28,208 matches
-
totodată o definiție a actorului, a acelui actor aflat la jumătatea drumului dintre umbră și corp viu, dintre statuie și materialitatea cărnii. Un teatru care instituie - în ambivalența aici/ altundeva, prezență/ absență - un straniu dialog cu morții. Un teatru care plasează în centrul său indeterminabilul unei realități de frontieră. Acest indeterminabil ne apare în toată complexitatea lui atunci când abordăm problema fantomei în teatrul lui Shakespeare. În Hamlet, fantoma este numită "Lucrul", "the Thing", termen indicând ceva greu de numit, de calificat
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
vizibilul scenei, a acelui altundeva devenit un aici prezent în fața noastră și a cărui esență se cristalizează în figura "mortului care se întoarce". Cele mai frumoase piese nÜ sunt acelea "cu fantome". Într-adevăr, în centrul esteticii sale teatrul nÜ plasează fantoma, văzută ca întruchipare prin excelență a celui ce, pătrunzând în interstițiul viață-moarte, continuă să rămână atașat formelor vizibilului, de care ar vrea să se desprindă, dar pe care nu se îndură să le părăsească. Dacă, în nÜ, un mort
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
în care ai intrat pentru prima oară în sala unde te așteptau, aidoma unor figuri de ceară, actorii ce stăteau nemișcați pe băncile lor. Oare nu aceasta era și emoția prilejuită de întâlnirea cu fantomele? O întâlnire marcată de îndoială, plasată sub semnul incertitudinii, al neputinței de a decide între viață și absența vieții. Poate că resortul ascuns al puterii teatrului se află tocmai aici, în acest spațiu al dubiului, în acest presentiment al spectatorului că dincolo de ceea ce vede mai există
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
grupuri mascate am mai văzut în galeriile violente de fotbal, populate de bătăuși cu lanțuri și bâte gata să fie izbite în scăfârliile suporterilor galeriei adverse. Nu știu dacă e vorba de unii și aceiași indivizi, dar semnele exterioare îi plasează în categoria celor ce nu vor să fie ulterior identificați. Prin însuși gestul ascunderii feței, ei transmit un semnal negativ: că e ceva dubios în acțiunea lor și că scopurile urmărite nu sunt tocmai curate. Lucru cu atât mai surprinzător
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
soților Pearl și al Asrei, un copil se află în centrul întregului turbion de agenți, polițiști, ziariști etc., unul care așteaptă să se nască și altul stînd ciucit și privind fără să înțeleagă în jur. În stilul său documentar, regizorul plasează astfel de inserturi peste tot în film, de la scene de cotidian, la fețe pe care camera se fixează en passant și care reintră imediat în anonimat, la personaje abia conturate în cîteva linii. Cîte una și aceeași imagine revine, sunt
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
adecvare, după măsura în care construcțiile ei abstracte răspund unei realități artistice." (p. 127). E greu să nu fii de acord cu criticul criticului. În pofida sensului acestei demonstrații, autorul încearcă să-și intensifice comprehensiunea. Contradicțiile de mai sus nu sunt plasate în spotul unei retorici de penalizare. Cu totul altfel procedează criticul în medalionul dedicat lui Nicolae Manolescu, medalion care, nefiind nici pe departe o medalie, e stricat de un text final omagial (scris în 1989, an în care cronicarul "României
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
XX au dovedit cu prisosință că artistul plastic poate fi un teoretician și un estetician la fel de abil pe cît este de îndemînatic în practica propriu-zisă, inerțiile noastre mentale nu ne-au eliberat încă de prejudecăți segregaționiste. Așa cum scriitorul este încă plasat, conform acestei scheme, din punct de vedere al abilităților manuale și al acțiunilor practice, într-un adevărat spațiu al infirmității, artistul plastic - și sculptorul cu precădere - continuă să rămînă, pentru multă lume, o forță primordială, un agent fecundator al materiei
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
cere semnalată. Cu mult timp în urmă, Roland Barthes scria un eseu, binecunoscut la acea vreme, despre "maladiile costumului de teatru", diagnosticînd, printre alte simptome, în primul rînd, pe acela al "falsului", al "imitației", adică maladia care constă în a plasa teatrul sub semnul unei iluzii, recunoscută ca atare și denunțată de un ochi avizat. Barthes făcea, astfel, procesul artificiului disimulat, al mediocrității care încearcă să păcălească, prezentînd "falsul" drept ceva "adevărat". Implicit, Barthes apela la ceea ce am putea numi morala
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
în colecția tatălui - și ființele dorinței, chemate să acționeze, pe platou, între tată și fiu. Căci ce e oare Viviane De Muynck, dacă nu idolul viu al lui Jan? Patima lui... iar el a avut intuiția genială de a o plasa printre totemele tatălui spre a dialoga. Operație cu atît mai legitimă, cu cît avem de-a face cu o colecție a artelor primordiale, unde arta și sacrul nu sunt încă despărțite... aici, mai mult decît oriunde altundeva, locul omului este
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
despărțite... aici, mai mult decît oriunde altundeva, locul omului este legitim. Nu are importanță că acesta vine de altundeva, că e un străin, el este mesagerul fiului. Fiu care, asemenea lui Jan Lawers în spectacol, stă deoparte, pentru a se plasa mai degrabă în postura unui spectator preocupat să urmărească desfășurarea schimbului pe care l-a inițiat între "colecția" lui - adică, interpreții săi - și cealaltă colecție, cea a tatălui. Odaia Isabellei... pronunț aceste cuvinte care mă trimit înapoi în timp, la
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
citesc, nu înțeleg nimic: vine Valentin Silvestru și-mi explică: aici e mit, aici e Graal, aici e Păcală în Graal, aici e Sfinxul mioritic, și Meșterul Manole care e Siegfried. (...) D. R. a descoperit, în fugă, marile mituri, le plasează la întîmplare, cu efecte, el scrie, scrie, nu are nici frînă, nici sită". Fie că ne convine, fie că nu, Ion D. Sîrbu trebuie văzut și ca un punct de reper al revizuirilor.
