2,329 matches
-
recrutare. Îmi merge destul de bine. Dar nu e o slujbă interesantă, uneori poate deveni plicticoasă rău. - Bine, dacă iese banul... - Într-adevăr, asta da... Dar știi că nu mă mai mulțumește? - Chiar așa te plictisești? - Nu e vorba atât de plictiseală, cât de perspectivă, înțelegi... Nu pot să spun că viața mea merge bine. Nu merge nici rău, dar cu toate astea nu am tot ceea ce-mi doresc. Și e greu de spus ce-mi doresc. Pândeam momentul să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bravo, Alexandra. Dar dacă îmi amintesc bine, ne mai despărțisem o dată, după numai două săptămâni de la prima întâlnire. Despre asta am vorbit cu alt prilej, așa că n-o să insist. M-am despărțit, m-am împăcat și m-am despărțit din plictiseală. Însă a doua oară a fost ceva definitiv. O, și să-mi amintesc cum a fost la Spital, când a făcut avortul, pentru că m-a anunțat la câteva zile după despărțire, mereu aceeași doamnă demnă, că a rămas însărcinată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zile plicticoase lăsate în grija computerului de bord, care va colecta pietre, va monitoriza variațiile atmosferice (dacă există), va purica planeta de orice elemente constitutive și va efectua experimentele de rigoare. În asemenea zile ai face orice ca să scapi de plictiseala care te macină. Unii exploratori își cară cu ei aparate virtuale sofisticate și își petrec perioada de rutină într-o permanentă fantezie sexuală. Există și aici puzderie de nemulțumiri cauzate de programele oferite, pe care unii ezită din jenă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
ușor și ea a culisat lângă perete. Cunoșteam exact ce intensitate trebuie să imprim impulsului; mă jucam cu ușa asta de mic copil, și era unul din puținele lucruri pe care Mama Mare nu le modificase. În rest, poate din plictiseală, reorganiza periodic spațiul de locuit, adăugându-i an de an noi jaluzele, sau un tapet nou, sau o nouă mochetă. Intrând în vestibul, m-am descălțat, așa cum cereau insistent regulile casei. Eram sigur că Mama Mare ar fi remarcat orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
înțelegeam cât de cât erau niște pretenari triști de la 264, unde intrasem odată din greșeală, căutând un coleg în legătură cu niște cursuri. Am intrat, ăia beau, mi-au zis bea și tu și am băut. În rest, facultatea nu-mi plăcea, plictiseala, liniștea care mă înconjura și dorința de a dormi cât mai mult, asta era viața mea. O să sar peste Cișmigiu. Carmen În schimb asta pune capac la toate. Trebuie neapărat s-o spun, pentru că de la cheful lui Carmen nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
intrarăm în barul de la subsol, ca să bem ceva. — Pari foarte gânditoare, zise ea. — Boceam Scala. — O. Se întristă. — Da, știu... Am păstrat un moment de tăcere respectuoasă. După care Janey spuse: — Știi, chiar abia aștept. De obicei, mă cutremur de plictiseală la gândul că trebuie să văd un alt Vis, dar se spune că ăsta e excelent. Ar trebui, zisei eu, sorbind din ginul tonic. Deși n-am văzut decât câteva fragmente. Nu știu de ce, dar aproape toate au ost scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
Încolo, ori de câte ori observa pe cineva că frământă un singur ziar tot drumul de la Veneția la Milano, Brunetti se gândea la asta; Monetti avusese fără-ndoială timp berechet la dispoziție, dar părea să se afle Încă la primele pagini. Poate că plictiseala Îl forțase să Înceapă să-l citească a doua oară. — Mulțumesc, Monetti, zise el, pășind pe punte. Tânărul ridică privirea și zâmbi. — Am Încercat să merg cât de Încet am putut, domnule. Dar e-o nebunie, cu atâția maniaci care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
minte ideea că Lucia - în cârdășie cu vreun cunoscut de-al ei, avea mulți din ăștia, reușea să îi atragă precum un magnet, ha, ha, un magnet cu sânii mari! - pusese la cale întreaga scenă, tocmai pentru a mai risipi plictiseala generalizată. Poate că tocmai de aceea nici nu băga capul pe ușă, stătea pe undeva - nu cumva o fi chiar în acel Land Rover, e și musafirul nepoftit acolo, așteaptă reacțiile mele tâmpite, fumează și poate chiar și-o trag
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
doar din întâmplare, evident, nu ați văzut cumva ceva demn de a fi adus în discuție... Poate un musafir oarecare care a intrat în curtea vecinului dumneavoastră. Da, știu că ploua torențial, dar tocmai de aceea, în zilele ploioase, fiindcă plictiseala ne chinuie amarnic, aruncăm, din când în când, un ochi pe fereastră, cu speranța că... - Cel de la știri? - Ce știri? Nu-nțeleg (l-ai văzut, tataie, așa-mi place, zi-i cu vorbele tale de bătrân libidinos...), la ce vă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
