2,800 matches
-
un articol al lui Sorin Titel, Contemporaneitate și spirit polemic, articol ce propune o infuzie de incisivitate și spirit critic în conținutul mesajului artistic, repudiind tendințele moralizatoare, care nu fac decât să slăbească vigoarea estetică a operei. Textul reprezintă o pledoarie pentru „valoarea polemică a operei literare”. Rubricile substanțiale sunt „Profiluri literare”, „Poeți contemporani”, „Orientări”, „Studii”, „Cronica literară”, „Cronica editurilor”, „Cărți - reviste”, „Cartea străină”, „Miniaturi critice”, „Din lirica universală”, „Orizontul ideilor”, „Orizont literar-artistic-plastic” ș.a. Poezia publicată de O. se întinde pe
ORIZONT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288580_a_289909]
-
subtitlul „Literatură. Artă”. Directori sunt George Acsinteanu și Remus Țincoca, iar comitetul de redacție este alcătuit din Ion Diaconescu, Cristofor Dancu, Cuza Marinescu, Al. Alexianu, Gabriel Pamfil. Primul număr se deschide cu articolul lui Ion Barbu, Cuvânt către poeți, o pledoarie pentru valorificarea prin poezie a fondului obscur „de păgânătate” din substraturile sensibilității lirice. Programul propriu-zis apare însă, într-o formă explicită, în articolul lui Cuza Marinescu, Preliminarii la cronica literară, înscriind orientarea publicației între hotarele unui „românism” xenofob, angajat în
PAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288644_a_289973]
-
oricât de conștiincioși suntem față de meritele vechilor poeți Vlahuță și Coșbuc, nu putem ascunde faptul că ei nu ne mai inspiră astăzi nici o încredere”. Ilarie Chendi răspunde prompt acestor acuzații, ceea ce atrage o nouă ripostă (Întâmpinare „Sămănătorului”) și o nouă pledoarie pro domo: P.a. este „cea mai modernă revistă literară”, „lipsită cu totul de orice spirit de sectarism sau de coterie”, promotoare a tinerelor talente și a luptei lor „cu prejudiții înrădăcinate și cu scriitori oficiali”. Câteva numere mai târziu este
PAGINI ALESE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288607_a_289936]
-
ființă cu personalitate și responsabilități, centru către care gravitează „învățăturile” și tentativele de modelare, sau omul ca alcătuire favorizată ori oropsită este descris sub specia unei demnități aproape intangibile, proprie unei creaturi unice și privilegiate între toate componentele cosmosului. Formal, pledoaria pentru om apelează la veșmântul teologic (la fel făceau și Erasm, și Pico della Mirandola), spiritul ei este însă modern, de pură sorginte umanistă, și impune prin consecvență și elevație. Sacrificarea omului va fi condamnată („Însă iată că te învăț
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
din Enrique Badosa (Spania), Catherine Durandin (Franța), Alfredo Giuliani (Italia), Adam Puslojić (Iugoslavia), Manuel Simões (Portugalia). În amplul articol din primul număr, Marin Mincu, alegându-și-l drept model pe Constantin Noica (căruia îi este dedicat acest număr), face o pledoarie pro domo, sprijinindu-se pe valorile autohtone care și-au iradiat creativitatea în virtutea unei tranzitivități ce a sfidat frontierele românești. Intenția e de a exalta tocmai acea românitate subînțeleasă, ignorată de comentatorii străini: „Oricine poate constata la fața locului cât
PARADIGMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288685_a_290014]
-
sau poststructuraliste, având toate ca punct de convergență ceea ce autorul numește „cap de serie axiologică”, indeterminatul „frumos”, categorie supremă a idealului și a valorii. Textele în care se analizează metodele școlii formale ruse și ale comparatismului lui D. Caracostea sunt pledoarii pentru actualitatea unor mai vechi concepte, pornindu-se de la întemeierea lor științifică. Un studiu comparatist este dedicat influenței lui Tristan Tzara în literatura maghiară, un altul poeticii futuriste a lui Vladimir Maiakovski în relație cu activitatea școlii formale ruse. Studii