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
pe care acesta o evită. Propunerea îi este făcută de Sophie lui Titi Ialomițeanu într-una din zilele fierbinți ale lui august 1916, invitându-l să vină cu câteva ore înainte de o sindrofie organizată în casa profesorului Mironescu. Aici aș plasa climaxul romanului. De altfel, autoarea acordă întâmplării, învăluită în misterul probabilității, cel mai mare spațiu din roman. Capitolul După-amiază în grădina de trandafiri, ilustrare aproape didactică a pluriperspectivismului, este consacrat succedării meticuloase a punctelor de vedere ale celor implicați în
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
tinde, astfel, să facă joncțiunea cu proza sa de tinerețe, de o originalitate profundă, nu decorativă, și care l-a impus, în anii '60, în rândul celor mai importanți scriitori români postbelici. Nuvela Acasă, din volumul Vară buimacă (1967), se plasează la această cotă valorică înaltă, impresionând înainte de toate prin perfecta echilibrare, într-un sens funcțional, a componentelor prozastice. Descripțiile scurte și pregnante, dialogul impregnat de individualitatea locutorului, de felul său de a fi (exprimat prin modul de a vorbi), acumularea
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
Eugen Barbu face sociologia sărăciei cu mijloacele unui realism pitoresc, indicativ, descriptiv, în care se străduie să implanteze deschideri simbolice sau poetice ca aceea din finalul romanului. Pitorescul mahalalei de prin 1935 a fost revalorizat în sensul unui nou mizerabilism. Plasându-se într-o tradiție interbelică (G. M. Zamfirescu, Carol Ardeleanu etc.), racordân-du-se la romanul popular cu hoți, criminali și femei fatale, Groapa trebuie înscris în filonul mizerabilismului epic, durabil și atractiv, ilustrat ulterior de Balanța (1985) lui Ion Băieșu și
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
cazul adjectivului groaznic, tocirea sensului nu este completă și definitivă: trăsăturile negative persistă, ceea ce face din groaznic de frumos o îmbinare destul de derutantă și contradictorie. Folosirea adverbului rău ilustrează și o altă caracteristică a românei populare: marca intensității se poate plasa nu doar înaintea unui adjectiv sau adverb (foarte bun, tare bine), ci și în urma acestora: structurile învechite de tipul bun foarte continuă și astăzi, popular, prin construcții precum bun tare sau bun rău. Postpunerea e chiar un mijloc de accentuare
Bun rău by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9276_a_10601]
-
s-a ales atunci cu piesa ta, care circula atît de "subversiv"? M.V.: Tentativele unei montări cu Bine, mamă... n-au dat însă nici un rezultat la vremea aceea, adică prin '83, '84, '85. Ion Caramitru n-a reușit s-o "plaseze" la Bulandra, deși declarase chiar în presă că dorea s-o monteze. Alexandru Repan i-a citit-o directorului de pe atunci al Teatrului Nottara, dramaturgul Horia Lovinescu, cu intenția de a-l convinge s-o accepte. Regizorul Nicolae Scarlat a
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
Amintim că prin factorialul unui număr natural p se înțelege produsul tuturor numerelor de la l la p. De exemplu, factorialul lui 3 este produsul dintre 1, 2 și 3. Revenind acum la problema loteriei, observăm că "6 din 49" se plasează în cazul particular n = 49, k = 6, deci jocul comportă un număr de variante egal cu numărul tuturor combinațiilor de câte 6 obiecte care se pot face cu 49 de obiecte. în cazul nostru, cele 49 de obiecte sunt numerele
Drogul Loto 6 din 49 by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9301_a_10626]
-
se prevala de dimensiunea ludică într-un mod esențial, transformând astfel învățarea în plăcere. în aceste condiții, prin compensare, mulți oameni își satisfac nevoile ludice în moduri elementare, aculturale, aici intrând multe dintre "distracțiile" întâlnite la tot pasul. Loteria se plasează în acest cadru. Dar așa cum îi protejăm pe copii, pentru a nu deveni victime ale naivității lor, nu este cazul să-i protejăm și pe adulți, în măsura în care ei, din diverse motive, cad victime ale propriei lor ignoranțe? Ce caută în
Drogul Loto 6 din 49 by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9301_a_10626]
-
sau o operă ca și cum autorul nu ar avea biografie. Dacă se întâmplă așa, nu e din vina noastră. Poate că posteritatea va fi mai dreaptă. Dar nu e sigur. Poate că, din economie de efort sau din precauție, posteritatea va plasa cazul Eugen Barbu în categoria celor dubioase, pe care nu e profitabil să le răscolești și e recomandabil să le împingi într-o uitare igienică. Primii cercetători ai mumiilor egiptene au contractat un virus mortal, necunoscut.
