2,526 matches
-
2002, p. 154. 50 * * *, Noul Dicționar Universal al limbii române, Editura Litera Internațional, București, 2006, p. 204. 51 Gaston Bachelard, Poetica spațiului, traducere de Irina Bădescu, Prefață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, București, 2003. v. Cap. Întâi, Casa. De la pivniță la pod. Sensul colibei (pp.35-67). 52 Filon Lucău-Dănilă, Dumitru Rusan, Fundu Moldovei. O așezare din ocolul Câmpulungului bucovinean, , Editura Fundației culturale "Alexandru Bogza", Câmpulung Moldovenesc, 2000. v. Arhitectura.Tipuri de locuință.Organizarea interioarelor (pp.322-325). 53 v. Jean Chevalier
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
te iubesc. Cînd se bate sprînceana unei fete mari, ea bate în scînduri, crezînd că așa se va usca cel ce se gîndește la dînsa. Stafie Dacă la săparea unui șanț pentru zidire sau a unei gropi pentru fîntînă sau pivniță se va lua măsura înălțimii unui om lipit de părete, acela va fi stafia acestei construcții. Stea Poporul crede că fiecare om are o stea care la moartea lui cade de pe cer. Fiecare copil capătă la nașterea sa o stea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
oameni care trăiesc lîngă Apa Sîmbetei blană - scîndură groasă blînzie - nepricepere boandă - pieptar boașă - testicul bob - sămînță de păstăioasă bobotă - flacără mare bobotină - boboc de rață boghet - gulerat bojie - bozie, varietate de soc bolfă - umflătură bolînd - smintit bolohan - bolovan boltă - pivniță boncălui (a) - a boloncăi, a boncăi, a rage prelung bondolan - greu de cap borăncăitură - urmă borti (a) - a găuri boșorog - bolnav de hernie botă - bîtă, măciucă bou de hăis - bou înjugat la stînga boul-lui-Dumnezeu - rădașcă brabete - vrabie bradoș - colac brecir
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
1970, Premiul Uniunii Scriitorilor), Marian Popa scrie: "Stilul tuturor volumelor sale este unul care ar putea fi luat el însuși drept literatură confesional-eseistică de bună calitate". O intuiție aproape perfectă ce se confirmă și în cazul celui mai recent volum Pivnițe, mansarde, nu puține trepte (Editura Du Style, 2002, 462 pagini). "Dicționarul de literatură română" (Editura Univers) coordonat de Dim. Păcurariu și apărut în 1979 (autorul era plecat încă din 1976 în Germania) adaugă bibliografiei titlurile: "Fals tratat de psihologia succesului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
susținând o intensă activitate publicistică și editorială. Iată câteva titluri de cărți apărute în anii '90 și după: "Scufița Roșie nu mai merge în pădure", "Replici din burta lupului", " Aruncând mănușa". Ne vom referi la cartea cu acest straniu titlu Pivnițe, mansarde, nu puține trepte, probabil o metaforă a pendulării angajamentului politic al scriitorului (artistului), o nuanțare de fapt a raporturilor între puterea comunistă și autori, o ecuație complicată din care n-au lipsit "intermediarii". O investigație așadar, cu rază variabilă
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
dar și Nicolae, jămblar din mahalaua Popescului, este tot un martor ocular care se implică direct în sancționarea femeii păcătoase, predând-o străjii orașului, după cum singur povestește: „m-am dus la trei ceasuri den nopate și am găsit într-o pivniță pă Sava cu acest Iordache, pă <î>ntuneric amândoi și prinzându-i i-am dus la poarta Popii Ioniță până am adus straja. Și i-am dat în mâna străjii pe amândoi, pă Iordache și Sava, soțului Velco, fiindcăpitan Gligorie
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
prăvălii, mori sau biserici, ele se notează în actul dotal pentru că au menirea de a spori va loa rea acestora. De asemenea, fata poate primi, separat, mori, fânețe, livezi, specificând du se numărul și denumirea pomilor, pogoane de vii cu pivnițe și toate utilajele necesare producerii vinului, case în oraș cu prăvălii. Ce dări mari de proprietate intervin abia atunci când boierul nu are banii necesari cumpărării lucrurilor tipice prezente în orice foaie de zestre. În această situație, valoarea obiectelor este transformată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
le domenii de la Dragomirești și Livezeni, în timp ce celelalte moșii au case, tot din piatră, dar de mai mici proporții. Curțile acestor case sunt populate cu vite și robi ți gani, cu slujitori și vătafi. Viile beneficiază de aceeași atenție și pivnițe le din pia tră au toate ustensilele necesare producerii vinului. Interioarele ca se lor au toa te „dichisele“ necesare primirii de oaspeți, iar în cele din București se află chiar și ceasornice pentru măsurarea timpului. Poate aici a primit pe
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
va regăsi în proza autorului. Plimbare marină înfățișează, de asemenea, un tablou pe care-l vom identifica în Inimi cicatrizate: Sângele mării circulă roșu în corali Inima profundă a apei îmi vâjie-n urechi Sunt în fundul cerului de valuri În pivnița apelor adânci 31. Aceleași senzații le va descrie Emanuel în fragmentul în care se află în mijlocul apelor, aflat în imposibilitatea de a întoarce trăsura la mal. Referitor la modalitatea personajului blecherian de a percepe lumea senzorial, tot R. G. Țeposu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
