1,442 matches
-
Murmurul apei invită, spune chiar poetul, la „dulce moliciune”. Privind luna ce se Înalță și danturile albei baiadere, sultanul se Îmbată de o „dulce desfătare”. Chiar violența se manifestă și se risipește În acest climat de moliciune dulce. Există o plenitudine a peisajului În Florile Bosforului, Conrad etc. Însă, din pricina abuzului de parfumuri, sonuri divine, culori, plenitudinea se Întoarce spre viciu, iar viciul caută tonurile stinse, concupiscente. Edenul bolintinean este plin de grații obosite din cauza abundenței. Obiectele Își pierd vigoarea matinală
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
albei baiadere, sultanul se Îmbată de o „dulce desfătare”. Chiar violența se manifestă și se risipește În acest climat de moliciune dulce. Există o plenitudine a peisajului În Florile Bosforului, Conrad etc. Însă, din pricina abuzului de parfumuri, sonuri divine, culori, plenitudinea se Întoarce spre viciu, iar viciul caută tonurile stinse, concupiscente. Edenul bolintinean este plin de grații obosite din cauza abundenței. Obiectele Își pierd vigoarea matinală, farmecul prospețimii. Privirea le Învăluie complice, privirea le adoră și, cum ziceam, le corupe prin exaltarea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
două atribute pe care poetul le cere feminității: inocența și capacitatea de a Îmbăta sufletul. Fața poate fi Înșelătoare, ochiul este Însă mereu loial: el traduce exact combustia interioară, starea, natura pasiunilor. Pentru a fi complet, pentru a da sentimentul plenitudinii, erosul trebuie să atingă, prin inocență, treapta magicului. Efectul imediat este beția dulce („și amorul magic ne Îmbată dulce”), răsfățul acela viclean pentru că este ambiguu: o exaltare a grației, un joc al inocenței, dar și o subtilă perversitate, o Întîrziere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de referință și obiect de meditație lirică: loc de refugiu, obiect, În fine, de adorație, imagine a fecundității și armoniei naturale. Lunca este, În lumea materiei, ceea ce este cabinetul În existența frigurosului, comodului Alecsandri: un spațiu privilegiat. Satisface sentimentul de plenitudine pe care poetul Îl reclamă mereu cînd se află În mijlocul naturii. O plenitudine a liniștii și siguranței. Lunca reprezintă natura domesticită, simpatică: un veritabil tranchilizant pentru spirit. Ea ne Învață limba coexistenței pașnice În universul material: „Sus, paingul pe un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de adorație, imagine a fecundității și armoniei naturale. Lunca este, În lumea materiei, ceea ce este cabinetul În existența frigurosului, comodului Alecsandri: un spațiu privilegiat. Satisface sentimentul de plenitudine pe care poetul Îl reclamă mereu cînd se află În mijlocul naturii. O plenitudine a liniștii și siguranței. Lunca reprezintă natura domesticită, simpatică: un veritabil tranchilizant pentru spirit. Ea ne Învață limba coexistenței pașnice În universul material: „Sus, paingul pe un frasin, urzind pînza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Ea se mulțumește cu sentimentul unei comuniuni bonome În natură. Lunca este o natură fericită. Nu cunoaște contestația pentru că nu cunoaște contradicția. N-are forțe rebele, În teritoriul ei nu există goluri, rupturi care să primejduiască sensul acestei comuniuni și plenitudini. Lunca este și un spațiu erotic. Eminescu cheamă femeia În mijlocul codrului, Alecsandri o invită (vom arăta mai tirziu) În luncă la o partidă de șoapte, de cîntece Îngînate și de bocete line. În interiorul luncii se află și balta. Romanticii cîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de comoditate (securitate) a poetului și satisface, În același timp, nevoia de evaziune. În pustietatea, neclintirea iernii, sania este un semn al migrației reconfortante. * Alecsandri găsește energii proaspete să celebreze apariția luminii și renașterea naturii. Alt sentiment de beatitudine, de plenitudine absolută: „Ah! iată primăvara cu sînu-i de verdeață! În lume-i veselie, amor, sperare, viață, Și cerul și pămîntul preschimbă sărutări Prin raze aurite și vesele cîntări!” În poeme năvălesc viețuitoarele, intră vijelios ierburile și arborii, spațiul liric este acaparat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se despart) ce stă ambiguu la frontiera dintre simulare și senzația reală de stingere. Conachi se grăbește să Îmbrățișeze o idee mare, răspîndită În poezia erotică a evului mediu: unirea eternă În moarte. Este mitul tristanian al pasiunii care află plenitudine și liniște În transcendent. Nu-ți vine să crezi că ipocritul boier moldav Împinge libovul lui spre o asemenea metafizică: „Amar nouă, ce durere ne arde și ne topește, Noi murim, și lumea toată nimic nu ne folosăște! Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Zulnie, eu nu mi-oi schimba cuvîntul”). Traduse În gramatica afecțiunii, timpurile lui Conachi sînt următoarele: prezentul (timpul durerii, al absenței, al fugii; timpul bocetului, timpul prefăcătoriei, seducției și timpul scriiturii); trecutul, care, de regulă, este timpul petrecerii și al plenitudinii, timpul la care a fost redactat (rostit) jurămîntul de vasalitate; timpul memoriei, timpul martorilor; În fine, viitorul, timpul, cum ziceam, al marilor promisiuni, timpul prin care vorbește eternitatea și se exprimă absolutul: iubirea va fi veșnică, chinul nu mă va
