2,672 matches
-
că va fi și mai grozav. Birch promite o scenă foarte picantă în care ea cade în mâinile a trei arabi ticăloși. Contrastul dintre pielea albă și cea neagră este... Prințul Firoz a întrecut limita. Chiar dacă maiorul și-a făcut plinul din whisky-ul gazdei sale și chiar dacă gazda este de sânge nobil, chiar dacă este gazdă, la naiba! Privett-Clampe nu poate lăsa așa ceva să continue. — Ticălosule! strigă el, îndreptându-se spre prinț, să-l pocnească, dar atenția îi este distrasă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în seamă de mărimi și care, cu siguranță, era autorul denunțului ce provoca acest control. Imaginea eroică în care de trei săptămîni mă complăceam se estompă. Cumințenia îmi arăta că trebuie să tac. Talgerul principiilor atîrna ușor, pe cînd cel plin de interese era cît un bolovan. Am înțeles mai bine frica de Fărocoastă. Oportun era ca toți să-i încredințăm răzbunările noastre iar pe el să l acceptăm așa cum arăta. Deși zeul era analfabet, constituia o forță. Păcat? Probabil astea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
n-avea cum să tragă cu muniție adevărată. Vărul nu zisese nimic, Îi plătise lui Titel pentru cele douăzeci de capse și se forțase amarnic, mai să-i dea sângele din limba mușcată, să nu Încerce pușca chiar În fața cârtitorului plin de pizmă. Cum nici Meșteru nu ceruse - tot de-al naibii - să vadă dacă drăcovenia funcționa, se lăsaseră câteva clipe de tăcere nehotărâtă Între ei. Se auzea cum, În fundul curții, Onel, fratele mai mic al priceputului, zgâlțâia două sticle În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de poeți care i‐a urmat, lăsând în urma lui o adevărată legendă.” (Din Dicționar de literatură română, coordonator Dim. Păcurariu, Editura Univers, București, 1979, p. 220) BIOGRAFIE știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună; Plinului pântec așa îi cânta într‐ o noapte cu lună. Trăsnete reci de furtună vedea cum în zare detu nă. știu eu, mama și‐a zis că mă nasc într‐ o zodie bună, Ea mă vedea cum în șa voi sălta
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mei de la cl. I la a XII-a, și nu numai. Am vădite semne de aprecieri privind calitatea scrisului meu oarecum accidental, fiindcă eu n-am avut și încă nu am veleități de scriitor. Toată expunerea a pornit din prea plinul unei vieți și a unei existențe pe măsură, încât totul a izbucnit aproape spontan într-un moment oarecare, prilejuit de împlinirea a 90 de ani de viață. În final, ajung la concluzia just exprimată încă de la începutul articolului Dvs. că
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
viață, să ne luptăm cu acest Destin și să-l influențăm în favoarea noastră, spre propria noastră bucurie și fericire, spre bucuria lumii în care trăim! Să strângem în noi cât mai multă dârzenie, hotărâre, să ne impunem zâmbetul, râsul din plin - sănătos, care să tonifice organismul și să-l facă puternic, spre a înfrunta neprevăzutul. Viața e darul cel mai prețios pe care omul îl primește; dar pentru viață trebuie să luptăm și să nu încrucișăm neputincioși brațele! Al. Mânăstireanu, „Academia
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe soția dvs. Războiul v-a marcat, se simte asta, dar pe cine nu a marcat dintre noi, cei ce am supraviețuit acestui mare măcel? Aveam trei ani în 1939 și nouă ani la terminarea lui. Deci am trăit din plin acei ani cumpliți, mai ales pentru noi, evreii. Nu mai vorbesc prin ce au trecut părinții mei și tăcând cu totul despre soarta familiilor atât a mamei, cât și a tatălui meu, care au plecat duși și nu s-au
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
umbra potecii, Zâna mi s-a așezat în cale și, fără nici o vorbă, în clipa următoare i-am simțit arsura buzelor... După o vreme, înlănțuiți, am plecat mai departe. Ne opream din când în când, pentru a ne dărui prea plinul inimii, fără cuvinte. Am ajuns în locul unde tăifăsuiam cu bătrânul... Abia ne-am așezat și ne-am și îmbrățișat cu patimă... În clipa când am încercat s-o despoi de catrință, mi-a șoptit cu tremur în glas: --Nu aici