referirea la același obiect: suferința eului narator și încercarea disperată a acestuia de a se refugia în spații închise și onirice, cu semnificații bivalente. Modul obsesiv în care personajul lui Blecher încearcă să-și găsească refugiul în aceste spații închise: pivnițe, poduri, case uitate, săli de cinematograf, etc., trimite aparent la o încercare de evadare a personajului din lume. Dacă urmărim cu atenție însă metamorfozele acestor situații, constatăm că naratorul-personaj din romanele lui Blecher încearcă de fapt să ,,se ascundă de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a bivalenței spațiului blecherian. Astfel, spațio-temporalitatea în romanele lui Blecher are un punct comun, în sensul că avem odaia celui care se află într-o continuă criză identitară, completată de spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota, scoica, acvariul, craniul, orbitele goale și corsetele de ghips. Acestea sunt spații locuite în diferite momente ale vieții naratorului, stabilind în acest fel implicarea temporalității în crearea realului. Rolul lor este acela de a marca trecerile sau locurile succesive
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
este esențială pentru apariția operei, ,,locul" fiind liantul dintre scriitor și societate, scriitor și operă, operă și comunitatea socială. Astfel, ,,metaforele obsedante" ale textelor narative ale lui Max Blecher odaia, spațiile blestemate din copilărie, saloanele din sanatoriul de la Berck, cabina, pivnița, grota, scoica, acvariul, craniul, orbitele goale, corsetele de ghips devin ,,spații literare paratopice"165 care îi oferă scriitorului posibilitatea de a-și rescrie identitatea dată în ,,societatea topică" de o ipostază de netăgăduit bolnav de tuberculoză osoasă. Textul narativ al
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
topic". Astfel, interiorul corpului este perceput ca o nouă lume în care personajul călătorește, aici fiind și sediul tuturor reveriilor. Toate ,,spațiile relativ topice" se vor desprinde de aici, în exterior putându-se recunoaște spații sinonime ale acestuia odăi, grote, pivnițe etc.: În clipa în care scriu, pe mici canaluri obscure, în râulețe vii, șerpuitoare, prin întunecate cavități săpate în carne, cu un mic gâlgâit ritmat de puls, se revarsă în noaptea trupului, circulând printre cărnuri, nervi și oase, sângele meu182
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
insula proprie și secretă, un oraș al meu viu și animat, înconjurat de tot mucigaiul și întunericul plin de noroi ale ulițelor ce se strecurau printre case în orașul meu provincial"204. Toate aceste spații fie că este vorba de pivnițe, ca aceea unde naratorul-personaj este dus de Walter, fie că este vorba de poduri ca cel din casa Weber sau din casa bunicului său, de subsolul scenei, de sala cinematografului, de odăi, grote sau locuri umbroase din parc sau oraș
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
valuri ca ale unui gong, ale pulsului, și valurile se umflă și duc bătaia sonoră mai departe în întuneric pe sub piele în timp ce valurile mă iau iute în întuneric și într-un vuiet de neînchipuit mă aruncă în cascadele inimii, în pivnițele de mușchi și fibre unde revărsarea sângelui umple rezervoare imense pentru ca în clipa următoare barajele să fie ridicate și o contracție teribilă de caverne, imensă și puternică, înspăimântătoare ca și cum pereții odăii mele într-o secundă s-ar strânge și s-
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mod de a opera fără fisură, prevăzând cele mai mici detalii, cu inteligența diabolică a maniacului depresiv. Cumpără o casă veche de țară, departe de lumea dezlănțuită (la 10 km de Londra și la 3 km de satul Lewes), cu pivniță, din care se ajungea într-o debara-criptă. O dotează cu tot ce trebuie pentru a face din ea o temniță ermetică și funcțională. Fapte ce deja prefigurează derapajul colecționarului (alias Caliban din lecturile Mirandei). Printr-un act de violență calculată
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ziua într-un mod strălucit. Îl convinge pe, aparent, derutatul Montresor că va îndeplini el acțiunea degustării și îl însoțește decis pe călăul satisfăcut spre catacombele palatului său, unde se află buclucașa butelcă de Amontillado. Aceste catacombe, cu rol de pivniță nobiliară, sînt, din start, foarte stranii. Deși băut, Fortunado observă ciudățenia decorului. Incinta pare imensă, are extensii dubioase, se adîncește pe măsură cei protagoniștii înaintează și cumva terifiant este plină de oseminte umane. La întrebările legitime ale victimei, criminalul răspunde
