2,366 matches
-
la periferia preocupărilor Partidului Conservator. În sfârșit, ar mai trebui să notăm legătura între raportarea plebiscitară la politică, impusă de Partidul Reformei și aplatizarea politicii pluraliste și inclusive a Canadei. Politica plebiscitară forțează o reducere a inevitabilei complexități și a pluralismului, care definește viața politică, recurgând la o foarte polarizată opoziție de tipul "noi versus ei". Orientarea plebiscitară a Reformiștilor a produs asemenea efecte, fapt care poate fi observat foarte bine în cazul succesorului acestui partid, Partidul Conservator care, chiar modificându
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Reformiștilor nu au amenințat nici protecția constituțională a minorităților și nici procesele și instituțiile poliarhiei. Populismul manifestat de Partidul Reformei era ostil includerii pluraliste a anumitor grupuri de interese în sistemul de asistență socială, însă acest partid nu era adversarul pluralismului și nici al includerii democratice ca atare. Partidul Reformei a vrut să îngusteze spațiul politic al deliberării mediat de instituțiile democratice, pentru a da mai multe atribuții mecanismelor de piață, fapt care a dat astfel posibilitatea cetățenilor să-și exprime
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
surprinzător faptul că Republicanii vedeau în instituțiile politice ale Cehoslovaciei, de după 1989, o continuare a vechiului regim: un "nou totalitarism", superficial reformat, dar, în esență, un continuator al fostei nomenclaturi comuniste, care utilizează monopolul asupra mass-media pentru a menține un pluralism ideologic, de fațadă, ca mijloc de exercitare a controlului social, motivat de rațiuni egoiste (SPR-RSČ 1990: 1). Așa cum a explicat Sládek, noile partide politice au un număr mic de membri, însă conducerea acestora beneficiază de o abundență de resurse financiare
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
produse de acțiunea deliberată a elitelor, cu scopul de a depolitiza și de a controla nemulțumirea cu ajutorul sărăciei (Sládek, 1995:104). 4.2.3 Definirea comunității naționale Deși, din punct de vedere teoretic Republicanii erau în favoarea drepturilor liberale și a pluralismului politic și cu siguranță în favoarea proprietății private, aceștia vedeau societatea cehoslovacă (și mai târziu pe cea cehă) ca pe o comunitate organică, unită prin puternice legături etnice și istorice, a cărei coeziune, libertate și - pe termen lung - chiar supraviețuire, era
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
important, discursurile Republicanilor cu privire la democrație erau ambigue, deoarece - spre deosebire de majoritatea partidelor politice din Cehia, cu excepția liniei dure comuniste -, aceștia nu au considerat Cehoslovacia, de după 1989, și apoi Republica Cehă ca fiind o democrație, ci doar ca o organizație având un pluralism care servea ca fațadă pentru o nouă formă de autoritarism. Republicanii au respins astfel ideea că ar există o competiție democratică reală, considerând că celelate partide sunt simple vehicule pentru elitele corupte (Sládek, 1992: 90). Sládek a vorbit despre niște
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
latura participativă și cea competitivă a democrației, așa cum le abordează Mudde și Rovira Kaltwasser în introducerea acestui volum (vezi și Dahl, 1971). Aceste tensiuni - care, în ultimă instanță, reflectă diferențele dintre democrația înțeleasă ca suveranitate populară și cea percepută ca pluralism instituționalizat - reprezintă punctul central al analizei care urmează. 7.1 Criza democrației venezuelene și ascensiunea chavismului Relația contradictorie dintre chavism și democrație poate fi înțeleasă numai dacă fenomenul populist este analizat în contextul în care a apărut - mai precis, cel
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
noi forme de suveranitate populară prin intermediul unor mișcări populiste poate foarte bine să faciliteze incluziunea și participarea democratică în detrimentul contestării democratice. Totuși, aceste costuri nu sunt inevitabile. Majoritățile populare pot fi create fără încălcarea drepturilor minorităților politice sau fără subminarea pluralismului politic, în vreme ce mecanismele plebiscitare și participative pot fi dezvoltate mai degrabă pentru a însoți instituțiile reprezentative decât pentru a le înlătura sau a le eluda. Cu toate acestea, în cazul Venezuelei, tensiunile dintre cele două dimensiuni de căpătâi ale democrației
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
restrângerea drepturilor de contestare și opoziție. Chávez, de exemplu, a avut ca prioritate modurile, noi și cu un caracter mai incluziv, de exprimare a suveranității populare, subminând în același timp controlul și echilibrul cerut de contestarea democratică eficientă sau de pluralismul instituționalizat. Provocarea pe care Chávez a lansat-o la adresa democrației liberale din Venezuela era profund marcată de criza regimului democratic de după 1958 și în oportunitățile pe care aceasta le oferea pentru o mobilizare populistă anti-sistem și anti-establishment. Ideologiile colectiviste tipice
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