KOVÁCS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287723_a_289052]
-
Chesarie de Râmnic, abordează din același unghi „cartea de înțelepciune” și două individualități ale culturii române. Întemeiat în primul rând pe o bogată bibliografie de specialitate, M. discută cu argumente provenind din mai multe discipline o problematică interesantă, încheindu-și pledoaria cu unele contribuții inedite. Pe aceeași linie, a evidențierii unor aspecte inedite în context româno-polon, se situează și alte investigații de istorie literară, referitoare la Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Gh. Asachi, Mihai Eminescu, Adam Mickiewicz ș.a. Rezultatele preocupărilor lingvistice ale
MITU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
că are, literar vorbind, pregătirea necesară. SCRIERI: Yesterday, București, 1990; Anno Domini 1989, București, 1991; Haimanaua, București, 1994; Părintele Mavrodin, București, 1996; Pedeapsa, București, 1997; Champs-Elysées, București, 1998. Repere bibliografice: Bogdan Popescu, Goana după libertate, CC, 1994, 12; Bogdan Popescu, Pledoarie pentru fericirea eternă, CC, 1996, 6-7; Narcis Zărnescu, Transhumanța ca nevroză istorică, VR, 1998, 4-5; Vasile, Proza, 176-181. M.I.
MLADIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288195_a_289524]
-
axări pe simbol și parabolă, inspirată din viața mediilor intelectuale și a țăranilor. SCRIERI: Nimeni nu rămâne singur, Chișinău, 1980; Grâu nou, Chișinău, 1983; Pragul dinspre zi, Chișinău, 1987; Ploi mari în secolul XX, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: Nicolae Bilețchi, Pledoarie pentru solidaritate umană, LA, 1980, 13 noiembrie; Nicolae Bătrânu, Pasiunea dezbaterilor etice, „Nistru”, 1981, 1; Vasile Coroban, Ingeniozitate sau intuiție justă, LA, 1984, 1 martie; Literatura și arta Moldovei. Enciclopedie, II, Chișinău, 1986, 44. M.C.
MORARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288246_a_289575]
-
eclectic în favoarea dialogului critic dintre discipline și specializări. Fără această confruntare nu cred că putem vorbi despre modernitate - și cu atât mai puțin despre Evanghelie. Secțiunea intitulată „Areopag” discută exigențele mărturisirii Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie în favoarea gazetăriei creștine - o idee întâmpinată uneori de cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Revoluției anticomuniste se numără dreptul mărturisirii în sfera publică. Textul despre „puterea credinței și arta speranței” compilează adnotările noastre simpatetice la o carte semnată de unul dintre cei mai fecunzi eseiști din România postdecembristă. „Ciornele filozofice” se deschid cu o pledoarie în favoarea unui nou tip de critică culturală, arbitrată de Logosul increat al lumii și desfășurată în limitele unei ontologii a participației. Urmează două eseuri referitoare la doi autori gata să recunoască eterna noutate a revelației biblice (H.-R. Patapievici și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru subculturile periferice. Retipărirea Bufniței din dărâmături într-o ediție îmbunătățită nu face elogiul încăpățânării adolescentine, nici nu etalează aerul unei victorii premature. O nouă apariție era necesară din cauza circulației restrânse a primului volum. În al doilea rând, cartea include pledoarii și argumente la care se întâmplă să țin și astăzi la fel de mult. Desigur, formulările adesea pripite, confesive sau pur și simplu inelegante mă nemulțumesc. Pe alocuri, tonul moralist și patetic, tributar amprentei studențești a primului manuscris, mă stânjenește. Este bine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și confucianism. Această carte ar putea fi, bunăoară, Enciclopedia Eliade (șaisprezece volume, 1986) - o operă ce n-a fost tradusă la noi nici măcar fragmentar, rămânând în continuare o raritate în bibliotecile din țară. Toate datele secularizării sunt, de la sine, o pledoarie în favoarea recuperării de către Biserică a sarcinilor educației creștine, în acord cu principiile tradiției patristice. În paralel cu o instrucție „orizontală” în sfera istoriei religiilor, pe care instituțiile educative ale unui stat secularizat s-ar cuveni să le ofere cetățenilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