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o labă peste ochi.. În urma acestei demonstrații, am admis și eu că nu a fost decât o palmă simbolică, pe care obrazul gros al președintelui nostru, nu a simțit o, dar pe care noi, ca români, am simțit-o din plin. Degeaba am mormăit eu, că mai pun și eu un cuvânt scris, la baza destrămării acestei democrații complet idioate, crezând că fac bine, mi-a replicat că nu e ceva sănătos fiindcă în mentalitatea marii mase a poporului român, se
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
dansatoare, spuse cu o precauție ciudată În glas. I-am confirmat totul cu o Încercare de zâmbet. ― Nu sunt sigur, Începu el, nu sunt sigur că va mai fi bine pentru tine. Pentru o vreme. Asta m-a lovit din plin. Ceea ce spunea nu avea nici un sens. L-am privit confuză, refuzând să Înțeleg. ― Ce Înseamnă o vreme? am murmurat. ― Câteva săptămâni, dacă ai noroc. Dar dacă te apuci să dansezi acum, situația s-ar pute agrava și s-ar putea
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
apoi am luat-o cătinel către grădina plină de minunății... Când am ajuns la poarta grădinii, am simțit că masa este deja întinsă. Am intrat și confirmarea bănuielilor mele ședea cuminte pe măsuța de sub umbrar... Mămăliga atunci răsturnată aburea din plin pe măsuță. De bine ce ai venit, așază-te colea pe scăunel și... poftă bună! Păhăruțul cu licoare rubinie de pe colțul mesei îmi făcea cu ochiul. Știam gustul licorii și știam cum se bea; doar picătură cu picătură, lăsând să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
lucru. Mie, una, mi se părea că modul cel mai sigur de a-ți trăi viața, cu Dumnezeu prin preajmă, era să-ți dorești lucruri pe care în realitate nu le doreai. Dumnezeul cu care am crescut eu era unul plin de cruzime. Sora cu care am crescut era o soră plină de cruzime. Mă nedumerea felul în care se controla. Mă nedumerea slăbiciunea mea. Cum de eu îmi doream oul ăla de Paște cu atâta disperare, iar ei părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ales-o pe Lucille drept soție. A fost marea lovitură dată campusului sau, cel puțin, așa m-a informat ea. Ademenitorul soț al lui Lucille, adică viitorul meu socru, s-a dovedit a fi la fel de infidel pe cât a fost de plin de succes (în ambele departamente, s-a descurcat magistral). Dar, din câte știu, pe Lucille n-au deranjat-o niciodată flagrantele devieri de la drumul cel drept ale soțului ei - atât a fost de mulțumită de conacul din Palm Beach, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi putut sub nici o formă să-și permită genul de nuntă la care visează Lucille. — Poftim, zice Bea întinzându-mi șampania. Trag un gât pe nerăsuflate, iar bulele alcoolizate mi se ridică direct în creier. Bea îmi face din nou plinul, iar eu dau paharul peste cap tot pe nerăsuflate. Ultimele două luni au fost înfiorătoare. șefa mea - cunoscuta sociopată Vivian Grant - a fost într-o stare de iritare necruțătoare. Am lucrat aproape non-stop... iar asta nu e deloc o exagerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
după care a luat-o din loc, îndreptându-se spre rafturile din care s-a apucat să extragă mai multe duzini de cărți din colecția Grant, pe care le arunca în sacoșa enormă, inscripționată Chanel. — Îmi place să-mi fac plinul când vin aici, mi-a explicat ea, luând la rând fiecare raft. Phil mă avertizase asupra obiceiului recurent al lui Candace de a da iama în cărți. O dată își adusese patru asistenți ca s-o ajute să-și care prada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fotograful surdomuților, toți, toți. Și bătrânul filozof Marcu Vancea dispăruse, până și el. „De ce râzi? Nu există scăpare, nu-i așa? Degeaba complicăm comedia, nu-i așa? Râzi de prudența noastră speriată. Nu există decât trufia plăcerii în care strălucești? Plinul acestei uitări, în care hohotește, satisfăcută, târfa lacomă, Moartea? Elixirul uitării, tu, picioarele tale fosforescente și buzele și sânii și sexul tău cosmic și privirea aceasta mare, ingenuă, primordială... Tu, dulcissima, târfa planetară.