regăsim în toate capitolele cărții, și anume lipsa de respect a populismului față de contestarea publică, derivată din perspectiva monistă asupra societății. Într-adevăr, populismul face o distincție maniheistă între "poporul pur" și "elita coruptă", care nu lasă prea mult spațiu pluralismului (de la Torre, 2000; Hawkins, 2009; Mudde, 2004). Conform definiției minimale a lui Dahl, democrațiile care există în realitate diferă în multe privințe. Astfel, nu ne surprinde faptul că specialiștii propun, de regulă, explict sau implict, un concept mai larg al
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
sistemelor partinice și a instituțiilor politice, susținând că partidele populiste o duc bine în special în democrațiile bazate pe consens (de exemplu, Hakhverdian și Koop, 2007; Kitschelt, 2002), de unde rezultă că societățile bazate mai mult pe principiul majorității și pe pluralism, cum este cazul Regatului Unit, ar fi mai protejate împotriva populiștilor. După cum reiese și din aceste exemple, când vine vorba despre studierea factorilor care împiedică (re)apariția populismului, au fost avansate multe argumente, iar cele mai multe dintre ele pot fi evaluate
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
bij Vlaamse Politieke Partijen, Antwerp: University of Antwerp. Jagers, J. și S. Walgrave, (2007), "Populism as Political Communication Style: An Empirical Study of Political Parties' Discourse in Belgium", în European Journal of Political Research 46: 319-45. Johnston, R., (2008), "Polarized Pluralism in the Canadian Party System", în Canadian Journal of Political Science 41(4): 815-34. Johnston, R., A. Blais, E. Gidengil, și N. Nevitte, (1995), The Challenge of Direct Democracy: The 1992 Canadian Referendum, Montreal: McGill-Queen's University Press. Jun, U
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
471-503. ------ (2000), "Rechtspopulistische Resonanzen: Die Wählerschaft der FPÖ", în F. Plasser, P. A. Ulram și F. Sommer (eds.), Das österreichische Wahlverhalten, Viena: Signum, 225-41. ------ (2002), Das österreichische Politikverständnis: Von der Konsens- zur Konfliktkultur?, Viena: WUV Universitätsverlag. Plattner, M. F., (2010), "Populism, Pluralism, and Liberal Democracy", în Journal of Democracy 21(1): 81-92. Potůček, M., (1999), "Havel vs. Klaus: Public Policy in the Czech Republic", în Journal of Comparative Policy Analysis and Practice 1(2): 163-96. Priester, K., (2007), Populismus. Historische und aktuelle
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
290, 291, 332, 338, 344, 345, 346 Plasser, Fritz, 195, 196, 197, 200, 204 plebiscit, 111, 313 plebiscit arianism: plebiscitar, 40, 47, 74, 104, 106, 108, 111, 112, 113, 198, 210, 241, 249, 254, 278, 282, 306, 311; plebiscitarian, 106 pluralism, 27, 36, 40, 68, 112, 129, 133, 135, 227, 250, 257, 355 polarizare, 51, 73, 112, 116, 151, 152, 159, 190, 205, 221, 256, 310 poliarhie, 31, 32, 33, 41, 42, 44, 115 politică de masă, 22 Pollack, Norman, 38
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este redusă la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, nu mai corespund conceptului de reflectare, teoria reprezentării intra într-o profundă criză. Confruntarea cu perspectivismul, pluralismul și relativismul duce la o schimbare de paradigmă. Această schimbare în problema reprezentării este legată de demersul kantian, conform căruia noi nu cunoaștem lucrurile în sine, ci construim o lume în conștiința noastă. Reprezentarea, precizează Pierre Glaudes [1999, p.XXI
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
merg dincolo de relațiile contractuale între statele suverane. România, după căderea comunismului, a avut întotdeauna ca țintă integrarea europeană. Dimensiunea istorică și culturală a procesului de integrare a fost o componentă constantă a lărgirii, mai ales că ea corespundea diversității și pluralismului ce caracterizau și caracterizează Europa (Ivan, 2007, pp. 24-25). Unul dintre fondatorii Uniunii Europene afirma că "noi trebuie să facem Europa nu doar pentru popoarele libere, ci și pentru cei din Est care au nevoie de sprijinul și de adeziunea
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
înainte de Reformă). Europa a reușit cel mai bine să disimuleze discontinuitățile istoriei sub forma organică a "emergentelor" creatoare, treptat incluse în propriul sistem de reprezentări; și nicăieri nu se observă mai limpede această propensiune decât în Biserica Catolică, al cărei pluralism intern ordine, congregații, curente menține și îmbogățește ansamblul" (Baconsky, 2007, pp. 15-16). Unul din argumentele invocate pentru unificarea europeană în cadrul granițelor actuale este cultura comună. Dar ce înțelegem prin "cultură comună"? Cultura de calitate nu mai poate fi considerată o
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
stalinismului. Un regim bazat pe crimă, ilegitimitate, partid unic, violență structurală, doctrină de extremă stânga și, mai ales, pe concentrarea maladivă a puterii în mâinile unei singure persoane. Pentru că aceasta este adevărata miză a modernizării statului și a garanției că pluralismul și dezvoltarea pot continua: depersonalizarea puterii. De aici, cred, ar trebui să înceapă o analiză corectă, depasionalizată, a deceniului Băsescu în istoria recentă a țării. Adus de Petre Roman, imediat după Revoluție, ca director în Ministerul Transporturilor, Traian Băsescu și-a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
