5,205 matches
-
putem spune că există un,,noi''? Cred că fiecare s-a retras în cochilia lui ... cu gândul și tăcerea care răsună în minte.'' Sufletele noastre sînt zdrențuite de jale. Carmen simțea căldura soarelui pe față.Cu ochii închiși, simțea printre pleoape o lumină difuză. Încerca să descifreze nuanțele luminii, dar era imposibil. Și pentru că ochii începură s-o doară, renunță. Soarele părea că s-a acoperit cu o perdea.O perdea de lumină care începuse să-i facă rău.Coborând de pe
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
oare mai porți Credința-n suflet și în gând? Române, tu, oare mai crezi În Învierea ta pe cruci Când răstignit între amiezi Spre nicăieri te duci, te duci...? Române, oare tu mai simți Durerea tainicei dureri Când strângi din pleoape și din dinți Uitat de Cel din Cer când ceri? Române, tu, oare mai verși Lacrimi fierbinți de ceară Din lumânări de popi perverși Ce vând cristoși și țară? Române înviat din chin Purtând pe cap coroană Din țepi și
A-NVIAT HRISTOS, ROMÂNE! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 856 din 05 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348021_a_349350]
-
din 01 mai 2013 Toate Articolele Autorului Vis de vis depășim caii somnului cu șeile goale la sosirea dimineții Sângele urcă și coboară coline; știe drumul se grăbește, e încă departe de galopul nebun. Inima-l strunește din zăbale ca pleoapele să cuprindă cerul și cu lacrimi de ploi, să ude pământul rumen fugărit de vânt. Apoi ca o trecere prin câmpie lasă amintirea în gândul femeii, la început un plâns, un nechezat departe la cotitura râului sălbatic unde trece un
CAII SOMNULUI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348037_a_349366]
-
Poezie > Cantec > MAMA, FIORD AL APELOR LINIȘTITE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mama Poezii de Al.FLORIN ȚENE Mama, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea, închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Tristă intră mama
MAMA, FIORD AL APELOR LINIŞTITE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348051_a_349380]
-
un alt înțeles,o altă cărare, o altă speranță, o clanță pentru o altă, o altă... până rămâne măduva Limbii Române. Al.Florin ȚENE O8.iunie.2008 Geoagiu Băi Mama, fiord al apelor liniștite Din ochiul apei cu nori de pleoape Soarele răsare ca un gând mai blând, Când nări de căprioare se mulează-n ape Și-o altă lume încolțește-n gând. Acolo, memoria mea, închisă, umple cu durere un alt gol, Când căprioara a căzut ucisă Tristă intră mama
MĂDUVA LIMBII ROMÂNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348052_a_349381]
-
în alegeri, în priorități. (Laurențiu Dumitru). “Mi-aș dori ca, înainte să începeți lectura acestor pagini, să vă opriți măcar un minut agitația interioară, așa cum ni se întâmplă când ajungem brusc în fața mării, ori la poalele muntelui. Să coborâți alene pleoapele, să întindeți precauți, dar cu înfiorare auzul, nările, degetele, pecetluind buzele, și să vă închipuiți alunecarea unei corăbii pe apele mării Egee. Flancată la o lungime de braț de șiruri de pescăruși năstrușnic-flămânzi, năbădăioși, obraznici, apucători și gureși cât cuprinde
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
I), p.28.) Invocarea divinității în titlurile sonetelor: „Era-n Lumină o blândețe vastă” (Crișan V. Mușețeanu, p. 439.) „Cătând pe Dumnezeu, L-am întâlnit” ( Crișan V. Mușețescu, p. 440.) Din volumul 2: „În orice răsărit când mă trezesc / Și pleoapele cu teamă le deschid / Zărind albastrul cerului fluid / Lui Dumnezeu umil îi mulțumesc...” (Tudor Opriș, În orice răsărit, p. 66.) „...Din tinerețe mi-e stăpân Cuvântul / cel dăruit cu spaimă și minune / cel căutând comoară să-mi adune / învingător învins
INVOCAREA DIVINULUI ÎN CREAŢIA LITERARĂ , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348048_a_349377]
-
lui lăsa în urmă atâtea amintiri legate de orașul lui Beethoven. Merse tot cu trăsura la gară, trecea prin centrul Vienei ca un semn de adio, se întreba dacă va mai revedea vreodată acest frumos oraș, privea cu lacrimile sub pleoape fiecare colțișor, fiecare clădire, fiecare cafenea, fiecare birt, îi venea să coboare și să sărute pentru ultima dată pământul sfânt al Vienei; aici își petrecuse cei mai frumoși ani ai vieții lui, avusese colegi, prieteni, amintiri, aici avusese cei mai
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
pe dealuri, ciobanii pe poienele munților întregeau acest tablou măreț și-l umanizau. Era freamătul naturii la ceas de nuntire și toate se reflectau în sufletul poetului ca într-o oglindă, luminată de portretul Veronicăi care-i era prezentă sub pleoape, sporind acest extaz cu un plus de fericire... El acum era parcă centrul Universului în acel cerc al cărui centru e pretutindeni și a cărui circumferință nu e nicăieri, cum spunea Pascal. Și fericirea lui nu depindea de acest cerc
