58,806 matches
-
și mi-a zis: “Ia, mai mănâncă și tu!“ Numele meu este Alexandra. Așa mi-a spus Iba. Al tău? ...Nu, nu cred că am un nume... sau eu știu?! Uite, am să te botez eu: Făt-Frumos! ...Sau, Albăstrel? Îți place? Sună bine! Ăștia, pe aici, Îmi zic Sulică. Sulică Frânaru'... Nu cunoșteam cuvântul, dar am zâmbit, el Însă s-a rușinat. După micul dejun, am fost aliniați iarăși În fața paturilor. Supraveghetorul ne-a ținut o prelegere despre cum trebuie să
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
bun cunoscător al Capitalei Luminii și prieten de suflet al lui Alexandru Danielopol, pe care Îl consideră conștiința sa spirituală, ne este ghid printr-un labirint de străzi din Arondismentul 15, prin care se circulă infernal, mașină lângă mașină. Căutăm Place Violet. La numărul 9: „Maison Anthelme-Payen” (Casa de Primire a Persoanelor În vârstă). În garsoniera 404, ne așteaptă un om - ni se spusese - „cu o năvalnică inteligență”, nonagenar, care lasă În urma sa o istorie ce-i va aduce faimă secole
Editura Destine Literare by Alexandru Danielopol () [Corola-journal/Science/76_a_289]
-
pe care și l-a confecționat la Văratic În vara lui 1889 din poeziile ei și ale lui Eminescu, Veronica Micle preia acest sonet și-l adnotează astfel: „M-ai rugat să-ți cânt din Schumann. Cât de mult Îți place muzica. Este o noapte de mai din acelea ce nu se pot uita... Tu priveai În grădină, iar eu, la razele lunii, descifram bucățile triste cerute de tine”. Care să fie casa cu cerdac și grădină din acest sonet? Cea
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
Ioan Slavici, care Încurcă lucrurile de toată frumusețea: „În primăvara anului 1883, Însă, el a Început să se Îndărătnicească și nu mai eram nici eu tot cel de mai nainte.(...) Obiceiul lui era că citea cu glas tare ceea ce Îi plăcea, mai ales poeziile, și făcea multă gălăgie cînd scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul În masă, era oarecum În harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam În perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
fost frumoși. Crezi că românul este Omul Frumos, ales de Dumnezeu? Îl Întreb pe George Filip cu melancolie, cu durere, cu regret, pentru că aici, ACASĂ, oamenii frumoși, românii cu suflet frumos, sunt din ce In ce mai rări. George Filip: Întrebarea această nu-mi place. Auzi... mă Întrebi dacă românul este omul frumos... ales de Dumnezeu? Dar ce, creatorul a sădit pe Pamant români și OAMENI ? Noi suntem toți niște creații Divine care ne-am autointitulat Oameni... albi, galbeni, negri și alte altoiuri. Și ca să
Aniversari Dan Puric. In: Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
telenovelă”. “Lasă-mă, bunico, cu telenovelele tale, te rog...”, Îi răspundeam râzând și o zbugheam pe ușă. Nu știu dacă semănam cu Thalia, dar știu că atunci mă iubeam pentru prima oară În viață. Mă iubeam pentru că eram fericită. Îmi plăceam trupul și imaginea acestuia În oglindă. Parcă Înflorisem dintr-o dată, ca cireșul din fața blocului care Își scutura florile pe fereastra mea, În fiecare an. Iubeam fără nici o condiție și simplul fapt că mă aflam dezbrăcată În fața acelei oglinzi vechi, Îmi
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
altele, spre gelozia celorlalte adolescente din cartier, Îndrăgostite, ca și mine, de el. Doru era cu patru ani mai mare decât mine și majoritatea puștoaicelor din bloc. Când eram mai mici, el era protectorul nostru, al tuturor “copilelor”, cum Îi plăcea lui să ne spună. Eram vreo șase fete, de aceeași vârstă, veșnic aflate la joacă prin preajma blocului. Eram toate Îndrăgostite, atât cât ne permitea inocența varstei, de el. Îl urmăream la jocurile de fotbal sau baschet care se Încingeau În
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
de a nu fi supus nici unei forțe din afară, ci să aibă o voință de sine stătătoare, care hotărăște după cum crede ce-i mai bine. De fapt, virtutea constă în a fi fără stăpân și a face ceea ce-ți place, tot ceea ce faci din constrângere sau din silă nu poate fi virtute. Dacă chipul ar purta în toate ocaziile pecetea frumuseții pe care o are Modelul nostru, atunci cu greu s-ar isca între ei vreo neînțelegere, ci între ei
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