poverile trecutului. În ambele situații, avocații apărării refuză dezbaterea „la vedere” și judecata transparentă a capetelor de acuzare. Rabatul de la principii, tergiversările alunecoase, penibilele autovictimizări, baricadarea sub regula excepției, discuțiile pe procedură - totul ne este servit, în afară de mărturisirea adevărului și pledoaria deschisă pentru dreptate. Miniștrii minoritari suspectați de corupție și înaltul cler ortodox acuzat de colaboraționism cu fosta Securitate tolerează cu egală bucurie amestecul de ipocrizie avocățească, minciună comunistă și regresie levantină. Așa se face că studierea detaliilor pare indezirabilă, vocea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a străduit, în van, să-l fundamenteze științific - ori la tradiția inițiată în Marea Britanie de comunitatea metodiștilor sau de figuri impozante precum William Morris (1834-1896) sau John Ruskin (1819-1900)1. În Germania, curentul luteran condus de Adolf Stöker consona cu pledoaria grupării americane mobilizate de Henry James sr. (tatăl celebrului romancier) - ambele mișcări fiind critice la adresa abuzurilor manifestate de practica economică din perioada revoluției industriale. Desigur, o critică bazată pe impresii nuvelistice nu poate răsturna datele statistice care vorbesc despre extraordinara
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
autorul, în afară de o largă audiență. Optând pentru o scriitură fără etichetă și promițând o critică a modernității fără unghi specific de lectură, Patapievici depășește tentația elitismului care l-a urmărit multă vreme. Calitatea primă a volumului este una foarte modernă: pledoaria subiectivă pentru luciditate se conturează pe suprafața unui vast argument genealogic. Așa cum ne-a obișnuit, Patapievici discută autori faimoși, opere esențiale aparținând unor epoci distincte. Nicăieri erudiția nu sufocă elocvența, iar silogismele specifice unui discurs istoric sunt încununate de câteva
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
puțin, autorul pare decis să ducă o cursă pe cont propriu. Aceasta nu este o obiecție la capitolul erudiție, „în genul tinerilor” sau al „specialiștilor”. Mai curând este o observație la capitolul înrudiri. Pentru un cititor lipsit de afiliere eclezială, pledoaria finală a lui H.-R. Patapievici nu pare a fi formulată în interiorul unei tradiții articulate vizibil, cu referințe istorice accesibile. Nu știm dacă soluția religioasă propusă, în termeni creștini, rimează cu marile voci critice ale tradiției Bisericii apostolice. Nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
modernitatea să fie realizată într-un sens secular, procesul de instituționalizare a raporturilor dintre oameni este implacabil, iar atunci când creștinismul trebuie să-și fixeze un profil istoric recognoscibil, acest lucru n-ar mai fi imperios necesar? Chiar precedată de o pledoarie pentru discernământ, cum ar putea câștiga autoritate spirituală această invitație la ceea ce un malițios ar putea numi aprofundarea mistică a vagului? Era oare modul de viață al credincioșilor în epoca Bisericii primare condusă de acest criteriu al non-apartenenței „instituționale”6
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îngustă a autoculpabilizării. Aflată sub atac, gândirea vrăjită de perfecțiunile geometrice ale ingineriei sociale nu-și mai poartă povara libertății. Criticată la temelii, retorica occidentală răspunde printr-un apel la înregimentare ideologică: mai mult socialism, mai multe drepturi, mai multe pledoarii pentru integrare, mai multă dezintoxicare postcolonială! În pas de defilare multiculturalistă, nimeni nu are o respirație suficient de amplă pentru a căuta drumul către întrebările cele mai dificile. Însemnătatea neînțelegeriitc "Însemnătatea neînțelegerii" Este aici locul să recunoaștem că, pentru epistemologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
