar șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
jos din autocar ca să-și mai limpezească gândurile. Marlena și cu el erau dintr-odată supărați unul pe celălalt, iar el nu Înțelegea de ce. După părerea lui, nu făcuse decât să Încerce să-i arate puțină afecțiune - mai exact, o pipăise pe fund -, iar ea sărise ca arsă ca și cum ar fi Încercat s-o sodomizeze În fața fiicei ei pe jumătate adormite. Îl săgetase cu privirea, o privire care castra. Fosta lui soție obișnuia să-l săgeteze cu acest tip de privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din cap. Nu pot să cred, spuse ea. Dwight se uită. Era doiul de caro. Ea Întoarse cartea pe care o ținuse la spate. Popa de treflă. Mulțimea scoase o exclamație de uimire. Dwight luă cartea și Începu s-o pipăie. În mulțime erau și trei barcagii care urmăriseră Întreaga scenă. Îl văzuseră pe băiat făcând să apară cartea. Avea puterea de a face lucrurile invizibile și apoi de a le aduce Înapoi. Și avea Cartea Neagră. Cunoșteau acea carte, Marile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În următorul episod din Supraviețuitorii lui Darwin! — Cum naiba de prind postul ăsta aici? Întrebă Dwight. —Iată răspunsul, zise Wyatt și arătă spre niște cabluri Încâlcite care duceau de la televizor la o baterie de mașină. Se lăsă În genunchi și pipăi un laț din frânghie care Înconjura trunchiul copacului. —Și așa se urcă În copac. Se bagă În lasou și apoi sar ca broaștele. Dar de unde au antena parabolică? Întrebă Bennie. Nu cred că au comandat-o și le-au livrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
percheziția. Ne-au deschis valizele și cuferele, iar noi i-am mulțumit În gând portarului nostru pentru Înțelepciunea de care dăduse dovadă luând lucrurile de valoare din bagaje. Ne-au pus la loc bagajul În portbagaj. Apoi au Început să pipăie mânecile și dublura hainelor trăgând și desfăcând tivuri. Dintr-odată unul a strigat că a găsit ceva și În timp ce poliția ne sfâșia hainele, au Început să-mi clănțăne dinții atât de tare Încât ziceai că dansează step. Frații mei păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
din niște umflături ca negii, Înșirați la baza glugii. —Hmmm, nu e ciupercă, spuse, ciupercile nu Înfloresc. Misterul se adâncește. Își plimbă ușor degetul pe capul plantei, apoi apăsă, pentru a-i vedea structura și textura. — Aa, e fin la pipăit, Însă rezistent, se pronunță el. Îi prinse privirea lui Heidi, iar timp de cinci secunde, adică cu patru secunde jumătate prea mult, s-au privit lung, zâmbind ușor. Aceasta era strategia lui cu femeile, privirea care anunța femeia că va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
anost, a unui prezent dubios sau a unui viitor incert. Funambuli legați la ochi, clătinându-ne pe o funie care vine de undeva din întuneric și dispare în întuneric. Un nou pas făcut o nouă pagină în jurnal... Orbecăim timorați, pipăind cu piciorul prin noaptea vieții, chinuindu-ne nu întrebarea dacă vom sfârși sau nu este singura certitudine în acest haos ci cum vom sfârși. Se va rupe funia? îmi voi pierde echilibrul? Voi aluneca? Sau mă voi arunca de bunăvoie
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]