fiului de a scrie: „Tatăl meu mort era mai nemilos decât tatăl meu viu. Voia ca eu să fac filme. Am turnat trei lungmetraje ale căror scenarii tot eu le scrisesem. Am Încetat să mai fac filme, dar mi-ar plăcea să mai fac Încă unul Înainte să mor la rândul meu. Peste ani, am izbutit În sfârșit să isprăvesc un roman, apoi un altul. La ora actuală, am publicat șapte sau opt. Oare tata și-a mai slăbit strânsoarea?” Finalul
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92876]
-
un fel de Shiva excentric... Toate povestirile spuse de Lein curg ușor Între paginile Ambasadorului invizibil, dând adesea o tentă cinematografică, teatrală poate la origine, construind scene ce te țin În suspans și Îți creează o perspectivă absurdă. Mi-a plăcut cum ai combinat nebunia generală din lume cu atmosfera morbidă a ambasadei, pe care și noi am trăit-o. Mi-a plăcut și că partea a doua a Ambasadorului este ca ”Salonul numărul 6” a lui Cehov, unde Încape toată
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
poate la origine, construind scene ce te țin În suspans și Îți creează o perspectivă absurdă. Mi-a plăcut cum ai combinat nebunia generală din lume cu atmosfera morbidă a ambasadei, pe care și noi am trăit-o. Mi-a plăcut și că partea a doua a Ambasadorului este ca ”Salonul numărul 6” a lui Cehov, unde Încape toată nebunia Între patru pereți, doar că tu nu ai făcut referire la oameni obișnuiți, ci ai accentuat nebunia de care dădeau dovadă
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
ai respectat, ca să spun așa, această regulă a societății. Ai văzut un nebun, te faci că nu-l vezi. Ești chiar tu unul dintre acei nebuni - ignori pur și simplu boala. Ei bine, dragă tată, fiecare vede viața așa cum Îi place. Cât de fragilă este granița dintre normalitate și patologic și cât de ușor o putem depăși În cele mai dificile momente ale vieții! Este ca și cum ne-am juca jocul cu elasticul. Sărim, inconștient, dintr-o parte Într-alta doar pentru
ALECART, nr. 11 by Larisa Danilov () [Corola-journal/Science/91729_a_92890]
-
atinge fizic fiecare concept În parte, fie el iubire, religie, depresie sau teribilism, se observă În această colecție de gânduri puse cap la cap pentru alcătuirea unui „roman”. Deși am rămas cu o oarecare impresie că lui Gospodinov nu-i plac, de fapt, romanele; cred că Îl plictisesc (și aici mă refer la Gospodinov - personajul). Pentru că el se autotransformă Într-un personaj. Tehnica sa vrea să trădeze narcisismul din spatele stiloului, plăcerea și convingerea subtilă că cineva, undeva, ridică din sprânceană intrigat
ALECART, nr. 11 by Vlad Tundrea () [Corola-journal/Science/91729_a_92887]
-
ce colț al cadrului, la ce replică să fiu atentă; toate par a fi importante, intrând În alcătuirea imaginii de ansamblu. Legături bolnăvicioase este un film pe care Îl sorbi, Îl inspiri și Îl tușești Înapoi dacă nu ți-a plăcut. Are o aromă aparte, nu seamănă cu nimic din ce am mai gustat până acum. Intuiția cu care am pășit pe acest tărâm controversat Îmi spune că am luat contact cu o abordare originală, cu un film de reținut. Trebuie
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
nu știam dacă Îmi dau aștia peliculă să filmez totul. Iar asta În condițiile În care repetam de o mie de ori și filmam o singură dată... o singură dublă că nu era peliculă... Adică și eu am structura, Îmi place și prefer structura, construcția, dar parcă aș căuta mai mult, altfel cădem sub clișeu... nici măcar metodă...”. Am ajuns apoi În perimetrul urban dedicat exclusiv festivalului. Primul lucru șocant a fost să vedem ce lungi puteau fi cozile la bilete. La
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
susțină câteva examene la Baroul din Ontario. Practic terminase de studiat și cel de-al doilea sistem de drept care funcționează cu succes În lume, și anume the Common Law, unde acum putea munci ca avocat. Mi-a spus că Îi place mult și că munca din ultimii ani Începea să dea rod. A trecut nenumărate examene, a studiat cot la cot cu cei de aici, și În engleză și În franceză, a trebuit să ia și un job secundar, s-a
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
am băut un vin de Panciu pe care Îl adusesem cu noi din Montreal. După asta nu știu precis ce s-a mai Întâmplat, dar Îmi mai aduc aminte că tânărul meu prieten debutant era vrăjit de film, că Îi plăcuse enorm cum construise Corneliu relația Între cei doi, pe care el o găsea chiar „romantică”, că am mai râs cum unul dintre spectatori confundase endoscopia cu coloscopia sau cum altul căuta să cronometreze toate secvențele bazându-se pe vorbăria (aș