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vărul Cartof, Loboda, Știrul, Dovleacul, Salata, Manila, Piersica, Pepinile, Urzica și, cu toate acestea, impresia este de abstracțiune pentru că simțul liric este covîrșit de simțul moral. Lipsește implicarea În materie, lipsește acea spaimă obscură față de anumite elemente și sentimentul de plenitudine și siguranță față de altele. Pentru Pann toate obiectele sînt la fel. Numai virtutea sau viciul (prin omologare cu natură umană) le-ar putea diferenția. Unde reușește el este În portretul moral. Iată pe acela al femeii senile și rele: „O
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de Întristare. Petrecerea În singurătate. „Valea tristă” și sentimentul securității. O evaziune și un eșec. VI. Ion Heliade Rădulescu. Trei verbe esențiale: a crea, a plasma, a edifica. Impaciența și lăcomia acumulării. Poezia Începe cu treapta zero a existenței. Tema plenitudinii, tema informului. Nevoia de ordine. Scrisul ca datorie sacră. Figura Părintelui și abolirea complexelor. Obiectul supradimensionat. „Sublimul În cele dinafară”. Un obiect poetic „În sfadă” și un subiect „În volbură”. Adorația și greața față de lucruri. Discursul unui poem: O noapte
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
constipația. Multe persoane normale evacuează un scaun la 2-3 zile, deși majoritatea prezintă câte un scaun zilnic, iar unii chiar de 2-3 ori/zi. Simptomele cauzate de constipație sunt puțin alarmante: oboseală, cefalee, insomnii, ușoară anorexie, disconfort abdominal, senzație de plenitudine. Cauza constipației ar putea fi întreruperea peristaltismului în regiunea fără plexuri intrinseci; materiile fecale trec pe aici cu dificultate. Diareea Eliminarea frecventă de scaune neformate care conțin resturi alimentare nedigerate reprezintă diareea. Ea apare din cauza tranzitului accelerat din intestinul subțire
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
nu o permit. Căile descendente medulare pot influența reflexul de micțiune, determinând capacitatea de a opri sau iniția micțiunea în mod voluntar. Pe măsură ce vezica se destinde, impulsurile de la receptorii vezicali transmit, de-a lungul căilor ascendente medulo-corticale, o senzație de plenitudine și nevoia de a urina. Dar, ca răspuns, micțiunea pot fi oprită temporar prin activarea căilor descendente care stimulează inervația simpatică a sfincterului uretral intern și nervii motori somatici ce inervează sfincterul extern. La fel, micțiunea poate fi inițiată, chiar dacă
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
a avut profil geografic ecologic. Deoarece volumul cel mai mare de observații și aplicații pe teren îl oferă primăvara și vara, când condițiile climatice și meteorologice nu pun probleme speciale în organizare și când plantele și animalele se găsesc în plenitudinea manifestărilor biologice am ales sfârșitul lunii mai. Pentru a face conexiuni si cu celelalte discipline școlare am pledat pentru a coopta in echipa de lucru a proiectului și profesorul de geografie din liceu . Excursia am organizat-o respectând cele trei
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
permis să se uite faptul că doar în persoana mea rezidă puterea suverană a cărei caracteristică proprie este spiritul de povățuire, de justiție și de rațiune; faptul că doar de la mine curțile 5 își trag existența și autoritatea; faptul că plenitudinea acestei autorități, pe care o exercită doar în numele meu, rămîne mereu în mine și că folosirea ei nu poate fi niciodată întoarsă împotriva mea; faptul că numai mie îmi aparține puterea legislativă, fără dependență și fără să o împart cu
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
de republicani. Această "conjuncție a centrelor" permite votarea "legilor constituționale" în februarie și iulie 1875. O largă putere este acordată președintelui Republicii, ales pentru șapte ani de către *Adunarea națională (adică reuniunea Camerei deputaților și Senatului) și reeligibil. Acesta dispune de plenitudinea puterii executive și poate dizolva Camera cu acordul Senatului. De asemenea numește miniștri. Camera deputaților, aleasă pentru patru ani prin sufragiu universal și prin scrutin de arondisment, își vede puterile limitate de către Senat, de inspirație conservatoare. Ales de colegii electorale
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