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
poezii pe care să le publice-n Convorbiri... La Botoșani mai avea și o întâlnire cu Micheru... Când se va duce la Iași poate va da și pe la Veronica! Răcoarea camerei îl muie și adormi, veneau din trecutul lui printre pleoape amintiri de tot felul, era tot privăvară, o primăvară cu ape învolburate și câmpii și dealuri verzi; era seară, stele, lună mare, holdele de grâu îi mângâiau privirea, codrul întunecat, din care se auzeau câtând mierla și presuri, foșnea în
EMINESCU ŞI VERONICA- PLECAREA DIN VIENA(CAP13-14) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348044_a_349373]
-
întreabă ceilalți cocori era doar un zbor de rutină la care inima cocorului prea plină de iubire însă nu a rezistat. prea trist bărbatul uneori precum un poem sărac în vocale ochii lui parcă ar oglindi oceanele lacrima din colțul pleoapei să fie doar oglinda lunii? și ce dacă e puternic și ce dacă în inima lui nu încape teama si ce daca cu o singură palmă ar putea curăța cerul de stele uneori rămâne singur, atât de singur încât sufletul
DESPĂRŢIREA DE EA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348137_a_349466]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > AM ADUNAT DIN VISUL TĂU O FLOARE... Autor: Marin Bunget Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Priveam spre somnul tău rătăcitor, Spre adierea pleoapelor închise Și am simțit cum pătrundeai ușor Acolo, unde lumea e din vise. M-am strecurat în visul tău, tiptil, Fără să simți a pașilor chemare, Eram ca-n primăvara lui april Când roua strânge razele de soare. Tu alergai
AM ADUNAT DIN VISUL TĂU O FLOARE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348159_a_349488]
-
compensează, ca la simboliști, neajunsurile prezentului autohton, poetul se visează un peregrin zănatic, neostoit, care bântuie cu visarea țărmuri exotice din nord, cu fiorduri și burguri. Toate preumblările sunt însă doar iluzorii visuri: „Dar, ce păcat, e-o seară răcoroasă // Pleoapele mi se deschid ușor // Și mă trezesc; alăturea pe masă // Surâde trist, o hartă bicolor” // (Vis) Uneori, poetul e dispus să negocieze și să cumpere „visuri”: „Hei! Voi cu visuri de vânzare // N-aveți unul mai ieftin? // Vi-l plătesc
BALANSOARUL CU VISE, POEME DE TEODOR BARBU-CRONICĂ DE EMIL ISTOCESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348141_a_349470]
-
se desfac Abisuri albe-n file de zăpadă Ce-nghit hulpav doar pașii dintre noi, Fulgi de neliniști mari ce-ncep să cadă Și cum se-adună umbrele-n convoi. Înaintez cu greu și-mi duc târziul Povară ninsă-n pleoape de îngheț Dar nu renunț să-mprăștii argintiul Acestei ierni și să îmi fac podeț Din vise neatinse de paloare Spre malul tău, la fel de-nsingurat. Nu te-am strigat iubire... Și-acum doare Că nu ți-am spus ce
PE NUME DE ALINT... de AURA POPA în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347540_a_348869]
-
un semn prietenesc folosit numai de el, șoferilor în cauză. A mai făcut doi pași. Se gândea deja că după următorii trei va fi pe trotuarul celălalt, dar nu a mai apucat să-i facă... Câteva secvențe de secundă, în spatele pleoapelor sale larg deschise, s-a derulat un film năucitor de rapid și de înfricoșător. În spatele autoturismului, care oprise brusc prin folosirea brutală a sistemului de frânare, și-a făcut apariția o camionetă de transport marfă de culoare albă. Venea în
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
adresă un al treilea bărbat cu voce blândă, îngrijorat. Apoi vom încerca să vorbim... Ia să vedem: m-ai înțeles? Bietul om, cu ultima fărâmă de energie pe care simțea că o are, se forță și reuși să își miște pleoapele de mai multe ori. Spre mirarea tuturor, începu să vorbească. - Nu este el... Nu este vinovat. Lăsați omul... în pace, oameni buni! șopti el, destul de greu, dar clar, cu voce rugătoare. - De unde știi tu că nu este vinovat? îl întrebă
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
urechile..., domnule doctor. Aud foarte bine și... interpretez bine zgomotele. Nu m-a lovit cu mașina, domnilor polițiști... Mă auziți? Am căzut eu..., dar după ce mi-a lovit bastonul... Trecuse de mine, a mai rostit nevăzătorul, destul de greu, trăgându-și pleoapele peste ochii lipsiți de lumină. Leșinase. - Și-a pierdut cunoștința! a exclamat medicul și a dat imediat indicații oamenilor ce-l însoțeau. L-au ridicat cu mare grijă și l-au așezat pe targă. Odată urcat în mașină, aceasta a