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
oră, dar altceva nici nu vă interesează. Nu prea vorbeam cu cei din clasă, nici acum nu e altfel, în afara faptului că îi știu mai bine. Ne-a predat Nimeni în persoană. Nu știu, dar cel mai probabil, profesorilor le place să întârzie la ore. Ei bine, cel de azi și-a propus să întârzie de tot. Plictisiți cum sunt întotdeauna elevii, câțiva au plecat, câțiva, adică aproape toți. Eu am rămas. Mai erau și alții, dar se vedea clar că
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
discută deseori. Și el mi-a zis, în română de data asta, cum că nu se îndoiește de Ioana. Zău că mă amuza chestia asta. Nu-i chiar așa de rea spaniola, dar mie una nu se poate să-mi placă două limbi străine în același timp. Și deja mi-e clar că franceza e de mine. Nu știu de ce, cum nu știu de ce m-am tuns. Ceilalți nu prea vorbeau cu proful, nu prea, adică deloc. Dădea din picioare de
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
prea vorbeau cu proful, nu prea, adică deloc. Dădea din picioare de se clătina catedra. Trebuie să fi fost un tic, unul foarte ciudat, de altfel. Când nu stătea la catedră se uita pe geam. Se pare că lui îi plăcea oarecum toamna, pentru că atunci când cădea câte o frunză, fie ea cât de mică, un zâmbet rece îi mișca colțurile buzelor. Era de altfel singura expresie pe care o schița, și nu era deloc plăcută. Apoi a scris mare, pe toată
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
păcatele arătate, cum ar fi lăcomia, curvia, uciderea, furtul, iubirea de arginți, bârfirea, minciuna, zgârcenia, etc., ci să ne păzim și de cele ascunse, care uneori sunt mai greu de vindecat și anume de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de grăirea în deșert, de invidie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea trupească de sine și de celelalte asemănătoare. În scrierile patristice
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
are omul, nu poate să se pocăiască, și rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu : 1. mîndria, când socotește că viețuiește bine ; 2. că mulți se folosesc și se zidesc din întâlnirea și vorbirea cu el ; 3. că viețuirea lui place și lui Dumnezeu, și oamenilor ; și 4. că adevărat s-a izbăvit de păcatele sale cele multe după ce s-a depărtat în pustie”<footnote Sf. Paisie Velicikovski, „Crinii țarinii”, în colecția „Comorile Pustiei”, vol. 12, Edit. Anastasia, București, 1996, p.
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
mi-am spus că n-ar fi corect să-l țin prizonier. La urma urmei, nimic frumos nu se obține cu forța, așa că m-am decis ca, începând din ziua următoare, să-i acord deplina libertate. Totuși, mi-ar fi plăcut să-i dau un nume. Îl priveam cum doarme alături de mine, cu lăbuțele strânse și cu blănița portocalie ca o plapumă de puf, îi ascultam ritmul respirației, dar numi venea nimic în minte. Nici toate năzdrăvăniile făcute în acea zi
ALECART, nr. 11 by Elis Maruseac () [Corola-journal/Science/91729_a_92904]
-
mea, mai ales că în cele din urmă, i-am mai trimis alte critici extraordinare, care au apărut cu întârziere și arată-le lui Alfred. Ezit oarecum să-ți povestesc pe larg de frică, că ați putea crede că-mi place să exagerez lucrurile; nu, totuși nu e nici un basm, când vă spun că întregul Milan a acceptat din toate spectacolele stagiunei „Tristanul” dirijat de de Sabata, „Samsonul” și „Cosi fan tutte”, ca punctele culminante ale stagiunei. Ceva trebue să fie
Muzicieni români în texte și documente (XX) Fondul Ionel Perlea by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/83155_a_84480]
-
Păi am ajuns acum jumătate de oră. Am despachetat și am analizat puțin acest loc, răspunse Lynn, una dintre cele două fete deja cunoscute de băieți, în timp ce se uita la cum decurge conversația dintre Jacob și Steph. - Nu-mi prea place locul ăsta, interveni Phil. Pare cam trist, ce ziceți? - Ar trebui să plecăm, spuse în șoaptă Mary, cealaltă fată, către Lynn. În jur de juma de oră o să înceapă festivitatea de deschidere. Fetele plecaseră, însă conversația băieților nu se terminase
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]