11,798 matches
-
manipulată mintal de cei doi profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la hâd, în superioritatea lor, în triumful lucidității. Numai așa poți să cunoști fericirea supremă, spuneau ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei, vocea cu inflexiuni plăcute, vibrante. Libertate spirituală, auzea pomenindu-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec, imperturbabil, concluzii. Nina amplifica comentariul, turna încă puțină mocirlă, se juca cu oamenii, cu vorbele. Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ridurile înmănuncheate sub ochi ca razele soarelui, riduri prelungite pe tâmple, pe sub firele părului șaten, pieptănat peste cap, strâns sever la spate într-un coc minuscul și Carmina înțelese că îi zâmbea larg, că venirea ei însemna o surpriză plăcută, că era îmbiată să intre. Hai, draga mea, poftește la noi, hai! Carmina nu prea o vizitase pe Fana acasă, cât timp fuseseră prietene preferaseră liniștea din apartamentul Carminei, unde puteau râde, vorbi, asculta muzică, după pofta inimii. Femeia o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-i spun Sidoniei, gândi Carmina, despre aerul prea sever din holul de primire, despre florile de câmp și despre funda lucioasă ce ține trasă într-o parte draperia de pluș albastru, despre părul blond al Elei și despre mirosul plăcut ce plutește prin aer. Carmina tresări surprinsă de privirile lui Ovidiu. Unde erai cu gândul? o întrebă el și se lăsă să alunece într-o parte pe canapea până ce cotul i se sprijini de margine. Știi, mama e de părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu fusese atentă, iar se lăsase târâtă de imaginație. Carmina se concentră și o ascultă pe gazdă vorbind, lucruri mărunte, de fapt, pe care Fana le făcea să devină interesante, prin minuțiozitatea descrierii, avea o voce puțin răgușită, cântată, foarte plăcută auzului, știa că Fana se simte în elementul ei când vorbea, buzele de un roșu aprins, natural, se rotunjeau frumos atunci când rostea vocale, avea mare grijă în alegerea cuvintelor, mișcarea sprâncenelor, a ochilor, a mâinii cu degete lungi, subțirele. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
când s-au despărțit și fiecare în baia lui, în fața oglinzii s-a privit cu atenție să vadă dacă a mai rămas vreo urmă de fard ori poate n-au mai redevenit Ei și s-au culcat așa, gustând din plăcuta extenuare a unei zile pline, li s-a părut că rolul li se potrivește de minune și este destul de ușor de dus. Până în ziua nunții a urmat un pelerinaj prin casele prietenilor, ale rudelor, cu multe gesturi de surpriză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
acte în ea, nu glumă, avea și două mere uriașe pe care Monica i le pusese acolo din dragoste pentru dânsul. Fata care servea în local se mișca greoaie de la o masă la alta, abia târându-și papucii, era foarte plăcută atmosfera, i se părea chiar, lui Viorel Angelescu, că aude foșnetul capotului nevestei lui. Mânca încet savurând cu răbdare fiecare înghițitură. Când își aruncă ochii pe fereastră și insistă cu privirea, realiză formidabilul spectacolului, sârmele de telefon se curbaseră, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
albă și covor din lână naturală de culoarea liliacului, presărat cu crenguțe grena, un al șaptelea simț, prezent la el în cele mai acute forme, îl avertizase că trebuie să se poarte corect, cu multă atenție și apoi, orice mediu plăcut îi crea de la sine o bună dispoziție care era suficientă ca să-l urnească din starea de plictis ce-l guverna de obicei. Carmina se întristă când îl văzu acolo, învins în fața unor obiecte costisitoare, gata să se închine fastului ostentativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
formulat el legile jocului deja știut, hai, intră, n-ai mai dat pe la noi, chiar mă întrebam într-o zi cu Nina ce vei fi făcând, dezbracă-ți trenciul, fă-te comodă. În cameră era aceeași neschimbată atmosferă, atât de plăcută pentru ea care fusese în ultimul timp târâtă prin zeci de interioare și-și lăsase casa în mâinile Sidoniei, să fie devastată de lemnari, de zidari, fără a mai avea posibilitatea de a-și recunoaște vechea ambianță, de-a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aerul nostru, timpul e prețios aici, mai prețios decât aurul, mișcă-te, fă pași, valea! I se părea de-a dreptul caraghios, să găsească atrăgătoare liniștea care altădată ar fi trebuit s-o gonească, s-o insulte avea acum nuanțe plăcute. Cât m-am schimbat, își zise și zâmbi către ea, către interiorul ei cu milă. Nu-mi găsesc locul nici acasă, nici aici, nici la Sidonia, nici la părinți, umblu ca o frunză în vânt, purtată de colo-colo, de forțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