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]
-
în jurul ei lumină, Blândă, curată, fără vină. Aripile i s-au zdrobit, Cu anii ei a scris un mit. Vroia să dăruiască viață, Suflete să ocrotească. Dar misiunea și-a-ncheiat, Sus spre ceruri a plecat. O lacrimă i-a înghețat pe pleoape, Mărgăritar în miez de noapte. Ea vindecă acuma îngeri, Pe care i-am făcut să sângere, Cu multele noastre păcate, De suflete ne stau legate. Ne iartă copilă că nu te-am ținut, Aici lângă noi mai mult. Suntem doar
ARIPI FRANTE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1122 din 26 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347561_a_348890]
-
acoperită cu o cergă mâțoasă, caldă, prea caldă, lăsând doar un picioruș în afară, neacoperit. Când intră mama ei cu căldarea cu lapte în odaie, simți, parcă, mirosul laptelui proaspăt, făcu ochișori mari, se ridică șezând pe pat, frecându-și pleoapele. - Mama, îmi faci turte? Mi-ai promis că-mi faci turte! - Da, Măriuca, îți fac turte, ți-am promis de cu seară! - Vreau chiar acum! Îmi faci? - Da, puiul meu, îți fac! Dar mai așteaptă să mănânce taică-tu, că
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ZICERE ALBASTRĂ Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului o să desfac singurul cuvânt din această vedere albastră până ce acesta se va deschide cu o pleoapă o să vorbesc singura vedere din acest cuvânt ce dă înspre mare până ce aceasta va răsări nisipul Referință Bibliografică: zicere albastră / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1125, Anul IV, 29 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Vasile
ZICERE ALBASTRĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347721_a_349050]
-
cântec de lumină Un cântec de lumină, ninge mister prin crengi când ciutura-nflorită coboar-adânc în suflet. Izvoru-i nesecat, cu apa cea mai lină, răcoare-i e iubirii cu arsiță în umblet. Un cântec de lumină ninge cu maci în pleoape când somnul nopții vine să-ți dăruiască vise. Acolo te simt eu, de mine, mai aproape, în apele duioase, povești încă nescrise. Sunt cântecele toate, de fulgi-petale ninse, acolo între ape, acolo între vise... Flori de gheață Te-aștept dintotdeauna
SECTIUNEA MEA DE POEZIE DIN VOL.VI SIMBIOZE LIRICE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1179 din 24 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349998_a_351327]
-
se lasă noaptea Gândurile îmi vin în zbor. Cu ele aduc dragi amintiri, Și sufletul îmi răscolesc. Sunt crâmpeile unei iubiri Ce noaptea eu le retrăiesc. Când prin geam luna pătrunde, Iar stelele sclipesc timid, Atunci somnul mă cuprinde Și pleoapele mi se închid. Timpul se scurge plin de vise, Ce sufletul le-a strâns discret. Ele-s în amintiri cuprinse, Iar viața-mi trece încet,încet. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: VIAȚA TRECE ÎNCET,ÎNCET... / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
VIAȚA TRECE ÎNCET,ÎNCET... de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1471 din 10 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350076_a_351405]
-
toate par că-s trecătoare, Dar, am fost mici cu dragoste înșelătoare Asemeni dragostei dintîi. Aroma ta ce-a de copilă O mai tot simt și azi eu pe aproape, De parcă sunt închis în carte Și răsfoiesc asemeni ca sub pleoape. Și tot citind pe ale tale buze Ce le-ai lăsat acum o vreme, Eu te doresc, te vreau aproape Însă în suflet scriu: se teme... Îmi pot închipui doar clipe Cînd ambii stînd pe așternutul de zăpadă, Căzură fulgi
MAREA DIMINEAȚĂ de ALEXANDRU TOPOLENCO în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350109_a_351438]
-
Toate Articolele Autorului Îmi curg în suflet ploile din tine - stropi dulci, închiși într-un sărut. Cuvintele-ți m-ating cu șoapte fine - fior din rouă nepierdut. Îmi rog iubirea-n trup să înnopteze, îmi picure în suflet zori, pe pleoape netrezite Soare-așeze, să-mi guști sfiala, să m-adori. O lacrimă, cât un surâs, iubire, pe-obrazul dimineții blând, sărută clipa vieții cu uimire și-mi pune stavilă pe gând. Îți murmur numele-n silabe frânte, te chem timid și
IUBINDU-TE... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350116_a_351445]
-
pulsul urlând în tâmple, cum dispăreau treptat urmele civilizației, fiind înlocuite cu pâlcuri de vegetație sălbatică. Nu voia să se gândească la ororile care nu o lăsaseră să pună geană pe geană în noaptea dinaintea nunții, dar ele zburau pe sub pleoapele închise, ca imaginile dintr-un film de groază în care soțul ei era un psihopat care o chinuia până la moarte, îi ascundea trupul între mâlurile puturoase din Delta Dunării și îi anunța pe prietenii ei că se înecase în mod
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]