2,404 matches
-
Acasă > Literatura > Beletristica > CU TIMPUL ... Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2029 din 21 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Cu timpul... Cu timpul agățat în plete, trudim prin anotimpuri Să înălțam speranțe sau sa-naltam gri ziduri. Uităm că zbaterea și truda ne poate fi risipă Sau împlinire a vieții, cuprinsă într-o clipă. Cu timpul tatuat pe iris, privim clepsidra vremii, Și din pocalul cu-
CU TIMPUL ... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375759_a_377088]
-
zâmbindu-mi vinovat, parcă cerându-și astfel iertare pentru că-mi violase intimitatea prin prezența ei unduitoare ca un val de vreme bună, un voal de un alb imaculat de la o mireasă virgină. Închipuiți-vă un vis înalt și subțire cu plete blonde și un chip angelic, cu sâni bine conturați sub costumul de baie dintr-o singură bucată, totul parcă pogorât dintr-o revistă de profil cu imagini având în prim plan modele superbe. Undeva acolo sus cineva încă mă mai
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
vrea să mor. ( Tristețile mă dor). Nu lipsesc din volum: doinele, cântecele de jale, care pun cel mai bine în evidență anumite trăiri, dureri care-și caută un leac. Hai, inimă, la lumină / Nu te-ngropa în rugină!/ Leagă-mi pletele cărunte / Și durerile din frunte!” ( Inimă de dor). * Versurile ” Mi-e dor de focul din priviri, / De nebunia din salcâmi,” reliefează imaginea unei conștiințe entuziaste, dar, de multe ori, neliniștită, purtând un dialog cu lumea, empatizând cu toate durerile și
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]
-
Acasa > Poezie > Delectare > ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea de Sfântul Andrei Cerul mă scrutează cu ochi de genuni
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
ale umbrelor ei cu ochii-ți de sfinx ce scrutau din înalt m-ai zărit otrava dulce a iubirii în inima mea poeme neliniștite să-mi cânte mi-ai trimis-o pe-o rază de gând tu, fascinant Zburător cu plete de argint. m-ai ispitit să deschid fereastra visând să ridic privirea către cer implorând să-mi trimită iubirea pe vis de argint. Sufletu-mi însetat de un dor de iubire nebun emitea dorințe spre tine, pe fire de gând
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
de spirit deschise spre zare trimit șuvoi de văpaie Otravă dulce, mortală de iubire păgână și șoaptele unui antic descânt. Din spatele palidei luni din castelu-i de iluzii și gând lunecând cu trup unduios de felină se furișa fantomatic Zburătorul cu plete de argint înhăma caii Pegasus la Carul Mare parcat într-un colț al bolții cu stele arzând desfășura peste genuni infinite scară din raze de argint cobora în caleașca-i prin văzduhul cernit învăluit în mantaua nopții-nstelate cu raze
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
himerelor. Ma adunat în strânsură șerpească sub privirea-i de sfinx ademenitor m-a hipnotizat cu privirea-i de demon al nopților lăsându-mă secătuită de viață răpise pentru vecie sufletu-mi flacără de viață pulsând pentru el Zburătorul cu plete de argint Ducându-l cu sine în castelul său de iluzii și gând În Carul cel Mare parcat într-un unghi al bolții de stele arzând. Acum el îmi surâde noapte de noapte cu ochii-i de sfinx plini de
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
poeme să strălucim alături pe cerul cu stele eu pentru eternitate din iubire fatală, murind altfel, muritorii făpturi plăsmuite ca trecători efemeri pe pământ fără iubire și cuget ajung să trăiască precum pribegi prin pustiul pierdut. Referință Bibliografică: ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( face din primul meu volum de poezii în curs de apariție ) / Maria Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1987, Anul VI, 09 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Maria Giurgiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ZBURĂTORUL CU PLETE DE ARGINT( FACE DIN PRIMUL MEU VOLUM DE POEZII ÎN CURS DE APARIȚIE ) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379310_a_380639]
-
trei de culoare de un roșu sângeriu în cele trei colțuri. Apoi s-au stins și ele și s-a deschis un fel de trapă prin care se lăsă o scară, iar pe ea au coborât niște făpturi înalte, cu plete blonde, îmbrăcate în straie albe largi, care au mers parcă plutind spre piatră. Au făcut înconjurul ei, apoi, nu se știe de unde au apărut în mâna lor niște unelte care emiteau o rază luminoasă foarte puternică. Cu mișcări sigure au
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