laicilor, fiind tot atâtea moduri de a descoperi bucuria libertății depline în Dumnezeu. Este semnul distinctiv al adevăraților monahi faptul de a elogia, sincer și fără cazne, taina iubirii conjugale. Arhimandritul Emilianos reia în ultimele pagini ale acestui volum patetica pledoarie a Sfântului Ioan Gură de Aur în favoarea dimensiunii sacramentale a dragostei dintre bărbat și femeie. Autorul tălmăcește sensul mistagogic - nu doar etic - al căsătoriei. Creștinii trăiesc această taină ca pe „o comuniune, o unire, un elan ca să-l am și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pe care inteligența creștină să le interpreteze într-o genuină căutare a adevărului. Rare sunt ocaziile în care universitari cu asumată afiliere eclezială dezbat cu aplomb doctrine economice, idei politice, teme filozofice, ipoteze istoriografice, curente artistice. Lipsesc: instituția seminariilor socratice, pledoaria sistematică pentru o elită reprezentativă, proiectele federatoare capabile să întărească conversația dintre rațiune și credință. Întâlnești puține colocvii cu semnificative contribuții teologice la discuția despre: sensul universității, binele comun, natura capitalului în epoca globalizării, religie și democrație, dispariția țăranului, sociologia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ironiile la adresa personajului „Grielescu”, colorată versiune balcanică a „profesorului distrat”, ajungem astfel, inclusiv prin detalii foarte precise, probabil nu fără legătură cu „scandalul Eliade”, la acuzații monstruoase. Nu se mai pune problema dacă Eliade a fost sau nu sincer în pledoariile sale pentru Garda de Fier; nu se mai pune nici problema - în cazul în care se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de unii intentional communities) pe teritoriul Statelor Unite. În consecință, contradicția devine una între privirea către viitor a comunitarismului și puternica relație cu trecutul a comunităților reale. Este fără îndoială meritul comunitarismului că nu cedează tentației regresive care animă mai toate pledoariile în favoarea comunității: comunitarismul nu se întoarce la comunitate, ci merge înainte către ea. Totuși, o asemenea perspectivă temporală nu ia cu adevărat în seamă istoricitatea experienței umane: trecutul nu prea contează, din prezent sunt selectate mai ales exemplele convenabile, iar
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
unui idealist ca Etzioni fragilitatea și, ca să nu spun mai mult, dificultățile oricărui proiect comunitar cunoscut, fie el și „autolimitat” (adaptez formula emisă de Jadwiga Staniszkis cu privire la Polonia comunistă). Totuși, comunitariștii ar trebui să fie mai sensibili la faptul că pledoaria lor se adaugă tendințelor centrifuge și de fragmentare din societatea americană, mult accelerate și amplificate de trecerea de la ideologia asimilaționistă („creuzetul american”) la o ideologie (multi)culturalistă. Mai mult: începând cu „părinții pelerini”, artizanii comunităților au purtat mereu cu ei
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
idée républicaine, liberalismul francez, respinge net orice formă de antistatism sau orice aparentă resurecție a unor referințe și fantasme regresive, cum ar fi punerea în chestiune a separației Bisericii de stat. Uneori francezii opun „Franța republicană” „Americii comunitariste”. În Québec, pledoariile comunitariste ale unui Charles Taylor (de exemplu, pentru ceea ce el numește „diversitate profundă”) au putut fi apropiate de tradiția unui survivalisme communautarien antiliberal, cu rădăcini în secolul al XIX-lea, în scrierile bizarului Franșois-Xavier Garneau. În Statele Unite, doar cei ce-
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]