indivizilor în anumite situații sociale 3. Fragmentarea și dezcentrarea noțiunii de cultură universală, atât prin studiile de nișă ale subculturilor, cât și prin politizarea multiculturalismului, au creat premisele apariției unei crize a cărei rezolvare e văzută în integrarea diferenței și pluralismului. Fragilitatea distincțiilor dintre artă și viața cotidiană, respectiv dintre creație și stilul de viață, a dus la nesiguranța distincției dintre cultură și bunul sau serviciul de consum. Potrivit lui Maxim Silverman cultura "clasică" sau "înaltă" a fost fondată pe conceptul de
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
consemnează Griffin, comunicarea interpersonală dobândește din ce în ce mai mult teren în agenda generală a cercetării, prin studii ce se concentrează asupra familiei, prieteniei și relației romantice. În al cincilea rând, observă Griffin, avem de-a face, în anii '80-'90, cu un pluralism fără precedent al "intereselor și agendelor de cercetare"47 ale specialiștilor în domeniul Științelor comunicării. Dacă, inițial, o astfel de tendință părea de bun augur, se dovedește că divergența extremă în privința "intereselor" în cercetare constituie, mai degrabă, un neajuns, o
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
academică, să poată fi interpretat drept efect al acelei identificări a diferențelor de perspectivă în diferențele în evaluare, de care vorbea William Lewis în finalul studiului său. Cu alte cuvinte, modesta mea istorie alternativă a criticismului retoric american recunoaște efectele pluralismului interpretărilor asupra identității disciplinei și își propune să contribuie la crearea de noi spații discursive în care această multitudine de perspective să își găsească forme de expresie în contextul, încă, a ceea ce se numește criticism retoric în cultura academică universală
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
mistică; hasidism și șamanism în Carpați; doctrina stâlpului eschatologic la Israel ben Eliezer; „Culianu a fost cosmopolit, Eliade a fost român”; raritatea referințelor românești la Culianu; debutul lui Idel: un articol despre Blaga; topologii ale inteligenței și cunoașterii; pentru un pluralism al perspectivelor; „nu cred că există o cheie în cultura română care deschide mai multe uși decât alta”; prin România, spre universal; „când am părăsit România, am vrut s-o părăsesc”; „dar niciodată n-am încercat să uit”; cărți românești
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
critică a securității se opune concepției pluraliste a securității din trei puncte de vedere: argumentează că statele se conformează regulilor internaționaliste și umanitare ale Cartei ONU numai atunci când este în interesul lor egoist; în al doilea rând, se argumentează că pluralismul, punând accent pe regulile și normele societății internaționale, ignoră majoritatea deceselor rezultate din violența politică; și trei, practicile normative ale societății statelor lasă neatinse cauzele structurale ale injustiției sociale și economice înrădăcinate în sistemul capitalist global nereglementat.589 Cea mai
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
a reprezentat o provocare profundă pentru societatea statelor prin generarea de surse de conflict, prin împuternicirea și legitimarea mișcărilor naționaliste și etnice de a provoca atât statele existente, cât și ordinea politică stabilită prin subminarea mecanismelor și instituțiilor cheie pentru pluralismul de stil vechi.610 Ridicarea teoriei autodeterminării la un nivel dominant a fost accidentală, fiind un concept central în tradiția filosofiei politice occidentale, independentă de nașterea naționalismului și anterioară acestuia. De la sfârșitul secolului al optsprezecelea, atât contractualiștii, cât și idealiștii
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
and the Making of Modern International Relations, Verso, London and New York, 2003. ThakuR, Ramesh, and Iver Newmann (eds.), Broadening Asia's Security and Discourse Agenda, Tokyo, United Nations University Press, 2004. Viotti, Paul, and Mark Kauppi, International Relations Theory. Realism, Pluralism, Globalism, and Beyond (3e), Allyn and Bacon, Boston London Toronto et, 1999. Walker, Rob, Inside/Outside: International Relations as Political Theory, Cambridge University Press, Cambridge, 1993. Weber, Max, Politica, o vocație și o profesie, Editura Anima, București, 1992 Weber, Cynthia
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
in International Relations" în Review of International Studies 17, 1991. Wendt, Alexander, "Anarchy is what states make of it: The social construction of power politics" în International Organization, (46), pp. 391-426, 1992; Viotti, Paul Kauppi, Mark, International Relations Theory. Realism, Pluralism, Globalism, and Beyond (3e), Allyn and Bacon, Boston London Toronto et, 1999, pp. 434-459. Wendt, Alexander, "Collective Identity Formation and the International State" în American Political Science Review 88, 1994. Wendt, Alexander, "On Constitution and Causation in International Relations" în
Constructivism și securitate umană by IOANA LEUCEA () [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]