12,745 matches
-
sălășluiește dragostea ta. este foarte rău să nu mai poți ridica o pleoapă, nu mai vezi unul dintre ceruri, nu mai poți merge pe stradă decât de mână cu ființa iubită, nu mai poți conduce mașina de carne care te plimbă pe străzile orașului de degete de la picioare, străzile de limbi lungi și umede. nouă în al patrulea loc: mergi înainte și înapoi, la stânga și la dreapta, în sus și în jos, nu înaintezi, stai în locul unde ai putea să devii
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
un muget puternic, din rărunchi, asurzește toate vietățile tale. șase în al treilea loc: ești obișnuită să adormi cu muzica baobabului-bătrân-capricios, care în fiecare seară își pune, pentru tine, ochelarii de liane pe nasul de lemn gros, și începe să plimbe apa dinspre trunchiul lui către rădăcinile adânci și apoi îndărăt către trunchi, blobloblobloblo, timp în care își mișcă și ramurile puternice, cu frunze cu cinci degete, froooaaa, froooaaa, do mi do mi do, să tot adormi liniștită, cu gândul la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
abenaki în pictatele floricarnivore de sub nisipurile albe, trecând mai departe către tine. onestitatea ta îți aduce mare noroc, dormi nemișcată, neîntoarsă de pe o parte pe alta, până la ivirea dimineții de lapte. plimbare mă îndrăgostesc de tine și plec să mă plimb prin oraș plouă și e destul de frig, zilele mele din urmă s-au îngrămădit ciufulite, sub streșini troleibuzele, cu ușile deschise și amintiri pe scară, pleacă cu greu din stație scrâșnind albastru din cablurile electrice, ca din dinți nu te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
mine, cea fericită. am stat dreaptă, cu o carte pe cap, mi-am păstrat echilibrul fragil am mâncat politicos, cu cărți la sub braț am citit povești despre alții, la fel de triști ca mine, trăind prin alte ținuturi amare m-am plimbat aiurea prin pagini pe care le-am ars să îmi dezmorțesc mâinile și fața de foame, am mâncat pagini cu cerneală, pagini grele, de plumb dimineața și seara târziu pe care am promis că le voi scrie la loc într-
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
tu vei înflori, vei fi cea mai iubită, cu dragostea cea nouă, transformată, renăscută din cea veche, va ninge cu zahăr pudră, căsuțele vor fi din turtă dulce, toți vor mânca turtă dulce pe străzi și prin parcuri, toți vor plimba copii de mână, apele vor fi foarte curate și sfințite, va mirosi a tămâie, se va auzi șoptit corul bisericii, în șapte zile pielea ta va întineri, vei fi o gazelă iute, vei fi o fântână arteziană, o roată uriașă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
coadă și ghimpos și cu țărână; la plecare, să-l ții falnic într-o mână, dar, cu vremea, desfoiat, să-ți pară greu și, la urmă, să mi-l dai să-l duc tot eu... * F2: Întârziată fără vreme se plimbă Toamna prin grădini, cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Și cum abia plutește-n mers, ca o marchiză, de parcă-ntregul univers privește-n urmă-i cu surpriză, un liliac, nedumerit de-alura ei de domnișoară, s-a-ngălbenit, s-a zăpăcit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ceea ce face ca o zi să se deosebească de celelalte zile, o oră de celelalte ore. Au un rit, de exemplu, vânătorii mei. Se duc să joace, joia, cu fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunată. Mă plimb și eu atunci până la vie. Dacă vânătorii s-ar duce la joc la voia întâmplării, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-aș mai avea vacanță niciodată. N-aș mai ști când să aștept o zi care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
avea nimic misticoid. Doar o accepțiune birocratică. Ca ofițer, nu-și permitea astfel de ieșiri neprincipiale în decor. Un asterisc absolut neutru. Mergeam vara la Târgu-Mureș unde stătea el. Mergeam cu ai mei, ei ca să vadă orașul și să se plimbe, iar io în mare parte ca să citesc din biblioteca lui unchi-miu Winnetou. Unchi-miu nu se poate spune că era un individ foarte sociabil. Nu avea copii și nici prieteni. Justificarea lui era că, trăind atâta printre străini, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Jean, ce bine că mai sunt și oameni amabili, bine că i-a recuperat schiul, altfel se ducea naibii pe coclauri și era destul de nasol. Ce, mă, e al tău? se răstește Jean. De când? Ăsta e schiul meu și, hai, plimbă ursu’! Hai, domne, pare amuzat păgubașul, uite, îți dau 30.000 că ai avut grijă de schiul meu! Ceee, îți dau io 50.000 și mi-l dai și p-ălălalt! Finalul, după alte negocieri, e că proprietarul de drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