puturos ce vindea iluzii, În care mă aflam. respiram același aer de mâncare la pachet Înmiresmat cu duhoarea de budă de tren accelerat la clasa a doua și Împărtășeam cu toții aceleași vise de furnici. Crezusem că, odată ce voi scăpa de plictiseala de provincie și de bombănelile lui Janet, lucrurile vor merge ca pe roate. Numai că Poezia Îmi fugise cu un bețiv din tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, Într-una din serile când mă Întorceam moartă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să-și valorifice la maxi- mum resursele logistice care ne vor face cât mai puțin depen- denți de administrația centrală ! „Aha !“, m-am iluminat eu. Deci Ăsta era motorul din spatele Întregii acțiuni. Nu era nici pura ospitalitate, nici naivitatea, nici plictiseala și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era vorba de mai mult decât atât. Tot ce știu e că ghizii, Împreună cu primarul, purtau cu toții o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
puturos ce vindea iluzii, în care mă aflam. Respiram același aer de mâncare la pachet înmiresmat cu duhoarea de budă de tren accelerat la clasa a doua și împărtășeam cu toții aceleași vise de furnici. Crezusem că, odată ce voi scăpa de plictiseala de provincie și de bombănelile lui Janet, lucrurile vor merge ca pe roate. Numai că Poezia îmi fugise cu un bețiv din tramvaiul 16, mai inspirat și mai vesel decât mine, într-una din serile când mă întorceam moartă de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
noastră reușește să-și valorifice la maximum resursele logistice care ne vor face cât mai puțin dependenți de administrația centrală ! „Aha !“, m-am iluminat eu. Deci ăsta era motorul din spatele întregii acțiuni. Nu era nici pura ospitalitate, nici naivitatea, nici plictiseala și nici vreo legătură personală a primarului cu firma noastră de turism, ci ceva foarte precis și arzător : autosuficiența. Nu știu dacă era vorba de mai mult decât atât. Tot ce știu e că ghizii, împreună cu primarul, purtau cu toții o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ceea ce se cheamă «ficțiune poetică». Nu sînt prea constanți În sentimente și nici În activitate. Deoarece le place să facă numai ceea ce vor ei, se plictisesc repede și simt nevoia de ceva care să-i smulgă din acea stare de plictiseală, ceva care să-i impulsioneze, fiind atrași chiar și de anumite manifestări considerate de alți oameni ca fiind bizare, sau macabre. Al cincilea, temperamentul flegmatic, descrie oameni care sînt neemotivi, activi, care «frămîntă În mintea lor» mai mult timp ceea ce
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
discuția de acum vreo zece zile... Și n-ai făcut deloc rău, ba chiar ai picat la țanc... exact cînd nu mă hotăram dacă să-mi petrec timpul cu prostiile de la televizor, sau să aștept ca ploaia să-mi alunge plictiseala... Unde rămăsesem atunci? Te Întrebasem dacă ar fi vreo explicație logică pentru insistența cu care unii oameni urmăresc să obțină anumite lucruri, să-și Îndeplinească anumite scopuri, cu toate că În Încercările lor repetate au avut numai eșecuri și, Îmi spusesei că
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
nimic adevărat. Dar poți să-ți faci o idee de ura lor. În curând, sunt sigură, o să te vâre și pe tine în chestiune. Curând după aceasta, feciorul anunță lui Pascalopol pe domnul Stănică Rațiu. Moșierul făcu o mișcare de plictiseală și ar fi trimis vorbă că nu e acasă, dacă Stănică, venind strâns îndărătul feciorului, n-ar fi pătruns în odaie înainte ca acesta să fi sfârșit mesajul. Pascalopol întrebă din ochi pe Stănică asupra rostului vizitei, întinzîndu-i o cutie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
căruia se așeza de obicei. La locul obișnuit al Otiliei nu era nimic și nici vreo urmă că stătuse acolo cineva. Bătrânul sună, și Marina aduse mâncarea lui Felix. Și Marina avea mina schimbată. Era mai dezordonată, căsca și arăta plictiseală fără nici o pudoare. Cu Otilia nu și-ar fi îngăduit asta niciodată. - Lași pe masă toate, adăugă, căscând tare, Marina, le-oistrînge eu mâine dimineață. Felix și-aduse aminte atunci că Otilia rugase pe Pascalopol să vină s-o ia cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ar fi bănuit niciodată. Ce căuta Otilia la Paris, mai ales cu cine? Fără îndoială, cu Pascalopol. Sufletul i se umplu de amărăciune. Dacă Otilia s-ar fi dus la moșie, asta ar mai fi mers. Era un gest de plictiseală care se scuza, mai ales că moșia era un loc de delectare primăvara. Dar la Paris, era altceva. Otilia petrecea, se bucura, dormea poate în aceeași cameră cu Pascalopol, trecea drept soția lui, dacă nu era, legal sau nelegal. La
