4,402 matches
-
el a devenit Buddha. Lui Buddha îi sînt atribuite toate calitățile ființei supreme: este adorat în imaginile pictate și sculptate din temple; cîteodată este înfățișat în poziție șezîndă, alteori în picioare, sau împreună cu discipolii săi. Există, de exemplu, în Java, piramide uriașe unde i se păstrează moaștele, în ciuda a ceea ce se spune că ar fi fost ars pe un rug din lemn de santal. În Tibet, de cultul lui Buddha este legată și ideea incarnării vii, a celui mai înalt Lăma
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
îndepărtată de clipa genezei, illo tempore (în accepția lui M. Eliade), îl traversează participând la realizarea unui simbol opus regresiunii spre elementar: mântuirea prin "zid". Eminescu opune prafului zidul: "Viața omenirei lungă luptă e cu tine, / Obeliscii în câmpie (risipă), piramidele-n ruine, / Pedici sunt ce le-a pus omul l-al tău pas înfricoșat..." (Moarte, tu îmi pari...). Istoria zidului (cetate, domă, palat, castel, muri, ruine) este subiectul predilect din panoramele sale sociogonice. Nu zidul turnului babilonian, ca semn al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
viață, iar vouă virtuțile să vi se-ntoarcă!"39. O atare conștiință mitică, situată sub zodia zeului Brahma, căruia i se atribuia și epitetul de "ziditor", dezvoltă și Eminescu în Împărat și proletar ("Sfărmați palate, temple..."; "Zidiți din dărmăture gigantici piramide / Ca un memento mari..."). Dar el smulge cetatea de sub pecetea divină ("cetățile blestemate" opuse "cetății lui Dumnezeu") a Temporalului, văzând progresul, schimbarea, nu numai în apocalipsa finală ci, și ca rezultat al luptelor sociale. "Sub sigiliul formei" "Pământul dă tărie
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
pururi câtă vreme va dăinui turnul și va dura meșteșugul său". Nu zidul prin pietrele sale, ci meșteșugul: în care e idee, scânteie divină e adevărata "rivalitate demiurgică" la M. Eminescu: Viața-omenirei lungă luptă e cu tine, / Obeliscii în risipă, piramidele-n ruine / Pedici sunt ce le-au pus omul l-al tău pas înfricoșat" (Moarte, tu îmi pari ...). "... Corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei..." (Avatarii Faraonului Tlà) 2. Motivul cronotopului analizat de studiul nostru (munte piramidă, cetate
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
risipă, piramidele-n ruine / Pedici sunt ce le-au pus omul l-al tău pas înfricoșat" (Moarte, tu îmi pari ...). "... Corpul nostru este un răvaș de drum al pulberei..." (Avatarii Faraonului Tlà) 2. Motivul cronotopului analizat de studiul nostru (munte piramidă, cetate, ruine, pulbere) nu coboară în "halele" subpământene, unde G. Călinescu plasează imagini ținând de "necroerotică". Dar varietatea acestei "imaginații dinamice" (după o formulă a lui G. Bachelard) păstrată pe "coaja" lutului e relevabilă la orice pas: "De-al meu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard referindu-se la poezia lui Nerval: "Pulberea se naște din contradicție și din sfâșiere". Păstrăm termenul eminescian: "mistuire". Nerval resimte praful ca o stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță primară din care au fost plămădiți oamenii, "fiii lutului".46 M. Eminescu păstrează sensul, blagian
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
divine. Astfel că muntele pare un "interval" energetic între cer și pământ unde se refugiază magi sau sihaștri care pot comunica cu divinitatea. Viziunea lui Eminescu respectă această inexorabilă lege a Ecclesiastului: stânca desprinsă din trupul muntelui, pentru a deveni piramidă (mausoleu), zid de cetate, se va preface în ruină, în praf. Două versuri amare pecetluiesc și durata pietrei: În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate Căci eternă-i numai moartea..." (Scrisoarea I) Este un "drum al pulberii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
versuri amare pecetluiesc și durata pietrei: În zadar le scrii în piatră și le crezi eternizate Căci eternă-i numai moartea..." (Scrisoarea I) Este un "drum al pulberii", o scară a disoluției la Eminescu care urmează acest plan inexorabil: stânca piramida zidul ruina praful Fiecărei trepte îi corespund forme specifice și un timp distinct: stânca piatra timp imemorial/mitic muntele piramida mausoleu timp istoric domă zidul cetate palat timp istoric castel ruina nisipul cenușa timpul istoric mușuroiul țărâna praful pulberea pleava
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
moartea..." (Scrisoarea I) Este un "drum al pulberii", o scară a disoluției la Eminescu care urmează acest plan inexorabil: stânca piramida zidul ruina praful Fiecărei trepte îi corespund forme specifice și un timp distinct: stânca piatra timp imemorial/mitic muntele piramida mausoleu timp istoric domă zidul cetate palat timp istoric castel ruina nisipul cenușa timpul istoric mușuroiul țărâna praful pulberea pleava timp etern colbul * Pe relația axială cer-pământ, stânca/muntele face legătura între mundan și extramundan: "Stâncă urcată pe stâncă, pas
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
durere, În arderea unei păduri bătrâne, În arderea și-amestecul hidos Al gândurilor unui neferice E frumusețea. Nu în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe..." (Odin și Poetul) III Cronica funerară a "zidirilor antice" (Zidul piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în seninul, În liniștea adâncă sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe..." (Odin și Poetul) III Cronica funerară a "zidirilor antice" (Zidul piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
sufletească, Acolo vei găsi adevărata, Unica frumusețe..." (Odin și Poetul) III Cronica funerară a "zidirilor antice" (Zidul piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt" (Memento mori) Înscrisă în simbolismul "movilei"1 piramida întruchipează o frână, o amânare, o "piedică" în calea timpului devorator. Fără a avea candoarea acelui autor arab