unui manelist celebru prin anii ’90. Pompierul mai strigă din când în când după cineva, un individ pe care nu prea îl are la stomac, și simplul fapt că îi apare în raza vizuală îl irită, băi, Fulgerică, iar îți plimbi burta p-acilea?! Cum ar veni, la altceva mai bun nu te poți aștepta de la un individ din specia „Fulgerică“. Un purtător ilegal de creier. Lui Fulgerică, corpul, implicit creierul, îi aparține așa cum i-ar aparține orice alt obiect. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
usturat, usturoi, sare pentru saramură - telefon - butelie & apărătoarea de vânt - lingură de lemn - burete - grătar & cărbuni - balonzaid kaki - cratiță - zdrobitor usturoi - tuci pentru mămăligă Un nou început politic pentru Emil Constantinescu Echipat într-un halat foarte dichisit, tușind ușor și plimbându-se gânditor prin bucătăria în care băltesc vagi vapori de cafea, Emil gândește. Din când în când, se deplasează până la fereastră, se sprijină de caloriferul care îl arde abia simțit și oftează printre cutele perdelei. La masă, Ciuvică așteaptă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
contează. Sau cum zice Luci, paișpe nouă doișpe. La el totul e paișpe nouă doișpe. Am lăsat mașina acolo, am încuiat-o. Ne arăta acolo ieșire pe picioare, hâști, sus, și am revenit la suprafață, ne-am dus, ne-am plimbat, am vizitat catedrale. Am pierdut vreo patru ore, poate mai bine. Hai să plecăm! Era târziu. Ca privitor de lucruri de artă și de frumuseți, Golescu e un primitiv. El are înțelegerea țăranului care merge la bâlci, sperietura de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Mi-am făcut socoteala, vreau să văd neapărat Civilizația egipteană, am văzut-o pe Milo din Venus, cum zicea fi-miu. Tablouri mari pe jumate de perete. Am văzut partea asta greacă și romană. Am fost la Euro-Disney, ne-am plimbat cu vaporul cu zbaturi, căpitanul făcuse o pasiune pentru copii. Când ne-am dat jos, ne-a și salutat și a tras o salvă de-aia, uuuu. În Tunelul groazei, la Casa fantomelor am mers doar cu fi-miu, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
glodul drumului. Cum adică v-au lovit? Ne au lovit și gata... Aduci felinarul cela sau... ? Peste puțină vreme, Grigorosu s-a întors cu un felinar aprins. Petrache i l-a smuls pur și simplu din mână și l-a plimbat deasupra trupului lui Costăchel... Imaginea dezvăluită cu zgârcenie de lumina slabă a felinarului era zguduitoare... Costăchel zăcea cu trupul contorsionat într-o băltoacă cu apă sângerie... La vederea acestei priveliști, Grigorosu și-a acoperit fața cu mâinile și a rostit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a făcut-o pe sanitarul... După mult timp, un tremur abia perceptibil al pleoapelor lui Costăchel au făcut-o pe Măriuca să tresară. Uite, încearcă să deschidă ochii. Peste câteva clipe, ochii lui Costăchel s-au deschis. Privirea tulbure se plimba de la unul la altul, fără să dea semne că pricepe unde și cu cine se află. Costăchele! Suntem aici lângă tine. Spune ce te doare? vorbea în neștire Măriuca. A trecut destulă vreme până Costăchel a arătat că înțelege ce
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că tebuie făcut ceva. Ba una, ba alta, dar parcă nu știa de unde să le ia și unde să le pună. Se simțea ca în gospodăria altuia, unde nu știa rostul lucrurilor. Nu i se lega nimic de mână. Se plimba de ici-acolo, cu gândurile aiurea. Abia ce-i mijea un crâmpei de gând în minte că și dispărea ca luat de iele... După un timp, a intrat în bucătărie. S-a așezat pe un scăunel și, lăsându și capul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Petrache, da’ ți-a trece ție când ai să afli ce înseamnă colhozul. Mai vorbim noi după aceea. Când au intrat în holul mare al școlii, lumea era