KorAP: Find »[drukola/base=plictisitor & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...55 56 57 ...67 >

1,675 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762

se spargă, cu fața în sus. Apoi mi-a tras mânicile până mai sus de cot. Oare ce vroia? Să-mi vadă antebrațul? Nu pot să zic că nu era interesant spectacolul și tot ritualul ăsta, dar devenea într-adevăr plictisitoare toată acea examinare amănunțită pe care mi-o dădea. Se răsuci pe călcâie și se întoarse cu fața spre tunel și cu spatele la mine, parcă pentru a-mi vedea mai bine membrul pe jumătate neacoperit în puțina lumină ce dăinuia cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
unui lac. Așteptă până să treacă de el și se înapoie în vagon. Era tot noapte, iar ceilalți nu se treziră. Nici nu aveau motiv să-și curme somnul. Și așa nu aveau ce face... Următoarea zi a fost destul de plictisitoare. Trenul era pe pilot automat și mergea pe propria lui linie, deci nu avea semafoare la care trebuiau să aștepte sau gări în care să oprească. Au lăsat în urmă dealurile și au intrat în munți. Aici se puteau minuna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402

Unde este dormitorul? — Pe aici, scumpo. Când intrară în dormitor, Vasco răsuci din nou butonul de acord. Prinse imaginea dormitorului chiar când ea spunea: — Nu știu nimic despre afacerea ta, și nici nu vreau să știu. Afacerile sunt atât de plictisitoare. Își lăsă rochia să cadă. Ieși din ea și se întinse pe pat, goală acum, cu excepția pantofilor cu toc înalt. Și-i aruncă din picioare. Nu cred că ai nevoie de o băutură, zise ea. Și știu că nici eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
nu o întrerupea, pentru că nu voia ca Whitey să declare că Sindler o tracasase. O spusese deja de patru ori asta. Așa că, asta era. O lăsa pe ticăloasă să vorbească. Să spună cu detalii complete, epuizante, incredibil și stupefiant de plictisitoare, ce tată prost și ce bărbat de doi bani era soțul ei. Pentru că, la drept vorbind, ea era cea care avusese o aventură. Deși asta nu s-ar fi spus niciodată la tribunal. În California exista divorțul fără vinovați, ceea ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
care, fără îndoială, va avea mult mai mult de profitat, în comparație cu drumurile noastre? Speciile pe cale de dispariție pot atrage sponsorizări. Corporațiile pot să își clădească reputația pe baza supraviețuirii speciilor de animale, așa cum o făceau înainte pe calitatea unor programe plictisitoare de televiziune. Și același lucru este valabil și pentru animalele care nu sunt în pericol de dispariție. Pentru toți peștii din mare. Vorbim despre o eră a unei filantropii corporative magnifice... la o scară globală. — Deci, acesta este rinocerul negru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Autostrada 405 era un râu de lumini roșii în noapte. Alex Burnet oftă. — Cât mai este? întrebă Jamie, de lângă ea. — O să mai dureze ceva, Jamie. Sunt obosit. Vezi dacă te poți întinde în spate, ca să te odihnești. — Nu pot. E plictisitor. O să mai dureze ceva, repetă ea. Deschise noul telefon celular și găsi numărul pe care-l introdusese în memorie, numărul fostei sale prietene din copilărie. Nu știa pe cine altcineva să sune. Lynn o ajutase întotdeauna. Atunci când Alex și soțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966

dădu bătut.Scoase din sacoșa binoclul.Il reglă din oculare. -Priviti! îl indemnă. Domnul Dornu îl puse la ochi. Trecătorii s-au apropiat brusc. -Are și toc.E nou. ”Reclama este sufletul comerțului”. Domnul Dornu încerca să scape de negustorul plictisitor.Ii puse o întrebare formală: -Cât ceri pe binoclu? Fără să clipească,brunețelul se pronunța: -1.500.000 lei. -E mult,bătu în retragere dl.Dornu.Credea că a ieșit onorabil din această situație.Dar... Incepu o negociere aprinsă.Ultima

BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656

de botez, de pomană. I-am spus că după multele-i pățanii și după ce-și va pierde pe tovarăși, la douăzeci de ani, se va Întoarce la el În casă, neștiut de nimeni, și toate-acestea se Împlinesc acum. * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai stat aici, sub prun, cu mâna pe poarta Întredeschisă, gata s-o Împingi! Un copil cu fața murdară și fundul gol se ridică de lângă gard și-și trage pantalonii, al cui o mai fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
mai bătrân, a fost și drumul lung până aici, sunt nespălat, neprimenit, neras, nu m-am putut privi nici măcar la lumânare! Și nici nu-mi dau seama cât m-am schimbat, pentru că aici, la voi, oglinzile sunt acoperite, toate... * Ce plictisitor, ce sfâșietor! De câte ori n-ai mai trăit scena asta la fel! Ei În jurul mesei Întinse, pentru botez, pentru parastas, pentru nuntă, zâmbind stânjeniți În tăcere, și tu strigând, nervos: Eu sunt, doar c-am luat niște kilograme În plus când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
gât Îți iese un horcăit sacadat, o albină zboară deasupra ta și umbra chiparosului Îți acoperă fața. Glasul nu ți se aude și trupul tău nu lasă umbră pe iarbă. Stai liniștit, lasă, e doar un vis, același vis sâcâitor, plictisitor... — Trezește-te, hai, fă un mic efort și trezește-te! Vrei să mă faci și pe mine să adorm? Trezește-te, avem o mică Întârziere, am greșit ieșirea, dar acum o luăm la dreapta și peste cel mult două ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

trei odată, și curând după ce ajungem afară, Geraldine își bagă adânc mâna în geanta ei Prada și-și scoate țigările. ― Doamne, cât aveam nevoie de asta, spune ea, trăgând puternic în piept cât stăm la colț. A fost cel mai plictisitor lucru din lume. Știam cam tot ce era acolo, pentru numele lui Dumnezeu! Parcă era internet pentru idioți. ― De fapt, mie mi s-a părut chiar interesant, spune Ben. Tu ce zici? Se întoarce spre mine, iar eu încuviințez cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
cu părinții, și care consideră că a avut o noapte interesantă în oraș dacă merge să vadă filme subtitrate. Sophie crede că are probabil 1,70 în înălțime și 1,40 în lățime. Își spune că e supraponderal, incredibil de plictisitor și un adevărat șoarece de calculator. Bănuiește că pentru el o noapte interesantă petrecută în oraș e atunci când stă într-un bar și bea bere la halbă cu prietenii lui tocilari. Numai de-ar ști ele. Pentru că Ben Williams e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
stricat niciodată nimănui. ― Bun! Nici eu. Nu suport fumatul, e un lucru pe care chiar îl detest. ― Ia spune-mi despre prietenii tăi, îl întreb ca să schimb subiectul. Dar mi se pare mie sau chiar începe să pară așa... ușor plictisitor? Nuu, eu sunt de vină, adică, până la urmă, e un adevărat mascul de Hollywood - Doamne, ce e plictisitor în asta? ― Ce mai faci, pe plan social? ― Uite, pierd vremea, cred. Am prieteni de prin toate domeniile, și am parte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
spune-mi despre prietenii tăi, îl întreb ca să schimb subiectul. Dar mi se pare mie sau chiar începe să pară așa... ușor plictisitor? Nuu, eu sunt de vină, adică, până la urmă, e un adevărat mascul de Hollywood - Doamne, ce e plictisitor în asta? ― Ce mai faci, pe plan social? ― Uite, pierd vremea, cred. Am prieteni de prin toate domeniile, și am parte de multă distracție. ― Sunt surprinsă. Tindeam să cred că toți prietenii tăi sunt genul body-builders. ― LOL. Nu, întâlnesc tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Cu cel mai superb bărbat din lume, spun eu visătoare, pe un ton neobișnuit de asemănător cu al lor. Cu Ben Williams. ― O, face Sophie. ― Ben, spune Lisa. Și știu că fiecare dintre ele își imaginează simultan un gras/urât/plictisitor/tocilar cu hanorac. ― Și unde mergeți? întreabă Lisa. ― Nu știu. Undeva să bem ceva. ― Ei bine, asta e tare! Bravo ție! Sophie e amabilă din condescendență. ― La ce oră vine? întreabă Lisa. ― Mă sună după ce termină la birou. A rămas