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
n-am nici un interes. Mă ocupam și eu, așa ca filantrop, pentru binele lui, și puțin și pentru Olimpia. Am, ca să zic așa, un mandat moral, să apăr interesele generației noi față de cea veche. Fiindcă Felix dădea oarecare semne de plictiseală, Stănică se ridică și chiar trecu pragul, dar se întoarse din nou. - Ceea ce vrusesem să-ți spun, tocmai aia nu ți-am spus.Te invită Iorgu mâine seară la nouă la restaurant. Vine și moș Costache. Are omul o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Așa auzeam vorbindu-se, doar o cunosc pe duduia, fată superbă. Felix se simți înăbușit. Georgeta voi să salveze situația: - Sunteți informat greșit, domnule locotenent. Otilia mi-afost colegă de conservator. Este o pianistă excepțională. Olimpia, care dădea mereu semne de plictiseală, încercă să reteze discuția: - Nu înțeleg de ce ne pierdem vremea cu astfel de nimicuri.Otilia nici nu ne este rudă, nu e fata lui moș Costache, e o... N-apucase să sfârșească. Moș Costache, înroșindu-se brusc, bâlbâi violent: - Să-să-să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că, după atâta sacrificiu, se cădea să judece matur și să apere existența "fiului său și a mamei fiului său". A urmat ceea ce știm. Când vorbea de dragoste, de căsnicie, Stănică era totdeauna emoționat exterior. În fundul sufletului, simțea o inexplicabilă plictiseală, o vină imensă, nedeterminată. La drept vorbind, gestul de a se căsători cu Olimpia nu era romantic decât momentan. Stănică crezuse că face un calcul de maestru care nu se uită la bunurile imediate, ci la cele ce pot decurge
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cafea antice, notează bine, de-ale strămoșilor, pe care am pus de mult ochii. Vreau să strângem de pe acum lucruri de preț pentru căminul nostru cel nou. Când Stănică vru să sărute pe Olimpia și pe obraz, aceasta arătă puțină plictiseală: - Dragă, mă-nțepi cu mustățile. Lasă-mă puțin, că suntsupărată! - Dar ce ai? se alarmă Stănică, așa faci tu totdeauna, labucuriile și durerile tale eu nu particip niciodată. G. Călinescu Olimpia desfăcu pachetul de prăjituri, luă o bucată și începu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Vasiliad, și odaia se umplu de inși. Atmosfera era înăbușitoare, fiindcă un miros fetid venea din partea bolnavului. Otilia deschise geamul de perete. Vasiliad consultă pe bolnav cu superficialitate, îi luă pulsul, îl privi în ochi. Fața îi arăta neîncredere și plictiseală. - Ei? Vasiliade, ce zici? întrebă, sugrumat de curiozitate, Stănică. - Deocamdată n-am ce să zic. Să stea liniștit și dacă sepoate să i se pună o pungă de gheață la cap. Atacul n-a fost G. Călinescu violent, de vreme ce nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
devine nesigură și greu de definit. Ba chiar, în mod paradoxal, cu cât ea este idealizată mai mult, cu atât mai mult se riscă să se evidențieze mai degrabă aspectele ei disfuncționale și frustrante. „Frustrarea existențială poate să producă deziluzie, plictiseală, gol existențial, depresie”, în baza iluziei că „dacă se urmărește succesul, puterea, plăcerea, autorealizarea, satisfacerea propriilor dorințe și a propriilor «nevoi», etc., se ajunge la fericire”. Ce sens mai are atunci căutarea fericirii? Mai mult decât să fie căutată ca și cum
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ghete de lac și-n corset, cu buzele melodramatic fardate și obrajii albiți farmaceutic cu pudră, fudulindu-se ca niște curcani sub pălăriile de panama. Traversară astfel viscerele și viețile mai multor otrăvitoare, a unei moașe, ce, din prea adâncă plictiseală, axfisia gemenii, a unui anarhist bulgar, a unui maniac ce aerisise noaptea plămânii proprietarilor pensiunii în care locuia, cu o andrea - refuzați cu toții, ca exemplare neinteresante, cu cîte-un zvâcnet intransigent al lulelii strigoiului. 158 DANIEL BĂNULESCU mei, o puneam
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]