un „kedger“, cum îi zic matrozii, ținînd în fața lui o icoană de lemn, ce înfățișează tragica scenă în care și-a pierdut piciorul. Se văd trei balene și trei ambarcațiuni, dintre care una îpe care mai punea încă piciorul în plenitudinea lui originară) e pe punctul de a fi mestecată de fălcile balenei din primul plan. Mi s-a spus că, de zece ani încoace, omul acesta arată unei lumi neîncrezătoare atît icoana cu pricina, cît și ciotul. Iată că a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cercetîndu-i doar scheletul împuținat, întins în acea pădure plină de pace. Numai în miezul celor mai mari primejdii, numai în vîrtejurile stîrnite de coada furioasă, numai pe marea adîncă .și nemărginită poate balena vie să fie descoperită cu adevărat, în plenitudinea ei. Dar șira spinării? Cel mai potrivit mijloc de a o privi este de a-i pune cap la cap oasele, întinzîndu-le cu ajutorul unei macarale, ceea ce ia destul timp. Dar cînd e gata, seamănă cu Coloana lui Pompei, ai spune
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și-a întors spatele de la rafinamentele și complexitățile urbane". Lamartine, zice acest critic, împrumutînd o caracterizare a lui Lemaitre, este "un mare poet aryan". "Din punct de vedere poetic, urmează Thibaudet, Lamartine a trăit în familia, sentimentele aerate și luminoase, plenitudinea solidă și sănătoasă a florilor și a fructelor, a corpurilor și a sufletelor." "Hugo, adaugă criticul, a strălucit de sănătate, de natură exuberantă și directă." Cu Baudelaire însă, urmează Thibaudet, apare pentru prima oară poetul civilizației urbane (căruia îi găsește
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
mari capitale să producă în veacul al XIX-lea o poezie..." " Aceasta e poezia care începe oarecum cu Musset și-și găsește desăvârșirea - în măsura în care poate fi vorba de desăvârșire - în Baudelaire." Numai o singură capitală, zice Thibaudet, "a mai realizat plenitudinea vieții urbane", și anume Roma, care a creat și ea "o poezie urbană originală, autohtonă, satira, - satira tota nostra". Poezia lui Baudelaire, după Thibaudet, nu putea naște decât în Paris. Acest critic arată că totul - peisajul, amorul, femeia din Baudelaire
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
direcționată către "masele fără de partid" în primul rând, comuniștii convinși nemaiavând nevoie de atât de multă îndoctrinare și devenind la rândul lor factori propagandistici convingători (vezi Zanc: 1975, 42-43) și nu oferă astfel decât o ideea vagă și incompletă despre plenitudinea ideologică a leninismului romantic. În final, o lucrare recentă a lui Alexandru Matei insistă asupra componentei romantice a gândirii lui Ceaușescu, fără a analiză însă problema din punct de vedere ideologic, așa cum îmi propun eu (Matei A.: 2011, 59-68). Așa cum
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care trăiește, întrucât și-a rezervat prea puțin timp spre a-și grădinări „textul” ființei. Mai optimiști, Long și Porter (apud Birch, 2000), vorbesc și despre existența unor adulți care trăiesc acest anotimp al vieții cu un sentiment de autentică plenitudine și bucurie, descoperind cu „papilele” larg deschise posibilele delicii ale acestei vârste. Solidari cu poziția lui Durkin (1995), considerăm că adultul de vârstă medie traversează sau nu o perioadă critică în funcție de „lentila” prin care își privește existența și care depinde
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
care trăiește, întrucât și-a rezervat prea puțin timp spre a-și grădinări „textul” ființei. Mai optimiști, Long și Porter (apud Birch, 2000), vorbesc și despre existența unor adulți care trăiesc acest anotimp al vieții cu un sentiment de autentică plenitudine și bucurie, descoperind cu „papilele” larg deschise posibilele delicii ale acestei vârste. Solidari cu poziția lui Durkin (1995), considerăm că adultul de vârstă medie traversează sau nu o perioadă critică în funcție de „lentila” prin care își privește existența și care depinde
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
o atestă Descamps (2008), întâlnirea Luminii, eveniment plasat în a doua parte a experienței, constituie momentul ei cheie, iar precizarea dr. M. Morse (1992) nuanțează lucrurile, dacă avem în vedere că toți copiii cu NDE beneficiază de 231TRAUMA ȘI SUFERINȚA plenitudinea relaționării cu Lumina, în timp ce doar o parte din adulți au această șansă. Desigur, vorbim de cu totul altă Lumină decât cea cotidiană pentru că este o plăsmuire vie, învăluitoare și debordantă de iubire și tandrețe, care comunică telepatic. Dincolo de disprețul olimpian
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
estompează considerabil, sau chiar dispare definitiv. Resursele transfiguratoare ale unui asemenea eveniment nu trebuie să surprindă din moment ce individul are revelația că viața continuă într un arpegiu mai înalt, când deși își abandonează trupul deteriorat și/sau ponosit, supraviețuiește totuși în plenitudinea realității sale subtile. Mai apoi, orice persoană care a avut șansa unui NDE înțelege că singurele solemnități perene ale vieții sunt iubirea și cunoașterea. Cât privește perspectiva epistemică, putem rezuma că NDE-ul constituie dovada cea mai fezabilă cu privire la ideea
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]