încarce de griji... A doua zi a servit ceaiul împreună cu tatăl, ei, doi, singuri în camera mare, de o parte și de alta a mesei. Sufletul bărbatului era atât de deschis și de ușurat încât făcea să emită o ambianță plăcută, străină ei. Dintr-o dată i se păru extrem de simplu să înțeleagă de ce mama zăbovea la rând la pâine și la întoarcere era calmă și mulțumită, de ce Elena fugise de acasă într-o noapte de iarnă, de ce bătrâna Natalini trăia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ori peste cap și s-a făcut zână. Sidonia a eliminat grăbită fumul și chipul i s-a muiat, a căpătat o expresie de neașteptată mulțumire. Manevra îi reușise, și-a zis, ochiul furat de coafura bogată și de nuanțele plăcute și stranii ale părului, uita să mai contemple în amănunt figura. Asta însemna că va face o bună impresie a doua zi. Ai adus mica fugară? A întrebat ea radiind de fericire și abandonând în farfurioară țigara, a venit către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spargă alunele. S-a reîntors după puțin timp. Își schimbase cămașa și se spălase, chiar și părul era puțin umed, pieptănat proaspăt. Era un om energic, de o seriozitate care te atrăgea, vorbea cumpătat. Era o mare diferență între sporovăiala plăcută a Fanei, încărcată de fantezie, cu vorbe ce se înlănțuiau în asociații de efect și comunicarea seacă a lui Dimitrie, exprimând în puține cuvinte un maximum de informații. Părea o fire foarte practică și echilibrată, de neclintit. Le spuse câte ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de oameni. Fana câștiga atunci cu sporovăiala ei cântată, spumoasă, de îndată ce deschidea gura se făcea în jurul ei cerc, știa să-și dozeze umorul, să scoată caraghioslâcul din cele mai banale evenimente ale zilei, câștiga prin locvacitatea ei debordantă, atât de plăcută la suprafață și atât de puțin profundă! Atunci Carmina era cea care se simțea marginalizată în timp ce prietena ei triumfa. Carmina se mulțumea să asculte, să zâmbească, ori dacă se aflau undeva într-o încăpere se retrăgea să contemple un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
simțindu-i dezechilibrul, Carmina se întoarse spre el, era atâta descurajare afișată pe chipul ei, încât, pentru o clipă, el se temu că lucrurile vor lua o turnură nedorită. Să mergem, maman, zise, și îi surâse în modul cel mai plăcut, aproape de autentic, astăzi nu se poate discuta cu tine. După plecarea lor, Carmina se gândi intens la Sidonia. Cât era firesc și cât era control în purtările ei? Uneori femeia asta se manifesta ca o avalanșă, puternică, vie. Neprevăzută. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Hm... Firește, de ce nu? Sărut mâinile... Înainte de a închide, Sidoniei i s-a părut că aude un glas de femeie întrebând agasată: Cine-i, puiuleț? Bărbatul era un medic, un fost client de-al ei, cu o înfățișare atât de plăcută încât îi adusese mai mult necazuri decât bucurii. Intrase într-o poveste destul de urâtă pentru o persoană ca el, își putea pierde pâinea sau putea fi aruncat în cine știe ce văgăună dacă n-ar fi fost ea, ea care intuise îndată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spasmele amorului, de recenta eliberare a substanțelor organice, un om al cărui sistem nervos începe să se elibereze de starea de excitație, un om al cărui puls devine tot mai normal, a cărui tensiune descrește, al cărui subconștient oscilează între plăcuta beție și o anume stare de luciditate, de contact cu realul, către care vin tot mai des săgeți ale conștientului, impulsuri deranjante. Dormi, iubite, îi spune în gând femeia, în timp ce-i atinge cu vârful degetelor pielea, dormi adânc și uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
unui climat emotiv, lipsiți de intuiția care nu aduce decât complicații și întrebări nedorite, nevinovați până la un punct și plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta. La rândul ei Fana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