nu se terminase. Imaginile se succedau cu repe- ziciune. Nu voia să le piardă... Se iviseră alte întâmplări înăuntrul „cubului” luminos. Se distingea o siluetă înaltă îmbrăcată în alb orbitor, o mantie cu mâneci largi, deasupra un cap blond, cu plete date pe spate, ochii albaștri pătrunzători și brațul ridicat la înălțimea umerilor, parcă dând o binecuvântare. În fața Lui, așezați în rânduri cu trupuri drepte și priviri semețe, o mulțime de asemenea cu plete și bărbi, având pe cap cușme, așa cum
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
mâneci largi, deasupra un cap blond, cu plete date pe spate, ochii albaștri pătrunzători și brațul ridicat la înălțimea umerilor, parcă dând o binecuvântare. În fața Lui, așezați în rânduri cu trupuri drepte și priviri semețe, o mulțime de asemenea cu plete și bărbi, având pe cap cușme, așa cum se purtau în vechime.Toți se uitau la Cel care cu mâna ridicată, le grăia într-o limbă destul de curgătoare, melodioasă. Având scuturi pe care le țineau cu mâna stângă, în dreapta sulițe și
ÎN PĂDURE de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369151_a_370480]
-
În prag(In limine),analizate de Gianfranco Cotini,semnalăm prezența iubitei angelice.Aceasta este surprinsă într-un gest enigmatic: ... și deasupra/vreun gest ce șovăie ... Precum atunci/te-ai răsucit și cu o mână,fruntea/dezvăluind-o de sub nor de plete//m-ai salutat spre a intra în beznă.( La bufera).Evocarea acestui trecut moment,pentru poet,secunda supremă este edenică,la fel și invocarea divinității nu sunt altceva decât semnificațiile unei transsubstanțiere a presentimentului apariției iubitei,moment ce-l consideră
AL.FLORIN ŢENE-MITUL EDENULUI ÎN UNIVERSUL POETIC EUROPEAN AL SECOLULUI XX de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1325 din 17 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/369165_a_370494]
-
citeam în ochi nedumerirea și întrebările agățate de crengile buzelor, Acum stau singur și-mi mâzgălesc sufletul cu ochi de albastru așteptând să văd iar culorile tale atât de frumoase. Atunci În vremurile-acelea când toamnele își scuturau de pe umeri aurul pletelor, rândunele și albe cocoare scriau pe cerul sufletelor noastre cuvintele mustind de arome. Lumina mierie dănțuia peste flori și prin frunze și brazii cu fruntea semeață sărutau albastrul izvorât din ochii ciutelor și vulturilor. În casa aceea dintre palmele brazilor
PICTURA DIN SUFLET de LEONID IACOB în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369262_a_370591]
-
simțuri pe care le credeam demult pierdute. Eram răscolit până în ultima celulă vie a trupului meu fierbinte. La un moment dat, îngerul meu se întoarse pe o parte și își sprijini capul în palma mâinii stângi, privindu-mă în ochi. Pletele blonde îi fluturau ușor, adiate de briza mării. Mă întrebă brusc, cu un aer curios: - De unde sunteți? - Din Valea Jiului, mai exact din Petroșani, i-am răspuns cu o voce stinsă. Dar dumneavoastră ? - București ... Pronunță denumirea capitalei cu un aer de
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
înalt, cum era tată-său, nu! Avea, totuși, chiar înainte de maturizare, înfățișarea unui adevărat bărbat, viguros, călcând cu toată hotărârea. Semănase la chip cu Kirk Douglas, doar că ochii lui erau albaștri-oțelii, iar părul castaniu, lucios, ondulat. După hirotonisire, purta plete lungi până la grumaz. Rasa ori odăjdiile îl făceau mai înalt. Apoi, avea, vedeau toți, carismă! Cucerea atenția, încredera oricui, iar zâmbetul îi era de-a dreptul plăcut ofensiv. Vorba era meșteșugită, mereu în slujba intențiilor sale. De câte ori nu se referise
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
trai mai bun, este o lirică specială, adesea străbătută de mister, de misterul visului ce bate la poarta amurgului. Dacă unele dintre titlurile poeziilor sale exprimă crezuri-îndemn (Nu mutilați poezia!), altele, 4 precum zburătorul lui Hașdeu, exprimă iubirea (Zburătorul cu plete de argint), sau o îndelungă autoanaliză pentru redescoperirea luminii lăuntrice (Căutarea de sine). Versul alb i se potrivește Mariei Giurgiu, fiecare nouă poezie fiind un eseu pe verticală (dacă ar fi să amintim aici poeziile contemporan ieșean Ion N. Oprea
UN VIS CU PARFUM DE AMURG(VOLUM DE VERSURI) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374194_a_375523]
-
of it is still flaring deep inside the frozen abode of the body descending from the high Cross still alight. ȘI A AFOST ZIUA A ȘAPTEA... Cine a stârnit vijelia aceea nimeni nu știe. Bătrânii caiși și-au clătinat cu-nfricoșare pletele albe, și-au sfâșiat pleoapele melcii de pereții fântânii. Argintul din lacrima lor a sporit curcubeul pe care, orbi și bezmetici, nu apucaseră măcar să-l zărească. Pentru că erau muți și năuciți de dangătul stelelor, cineva, poate chiar Dumnezeu, i-a