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
Angelo Mitchievici Cu această a patra ediție este foarte clar că Festivalul Anonimul tinde să se plaseze printre festivalurile internaționale de film care contează, atît prin obiectivele pe care și le propune, cît și prin felul în care personalizează relația cu marea cinematografie. Cea de-a patra ediție cade peste un moment special, ieșirea din anonimat a
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
total, cu secțiune de lungmetraj, scurtmetraj ficțiune, scurtmetraj animație și film documentar, ultimul funcționînd în program paralel. Trebuie spus că filmul documentar din acest an cu o temă fierbinte, efectele încălzirii globale, a fost cum nu se poate mai bine plasat într-un spațiu al întîlnirii dintre Dunăre și Mare, în împărăția apelor. Secțiunea a înglobat filme precum An Incovenient Truth (Un adevăr incomod, 2006) al lui Davis Guggenheim, The Great Warming ( Criza încălzirii globale, 2006) de Michael Taylor, Michael Morein
Anonimul român între Dunăre și Mare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9339_a_10664]
-
editate de Sindicatul Național al Polițiștilor și Vameșilor, revistă intitulată incorect PRO LEX (corect, în latină, Pro lege). Ei bine, peste ce a dat Cronicarul în Pro lex (sic!) nr. 2? A dat peste un editorial intitulat " Paradoxul vremurilor noastre", plasat în fruntea revistei și semnat Octavian Paler. O colecție de platitudini agramate despre care Cronicarul nu putea să creadă că ar fi fost emise de regretatul scriitor, un om de condei care nu se juca cu vorbele și un stilist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
meu. Și pentru el a fost Moțu o călăuză. I-a incitat gustul pentru teatru de calitate, pentru rostirea simplă, profundă și impecabilă, l-a făcut să descopere singur greutatea pe care o capătă un sens în funcție de felul cum se plasează un accent pe un cuvînt sau într-o frază și nu din prefacerea timbrului, altfel, atît de la îndemînă. Călăuzei, recunoștința mea. "A murit ...", îl aud pe băiatul meu șoptindu-mi. Aici, peste mări și țări, ascult, împreună cu el, Beatles. încerc
Mica Sirenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9364_a_10689]
-
nu altceva decât descoperirea și explicitarea unori valori estetice necontextuale și transgeneraționiste. Contextul socio-istoric și cultural, elementele recognoscibile ale societății în care trăim, cadrul mai general al unei literaturi deschise către experiment și avangardă ne ajută, într-adevăr, să-i plasăm pe acești tineri autori într-o ramă explicativă. Dar esențiale rămân notele lor diferențiale, particularitățile care să ne izbească, diferențierea de care vorbea Lovinescu. Fără un accent individual, specific, fără o anumită forță expresivă și cognitivă a poemelor pe care
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
doldora și parfumate ale bunicii lui Pillat. E.B.: Dar ce nu avea?! Pînă și un atelier de tîmplărie, răspîndind un parfum hrănace de scînduri geluite... Ba mai repara și ceasuri! Conducea, de sărbători, o motocicletă cu ataș! În ataș își plasa soția, mult mai tînără ca el. Un insolit cusur: schimba tabla de pe casă, urmuzian, în arșița verii, distrugîndu-mi creierii dedați la elegii! În fața ușii creștea mărul cunoașterii! Pereții exteriori ai casei erau căptușiți cu zorele. Mai era și o grădiniță
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]