preventiv, planificat, poate citise prin romane și acum voia să verifice... Parcă își propusese să execute un test nu să trăiască alături de un bărbat, să formeze împreună cu el un cuplu. Fana vorbea mai departe cu vocea ei cântată, atât de plăcută auzului, din când în când gesticula punându-și în evidență unghiile îngrijite, lăcuite cu mov. Carmina nu se mai concentra, obosise, își aminti de trecuta răzvrătire când se scuturase din vraja acelui monolog ispititor al Fanei, pentru că avusese credința că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în mașină. El pornește, tace, ajunși în afara orașului apasă pe accelerație, plopii defilează halucinant într-o parte și-n alta, îl simte încruntat crispat, cu mâinile strânse pe volan. Vrea să murim, îi trece prin minte Carminei și o pace plăcută i se instalează în creier, uite că până la urmă o să fim împreună, gândește ea, ațipește pe banchetă zgâlțâită din când în când de denivelări. Viața anostă de zi cu zi își lăsase asupra ei amprenta, parcă rămăsese tot undeva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
numărul meu de telefon. E rândul dumneavoastră să mă sunați. Azi am beneficiat de efectul surprizei creat de apelul meu. Am avut impresia că nu erai tocmai dispusă pentru această ieșire. De regulă eu după amiaza sunt acasă. O seară plăcută, la revedere. Când se urni din loc, femeia avu impresia că psihicul ei inventase totul. Din ce întuneric ieșise, din ce plasmă vâscoasă, nu mai era sigură pe nimic. Bărbatul acela nu exista, nici discuția înfiripată în drumul către casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trepida de nervi. Dintr-odată se urni din fotoliu și porni să umble de colo, colo prin cameră. Carmina îl urmărea surprinsă, nu înțelegea ce dorește. Ovidiu se aplecă brusc spre ea și-i atinse cu două degete obrazul. E plăcută libertatea, doamnă? Vocea lui plină de ironii difuze. Gesturile precipitate. O libertate pe care tu mi-ai oferit-o, cu multă generozitate, să nu uităm asta. Mă îngrozesc la gândul că ai deveni o femeiușcă așa ca celelalte, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nostru... În momentul când fata veni să preia comanda, Sidonia își scoase mănușile. Avea mâinile frumoase, prelungi, nemuncite. Le împreună pe marginea mesei, gânditoare. Se simțea minunat, era aer curat, soarele nu avea încă destulă forță. Formau, desigur, o pereche plăcută la vedere, mă rog, trecută de prima tinerețe, coaptă bine, dacă era să se facă o medie de vârstă, dar totuși, o pereche. Un bărbat și o femeie asta era important. Dacă ar fi posibil, murmură ea, ca momentul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și n-avea o oglindă, un ciob de geam, ceva, să se poată controla. Vedeți totul prea în negru, doamnă, murmură Dimitrie când observă că femeia e gata să dea în lacrimi. Era puțin încurcat, situația lui nu era tocmai plăcută, în parc, pe terasa unei cofetării, în tovărășia unei femei străine care fumează și-i gata să plângă. Chiar nici n-ar fi știut cum să se comporte. La dracu, își spuse Sidonia și-și presă cu degetele rădăcina nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu, dar peste un minut i se părea că-i recunoaște mașina, era într-o permanentă căutare și goană, îi lipsea îngrozitor de mult, oricât voia să se împotrivească, trebuia să accepte: îi lipsea! Alteori rămânea la fereastră plină de-o plăcută împăcare cu sine... Ecoul pașilor lui ce se îndepărtau se stinsese demult. Se întorcea în pat și apăsa butonul veiozei cu sentimentul că pacea din suflet e o eternitate, o fărâmă de eternitate, de neegalat. Se cutremura, tânjea după tandrețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca gheața. Plecă, picioarele i se afundau în nisip. La capătul plajei își încălță papucii. Toată ziua i se zbătuse ochiul stâng. Presimțirea răului o irita. Din când în când își apuca genele și trăgea de pleoapă. Simțea o mâncărime plăcută, globul ocular parcă se încălzea sub pliul alunecos. Către sfârșitul programului avu o discuție cu un băiat de la financiar, Matei, fost coleg. Un om extrem de sensibil și de meticulos, rușinos ca o fecioară. Venea săptămânal și răsfoia presa cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]