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt" (Memento mori) Înscrisă în simbolismul "movilei"1 piramida întruchipează o frână, o amânare, o "piedică" în calea timpului devorator. Fără a avea candoarea acelui autor arab din sec. al XVII-lea, care scrisese că "pe pământ toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
piramida întruchipează o frână, o amânare, o "piedică" în calea timpului devorator. Fără a avea candoarea acelui autor arab din sec. al XVII-lea, care scrisese că "pe pământ toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide", Eminescu nu subliniază atât durabilitatea cât relația de rivalitate: "Ce este piramida? La un pătrat care se repetă la infinit, cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Fără a avea candoarea acelui autor arab din sec. al XVII-lea, care scrisese că "pe pământ toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide", Eminescu nu subliniază atât durabilitatea cât relația de rivalitate: "Ce este piramida? La un pătrat care se repetă la infinit, cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf obeliscul, acul Cleopatrei."2 Repetiția este
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide", Eminescu nu subliniază atât durabilitatea cât relația de rivalitate: "Ce este piramida? La un pătrat care se repetă la infinit, cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf obeliscul, acul Cleopatrei."2 Repetiția este o linie longitudinală pe care poetul așează cuvintele: obelisc, piramidă, sfinx sau "piramida-obelisc Raportul finitului către infinit."3
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf obeliscul, acul Cleopatrei."2 Repetiția este o linie longitudinală pe care poetul așează cuvintele: obelisc, piramidă, sfinx sau "piramida-obelisc Raportul finitului către infinit."3 Despre "piramida răsturnată" A.D. Sertillangeo spune că ea este imaginea dezvoltării spirituale: "cu cât o ființă se spiritualizează mai mult cu atât viața ei se mărește, se dilată, urcă"4. Sau despre
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf obeliscul, acul Cleopatrei."2 Repetiția este o linie longitudinală pe care poetul așează cuvintele: obelisc, piramidă, sfinx sau "piramida-obelisc Raportul finitului către infinit."3 Despre "piramida răsturnată" A.D. Sertillangeo spune că ea este imaginea dezvoltării spirituale: "cu cât o ființă se spiritualizează mai mult cu atât viața ei se mărește, se dilată, urcă"4. Sau despre cele patru fețe triunghiulare ale piramidei unite la vârf, Virel
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
către infinit."3 Despre "piramida răsturnată" A.D. Sertillangeo spune că ea este imaginea dezvoltării spirituale: "cu cât o ființă se spiritualizează mai mult cu atât viața ei se mărește, se dilată, urcă"4. Sau despre cele patru fețe triunghiulare ale piramidei unite la vârf, Virel Andre crede că ele corespund unei "sinteze alchimice": "a căror înălțare ar însemna crearea cercului corespunzător eterului-simbolizat în alchimie prin cerc (...). Dialectica pătratului și cercului simbolizează dialectica pământului și cerului, al materialului și spiritualului"5. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și cerului, al materialului și spiritualului"5. Această perspectivă asupra spațiului explică la M. Eminescu adâncimea viziunilor sale cosmice ("categoria departelui"E. Papu), dar și răceala contemplației de sfinx. Căci poetul a notat mai departe: "sfinxul e o-ntrebare și piramida un răspuns"6. Piramida-răspuns este fapta umană ridicată rebel spre cer, dar și un semn, din ev în ev, către "populii" din istorie: "Ca s-explic a ta ființă, de gândiri am pus popoare, Ca idee să clădească pân-n
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mori) Într-un alt manuscris (ms. 2270) Eminescu relatează despre drumul lui Pitagora în Egipt descriindu-ne o viziune a sa: "O alee întreagă de sfinxi drum al vieții omenești plin de întrebări, iar la capăt răspunsul la aceste întrebări: piramida și moartea". Un alt "răspuns" oferă Eminescu în Memento mori: "Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânce se sulev". Piramida "răspunde" nu atât cu cadavrele îmbălsămate în galeriile
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
întrebări, iar la capăt răspunsul la aceste întrebări: piramida și moartea". Un alt "răspuns" oferă Eminescu în Memento mori: "Întrebările de tine, Pe-a istoriei lungi unde, se ridică ca ruine Și prin valuri de gândire mitici stânce se sulev". Piramida "răspunde" nu atât cu cadavrele îmbălsămate în galeriile ei, ci și cu "lopata de țărână" de la temelia ei. Eminescu a fost atent la această simbolistică a constructorilor de-a așeza o "lopată de pământ 7 la baza piramidei. Nici stînca
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
se sulev". Piramida "răspunde" nu atât cu cadavrele îmbălsămate în galeriile ei, ci și cu "lopata de țărână" de la temelia ei. Eminescu a fost atent la această simbolistică a constructorilor de-a așeza o "lopată de pământ 7 la baza piramidei. Nici stînca nu are durabilitate fără magma pământului: "Cum sub stânci, în întuneric, măruntaiele de-aramă A pământului..." (Memento mori) Scenă tăcută a faptei umane, pământul ("Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna"Ecclesistul) este spațiul desfășurării
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
în întuneric, măruntaiele de-aramă A pământului..." (Memento mori) Scenă tăcută a faptei umane, pământul ("Un neam trece și altul vine, dar pământul rămâne totdeauna"Ecclesistul) este spațiul desfășurării "drumului pulberii". Fără a fi un răspuns arogant, blasfemiator, dat cerului, piramida la Eminescu pare a fi un răspuns dat scrisului din astre (" Atâtea stele îs, cât oameni. Tăt omul are o stea", precum zice omul din Țara Oașului) pe pământ, în praful său, omul scrie cu piramide. Omul a investit piramida
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]