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ciudățenia decorului. Incinta pare imensă, are extensii dubioase, se adîncește pe măsură cei protagoniștii înaintează și cumva terifiant este plină de oseminte umane. La întrebările legitime ale victimei, criminalul răspunde că Montresorii au fost o familie numeroasă. Implică faptul că "pivnița" ar sluji drept loc de veci pentru mai multe generații de aristocrați. Fortunado, liniștit brusc, cere informații despre blazonul familiei și despre "motto-ul" ei în istorie. Montresor le oferă bucuros. Blazonul revelă un călcîi ce strivește capul șarpelui (imagine
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
victima inițială. Plasticitatea morbidă a descrierii lui nu pare să lase loc remușcărilor: Am îngropat securea în creierul ei" (p.80). De asemenea, cu calmul imperturbabil al criminalului din The Tell-Tale Heart, el ascunde cadavrul în interiorul unui perete gol, din pivniță, tencuind cu măiestrie locul și eliminînd, prin urmare, orice posibilă suspiciune. Comportamentul său ulterior este mai curînd curios. Petrece cîteva zile în beatitudine și extatic, retrăind clipe din tinerețea sa armonioasă. Sosirea intempestivă a polițiștilor reușește să confirme destoinicia masonică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
soțului părăsit abrupt de consoartă. Totuși, o mică greșeală duce, în final, la prăbușirea întregului edificiu. Încrezător în propria eficiență, povestitorul amin-tește deliberat cea mai riscantă dintre ipoteze: eventuala zidire a soției ucise. Oamenii legii sînt invitați să lovească pereții pivniței pentru a se convinge de autenticitatea granitului lor. Un țipăt lugubru se aude dinăuntrul unuia, la această neașteptată provocare. El aparține pisicii (dispărute subit după incident), martor și deconspirator al crimei, supraviețuind malefic, timp de cîteva zile, în zidul proaspăt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
celui incriminat. Mai întîi, el folosește descrierea execuției diabolic-ritualice a unui animal drept cod indirect al nebuniei sale, însă tocmai acest episod se întoarce, deconspirativ, împotriva lui. Prezența pisicii între zidurile proaspăt tencuite prefigurează grosolan așezarea cadavru-lui soției în pereții pivniței, peste numai cîtva timp, și poate reprezenta, în consecință, prototipul ("repetiția") crimei perfecte, o pregătire meticuloasă a agresiunii ulterioare. Apoi, incendiul devastator, descris în amănunt, ar putea fi provocat chiar de către criminal, prin aceasta el deconspi-rînd fie și numai metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
lucrurile degenerează aberant, intrînd, nonșalant, pe făgașul burlescului. Wilt rămîne captiv la etajul unu al propriei locuințe, alături de Irmgard/Gudrun (surprinsă în momentul cel mai nepotrivit cu putință, atunci cînd tocmai făcea un duș), iar gemenele familiei sînt prizoniere în pivnița casei. Parterul e ocupat de partenerii înarmați ai lui Gudrun, angajați în schimburi de focuri cu trupele speciale (ce au înconjurat edificiul). Urmează o veritabilă "comedie a erorilor" modernă, în care anarhismul, terorismul, globalismul și politicianismul sînt ridiculizate în manieră
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
să se piardă. Shirin (desigur, un alter ego al Daliei Sofer) trăiește drama inocenței distruse de o lume fundamental coruptă. Sperînd că va salva viețile unor oameni urmăriți de noul regim (aidoma tatălui ei), fetița ajunge să fure "dosare" din pivnița unei colege de școală, al cărei tată funcționează în temutele "gărzi revoluționare". Disproporția dintre gestul naiv făcut de Shirin și brutalitatea implacabilei "revoluții" oferă, în fond, măsura reală a mizei simbolice din acest roman: ruptura (burlescă) dintre "istoria mică" și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
domeniului umanistic, majoritatea covârșitoare a lucrărilor donate dezvăluie profilul și preocupările tehnico-economice ale lui Carol Mihalic de Hodocin, mereu extinse și actualizate cu apariții recente în epoca sa privitoare la: tehnica organizării moșiilor și a construcțiilor agricole; construcția morilor, a pivnițelor sau a diferitelor articole și unelte de uz casnic; construcția velnițelor, a fabricilor de oțet, a cărămidăriilor, ipsosăriilor și vărăriilor; silvicultură, chimie, matematică; montanistică sau geologie și mineralogie (între acestea pot fi citate compendiile și manualele datorate lui Fr. Mohs
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
horizontale; cu atât mai puțin sînt potrivite pentru terenuri verticale, precum valea Ciricului, prin terenul politiei (orașului n.ns.), unde umblă trăsuri și pământul se scutură, iar mai ales prin Tg. Cucului, unde locul este slăbit prin o mulțime de pivnițe pe sub pământ". Soluția alternativă și optimă, în opinia sa, era înlocuirea vechilor conducte cu "țevi de fier vărsat sau, cel puțin, cu țevi de lemn", nicidecum cu cele confecționate din plumb, pe care le aprecia ca "vătămătoare sănătății". Dată fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]