“ Gândurile încetiniseră viteza, captivul se chircise, epuizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sprijinite de lemnul lucios, părul tânăr, fluturând. Obrazul prelung, de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii o protejau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de neuitat, ochii, da, ochii... A coborât privirea, rușinat de neașteptata delăsare, dezarmat. „Tu ești înțelepciunea? Fără caracter, fără restrângeri? Doar puritatea simțirii, instantanee? Cât am dorit întâlnirea...Miracolul, în sfârșit! Plinul senzației, al bucuriei de o clipă, atât. Atât, plinul uitării. “Sotia si iscoada si supraveghetoarea lui Ianuli? Dar el, primejdiosul Ianuli, dar el, eșuatul? Dar tovarășul Ianuli?“ Nu-l auzise, surdina de gemete nu o atingea, zeii o protejau de un astfel de bruiaj mizer. Sublimă, perfectă, surdă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pânze și desene soseau la galeria din Chicago, pentru a fi vândute pe sume tot mai mari și mai delicioase. Era aranjamentul ideal și fără îndoială ar fi putut continua mai multe decenii, dacă Smith nu și-ar fi făcut plinul cu tequila cu trei seri înainte de a împlini 40 de ani și nu s-ar fi aruncat de pe acoperișul casei. Soția declara insistent că fusese o glumă care se sfârșise prost; amanta susținea că fusese sinucidere. Oricum ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
de la stația Chevron de peste drum. Aici, încă o dată, decizia luată aproape la întâmplare de a face lucrurile într-un fel și nu în altul s-a dovedit a avea un efect semnificativ asupra poveștii. Dacă am fi făcut mai întâi plinul, Lucy nu ar fi avut ocazia de a-și pune în practică uluitorul număr de iluzionism și, fără îndoială, ne-am fi continuat drumul până la Burlington, conform planului. Dar, pentru că rezervorul era tot gol când ne-am așezat la masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
când le-am văzut prima oară într-un supermarket de aici. Aproape am țipat de încântare când am dat peste delicatesa mea preferată din copilărie. De aceea de fiecare dată când sunt în State, mă asigur că mi-am făcut plinul. Cât sunt în magazin, cedând în fața poftei mele de dulciuri, iau revista People ca să mă pun la curent cu bârfele. Nu am mai citit nimic despre Julia Roberts, J-Lo&comp. de peste o săptămână și am nevoie de o doză. Vânzătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
voi mai vedea vreodată și... am... — O, Doamne ! Lissy Își acoperă gura cu mâna. Ai făcut sex cu el ! — Mai rău ! I-am spus toate secretele mele ! Aștept ca lui Lissy să i se taie respirația, sau să spună ceva plin de Înțelegere, cum ar fi „O, nu !“, dar ea se mulțumește să mă privească fără expresie. — Ce secrete ? — Secretele mele. Știi și tu. Lissy mă privește de parcă tocmai i-aș fi spus că am proteză la un picior. — Ai secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
moment dat păream să fi intrat într-un spațiu fără nici o așezare pe zeci de kilometri. Vecina de pe bancheta de vis-à-vis, adormită cu capul pe spate, primește de la felinarele de pe traseu, ca pe un upercut, câte un punct alb în plinul bărbiei ei rotunde de copil. N-am mai fost la Mare din adolescență și nici nu-mi-am dat seama, în copilăria mea petrecută într-un oraș de munte, că mă atrăgea. Mă atrăgea cu siguranță drumul în trenuri mizere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
felicita întruna pentru cât de bine mi se vând ramele. Toți auziseră de mine! Și au făcut și o prezentare a noilor mele modele, și au plăcut tuturor... — Mă bucur mult, Suze, zic și îi strâng mâna. O meriți din plin. — Ei, să nu exagerăm. Își mușcă buza, apoi intră în cameră, ridică o sticlă goală de vin de pe podea și o pune pe masă. — Ia zi... a sunat Luke? spune șovăind. — Nu, zic, după o pauză lungă. N‑a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nou‑nouță! — Becky, îmi pare foarte rău, zice Tom precipitat, în legătură cu felul în care ne‑am purtat cu tine la nuntă. — Nici o problemă! zic, puțin prea voioasă. — Ba e o problemă. Scutură din cap. Mama ta a încasat‑o din plin. Ești una din cele mai vechi prietene ale mele. Mă simt foarte prost. — Pe bune, Tom. A fost și vina mea. Trebuia pur și simplu să recunosc că Luke nu e acolo. Zâmbesc mâhnită. Ar fi fost mult mai simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]