AMOR PROHIBIT / FORBIDDEN LOVE (POEME) 1 de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374239_a_375568]
-
călare, răzbat în cânt diform; E noaptea-n care umblă în zborul uniform, Sfințind în galben ierburi, de leac făptuitoare. Și simt prin aer iele în jocurile lunii, Cum dănțuiesc besmetic în iarba din poiene Și poleiesc cu vraja din plete toți alunii. Nuntesc cu zburătorii Ilene Cosânzene Și, alb înfiorată, când își aleg și nunii, Răsar și eu cu zorii, în flori de sânziene. Referință Bibliografică: Sonetul nopților de Sânzâiene / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1271, Anul
SONETUL NOPŢILOR DE SÂNZÂIENE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374244_a_375573]
-
nesimțire sub strânsoarea acestor cercuri. În câteva clipe toată grădina era un câmp pârjolit peste care uraganul purta trunchiuri de copaci, ghirlande de flori, pulbere de petale și dale sparte de gresie și marmură. Numai Soare-Împărat rămase în picioare, cu pletele-n vânt, privind împietrit la spulberarea fericirii pe care o dorise veșnică. Câtă risipă de raze a făcut pentru această grădină! Cât a ferit-o de toate primejdiile! Cum a putut străinul, om de rând, să-i cucerească grădina și
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
oprire...Iar de sus ninge cu flori de tei - fluturi aurii pe bolta Iașului - sub povara coroanei sale solare. Și de data aceasta arborele respira ritmic , precum versul eminescian, în timp ce risipea parfum. Își purta coama înflorită ca un tânăr cu pletele-n vânt, răspândind viață. Era în murmurul acela ceva din versul eminescian, „cu frunza-n freamăt” din Făt - Frumos din tei”, când „în mijloc de codru” am zărit o pereche de tineri... Întotdeauna mi-a plăcut să-i iau cu
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
ascunde-n aluniș, Și cu nesaț, privind la chipu-ți mândru , Cu pași ușori, de tine să m-apropii, pe furiș. De m-ai lăsa măcar să te privesc, Cum dormi cu ,,brațul drept sub cap" Să-ți mângâi fruntea și pletele, voiesc, De vraja-ți dulce și de vise, poate scap. Dar liniștea să-ți tulbur, nu-ndrăznesc, Când tu aștepți, mândra-ți crăiasă, Din tei ca să coboare, în cântec îngeresc, Cu păr bălai și fin ca de mătasă. De m-
LUI EMINESCU de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2187 din 26 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362143_a_363472]
-
redeschid ale vieții punți. M-așteaptă munții codrilor sihaștri, M-așteaptă pușca atârnată-n cui, Cabana neștiută a iuibirii, În prag? Iubita mea și-a nimănui... Vechi călător să calc vremelnicia, Să redevin din nou învingător, Să-mi curgă peste plete reci cascade, Lud, iarba să-mi tresară sub picior. M-așteaptă fiarele fără odihnă, Să repetăm scenariul ancestral... Să-mi pun pe umeri blana aburindă, Fad, mirosind a sânge animal. Cu carnea-n tolbă împrăștiind căldură, Să plec înspre cabana
CABANA IUBIRII de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362191_a_363520]
-
Iubire > APRILIE Autor: Daniel Dobrică Publicat în: Ediția nr. 2284 din 02 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Aprilie, cu raze pârguite Și cu copaci devreme înfloriți, Pe-ai primăverii umeri dezgoliți, Așează șal de vițe-nmugurite. Aprilie își prinde-n blonde plete, Stropi limpezi sărutați sfios de vânt Din roua coborâtă pe pământ, Cununi de păpădii și margarete. Aprilie, iubito-asemeni ție, Atât de verde și de viață plin, Îmi lasă cerul inimii senin, Cu nori pufoși și albi, în armonie. Cu tine
APRILIE de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362184_a_363513]
-
Tăcerilor, Divinul aruncă-n urma ceții trandafirul!” Păsările, mesajul cerului, leagă terestrul de înălțimi, sugerează eliberarea de greutatea pământească, zborul sufletului, spontaneitatea, prietenia, cântecul, creația, nemurirea sufletului, dar și hazardul, neprevăzutul, necazul, moartea: „Nu mai știu de am stele în plete, copacii inimii îmi sunt plini de păsări-colibri, buzele sângelui meu ridică din umeri, fâlfâie noaptea pe ceruri pustii!”; „Mi-s mâinile pline de trupuri atinse de păsări și lanuri ce azi nu mai sunt, din zodii de apă răsare un
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
miros de tei. Când mâna mea te pipăie hulpavă Și-ți gustă din căldură și parfum Tu gemi încet (de parc-ai fi bolnavă) Și te-nfășori în pofte ca-ntr-un fum. Când te sărut pe buzele încinse, Pe plete și pe umerii tăi goi, Îți ții sub pleoape flăcările-nchise, Să nu ne mistuiască pe-amândoi. Iar când, în fine, mi te dărui toată Și când, flămând de pofte, te primesc, Eu știu prea bine: tu ești vinovată Că
CÂND... de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378657_a_379986]