deja adunată. Și-au făcut loc mai spre fundul sălii. Costăchel își plimba privirea pe pereții crăpați, meditând: „Asta-i școala pe care am ridicat-o eu. Uite în ce hal o ajuns!” În fața sătenilor trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să călătorească în alte zone și dându-le senzația iluzorie că sunt pe deplin fericite. Când Simona se trezi a doua zi, văzu în jurul ei femei despletite, îmbrăcate în cămăși albe nefiresc de largi, făcând diferite gesturi obscene. Câteva se plimbau într-un du-te-vino continuu prin încăpere, în căutarea a ceva nedefinit. Una își farda din belșug obrajii cu un ruj strident după o știință numai a ei, alta își arăta spatele total dezgolit. Dintr-o dată, apăru o femeie a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
Îi place nespus acest joc, dar în nici un caz nu vreau să ajungă fotbalist." Și așa își trecea ziua, însăilând imagini demult trecute în negura timpului. Seara Simona era scoasă în parcul spitalului la o plimbare. Într-una din zile, plimbându-se singură pe aleile din preajma zonei destinate spațiului administrativ, unde erau amplasate clădirile anexe: spălătoria, atelierele de întreținere care erau în același timp și locuințe pentru personalul de îngrijire, Simona văzu câțiva copii antrenați într-un veritabil joc de fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
au și o notă tonică, ne conferă iluzia că toate rănile pământului au fost acoperite. În zilele prielnice, când soarele lasă spre pământ blânețea unor raze cu o cădură amăgitoare, pacienților din spitalul de neuropsihiatrie li se îngăduia să se plimbe pe aleile marelui parc împrejmuitor, să ia aer curat, să soarbă o picătură de viață dincolo de încăperile îmbâcsite de mirosul medicamentelor întrat până și în tencuiala zidurilor. Simona refuza uneori să iasă la plimbare. Atunci, asistenta îi deschidea geamurile rezervei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
totodată, vigilența și aplecarea către respingere, ce trebuia - credea el - să le aibă pentru biata Silvia. Căci, în viață, cu toate că valorile morale sunt mai presus decât valorile estetice, cărui bărbat, oare, nu i se umple inima de trufie, atunci când se plimbă pe străzile orașului la braț cu o femeie frumoasă și încântătoare, după care toți ceilalți bărbați privesc deopotrivă cu dorință? Chiar dacă frumusețea este trecătoare, nu l-a fascinat ea, oare, dintotdeauna pe om, iar omul nu dintotdeauna și-a dorit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
își arunca capul pe spate, dându-și la iveală pielea fină și tulburător de albă de pe delicatul ei gât, când i se dilatau pupilele, scoțându-i bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită armonie, toate
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
nenorocite ajunsese să fie, până la gât, adânc afundat și, totodată, mai vedea și că o cale potrivită și comodă de scăpare din această mare încurcătură deloc nu se întrezărea la orizont. Astfel că, în ultima vreme, el ajunsese să se plimbe des și foarte încordat prin odăița lui, tremurând aproape febril, în încercarea sa de a găsi o idee salvatoare, venită miraculos. Făcuse atât de multe drumuri dus întors dintr-un colț în celălalt al acelei încăperi, încât, dacă priveai covorul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de necaz. După chinul facerii, Încă lăuză, se plimba cu pași repezi prin odaie, bolborosind Întruna: Nu știu cum s-a Întâmplat! Ce mă fac!? Ce mă fac!?” Obosită de atâta umblătură și bodogăneală, s-a așezat pe un colț de pat, ceva mai departe de mine, ca să mă poată privi
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
le aveau). După ce-și pregăteau temele pentru o nouă zi de școală, urmăreau anumite emisiuni la televizor sau navigau pe internet. Destulă liniște, monotonie, care mi-au indus o stare de plictiseală. Într-una din zilele Însorite, m-am plimbat cu Arisa prin parcul Plumbuita din Colentina. Ne-am dat În leagăn. Un sentiment plăcut, care m-a dus cu gândul la anii copilăriei. Zăpada se topise, soarele Își arătase fața, dar atmosfera din jur era destul de cenușie. Cei aflați
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]