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Și cum merge cu munca? deschide Ben conversația cu o întrebare standard, întrebare pe care o pui mereu când nu știi pe cineva prea bine. Dar sincer, nu-mi pasă. Destul că e aici. Cu mine. În seara asta. ― Al naibii de plictisitor, dau eu răspunsul stas. Mă tot gândesc c-ar trebui să mă gândesc la alte locuri de muncă, dar apoi capăt speranța ridicolă c-or să mă promoveze. ― Ar trebui s-o facă, spune Ben. Știu că-i rescrii majoritatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
poate o tipă să lucreze când este îndrăgostită? Păi, nu lucrează. Practic nu mai fac nimic tot restul zilei, dacă nu cumva numiți muncă plutitul pe un nor mare și pufos, cu numărul nouă pe el. Reușesc să dau telefoanele plictisitoare, totuși - înmoaie lenjeria murdară în Biotex înainte de a o spăla pentru a-i reda albul imaculat, nu deschide niciodată ușa cuptorului în timp ce gătești sufleu, clătește părul cu ceai de mușețel pentru a-ți scoate în evidență șuvițele blonde - și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
fericită cum nu s-a mai simțit de mult timp. E probabil mai fericită ca oricând. Stă în lumina apusului și, fără să-și dea seama, zâmbește larg, pentru că pentru prima oară, începe să simtă că viața nu mai e plictisitoare. Viața e chiar mai interesantă decât a fost vreodată. Viața Jemimei Jones a fost cam poticnită până acum, dar azi este ziua în care a început în sfârșit să se schimbe. Ben Williams tocmai a ajuns acasă și vede că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
știe că dacă nu mănâncă absolut nimic, nu va avea energia necesară antrenamentului; or ea are nevoie de proteine, prin urmare cina ei constă într-o farfurie mică de legume fierte și piept de pui la grătar. Mâncarea ei e plictisitoare și simplă, dar e pentru prima oară când nici nu-i pasă. N-are pofte pentru că se simte prea bine după ce a slăbit atât. Îi place să-și simtă hainele largi, și deși încă nu și-a cumpărat nimic nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Ești optician. Este o afirmație, și nu o întrebare. Ochii Geraldinei se micșorează brusc în timp ce se gândește cum să scape de el. O cunosc atât de bine, îmi zic în sinea mea, zâmbind. Ea se gândește că e drăguț, dar plictisitor, plictisitor, plictisitor. ― Nu, râde Nick. Nu tocmai. O, Doamne, o văd pe Geraldine cum se gândește că treaba se înrăutățește. Nu e nici măcar optician, e un afurisit de asistent de vânzări. ― E compania mea, spune el fără tragere de inimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
optician. Este o afirmație, și nu o întrebare. Ochii Geraldinei se micșorează brusc în timp ce se gândește cum să scape de el. O cunosc atât de bine, îmi zic în sinea mea, zâmbind. Ea se gândește că e drăguț, dar plictisitor, plictisitor, plictisitor. ― Nu, râde Nick. Nu tocmai. O, Doamne, o văd pe Geraldine cum se gândește că treaba se înrăutățește. Nu e nici măcar optician, e un afurisit de asistent de vânzări. ― E compania mea, spune el fără tragere de inimă, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Este o afirmație, și nu o întrebare. Ochii Geraldinei se micșorează brusc în timp ce se gândește cum să scape de el. O cunosc atât de bine, îmi zic în sinea mea, zâmbind. Ea se gândește că e drăguț, dar plictisitor, plictisitor, plictisitor. ― Nu, râde Nick. Nu tocmai. O, Doamne, o văd pe Geraldine cum se gândește că treaba se înrăutățește. Nu e nici măcar optician, e un afurisit de asistent de vânzări. ― E compania mea, spune el fără tragere de inimă, după o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
că nimănui nu i-a păsat de mine înainte. Dar nu e totul atât de rău, cel puțin atmosfera la birou e mai plăcută. Pentru prima oară, săptămână trecută am fost trimisă la un interviu, și nu unul oarecare și plictisitor. Nu, am fost trimisă să intervievez o nouă vedetă dintr-un serial londonez, care, convenabil sau nu, stă după colț de Kilburn Herald, de vreme ce nu câștigă încă suficienți bani ca să se mute într-o zonă mai bună. Interviul a mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
aia a fost poate unul dintre cele mai tari din viața mea. ― Chiar aveai nevoie de asta, a zis fata amuzată. ― O, Doamne, da. N-ai crede dacă ți-aș spune că acum ăsta e singurul meu viciu, nu? ― Sună plictisitor. ― Am un sentiment groaznic că ai putea avea dreptate, i-am spus eu, întinzând mâna. Eu sunt JJ. ― Lauren. Și tu ești englezoaică, nu? Am dat din cap. ― De unde ești? ― Din Londra. ― Și eu. Din ce zonă? ― Kilburn. ― Glumești! Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
filme. Aici e totul mai pământesc. ― N-am fost niciodată acolo, spune redactorul-șef, dar nu mi-ar displăcea să-mi duc nevasta și copiii. Viața e prea scurtă ca să fie trăită lent, adaugă el: încă unul din clișeele lui plictisitoare. Deci te întorci lunea viitoare. Da, Jemima? ― Ei bine, de-aia am sunat. ― Și eu care credeam că m-ai sunat pentru că ți-era dor de mine, spune el cu un suspin. Atunci dă-i drumul, dragă. Urmează vești proaste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]