2,024 matches
-
întreaga dumitale viață, meriți să-l vezi!... Ieșiră prin stânga, un vestiar inofensiv, mic, hazardat, lambrisat în nuc, mascat cu o perdea cafenie. Trecură de respectivul vestiar și, după 3-4 metri, obținură oușă. Unul dintre brațele Patriciei căzu în caverna poșetei. Se întoarse de acolo c-o cheie. Sora cea autoritară îl privi cu tâlc și deschise. - Asta ca să nu spui că nu se întîlnește artist cu artist! Nu spusese așa ceva. Ar fi fost o tâmpenie. Celălalt artist era, bineînțeles, Robin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sărut, timid, de femeie. Ce bine c-am putut să ne potrivim și noi zilele după tine, atunci, la sfârșit, când stăteai întins între lumânări și arătai tuturor vârsta exactă. * În locul pozei de pe crucea ta am pus o oglindă din poșeta mamei și ea vine la mormânt s-aducă flori și înainte să plece își aranjează părul și se rujează în oglinjoara aia. * La-nmormîntare, când noi, familia, ne aplecam și sărutam pe rând fruntea rece a lui tata, asistența, foarte numeroasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
plătesc. Zilele astea am să mă strâng de niște datorii și-am să plătesc. O să vedeți voi că nu va trece bine săptămâna și-o să vă treziți toți cu niște prime babane și o să vă cumpărați la genți, baticuri și poșete, până o să înnebuniți. L-am privit și m-am liniștit. Nu părea dintr-aceia care, la bucurie, provoacă prea mari stricăciuni. - Parcă vă explicasem, s-a încăpățînat flăcăul fistichiu și tomnatic, cu fața poroasă, buboasă și plină de coji. Parcă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cinei din seara în care o așteptasem pe ea. M-am străduit să-mi potolesc bătăile inimii, mă speriasem. Când am revenit în sufragerie, am găsit întinsă pe jos o femeie străină. Adusese de undeva o oglindă, o sprijinise de poșetă, purta hainele Dinei și era o femeie străină de tot. Era atât de schimbată, încît dacă aș fi întîlnit-o la Polul Nord - și acolo aș fi avut timp și m-aș fi uitat foarte bine la ea - n-aș fi crezut
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai multe ca noi. Ea îi făcu semn să se așeze. Parcul era pustiu, două-trei felinare, căznindu-se să-și unească cercurile de lumină, făceau ca ungherele să pară și mai întunecate. Tataia m-a crescut, spuse Cosmina, punându-și poșeta în poală cu mâinile deasupra. Părinții mi-au murit când eram mică, într-un accident de mașină. Nu mi-i amintesc decât din poze. Când am împlinit optsprezece ani, tataia mi-a făcut un cadou foarte frumos. Mi-a citit
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
au lăsat. Până nu-l scot de la reanimare. Dacă e la reanimare, atunci trebuie să-l știu. Mai toți de acolo au trecut pe la anestezist. Cum îl cheamă ? — N-aș vrea să vorbim despre lucrurile astea. Mai bine dă-mi poșeta, să vedem cum te mai simți... — Poșeta mea ? Ghicești în farduri ? Să știi că nu prea folosesc, adică acum m-am aranjat puțin... — Nu vreau fardurile. Vreau să ne uităm în carnetul tău de însemnări. Să dăm la ultimele pagini
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
reanimare. Dacă e la reanimare, atunci trebuie să-l știu. Mai toți de acolo au trecut pe la anestezist. Cum îl cheamă ? — N-aș vrea să vorbim despre lucrurile astea. Mai bine dă-mi poșeta, să vedem cum te mai simți... — Poșeta mea ? Ghicești în farduri ? Să știi că nu prea folosesc, adică acum m-am aranjat puțin... — Nu vreau fardurile. Vreau să ne uităm în carnetul tău de însemnări. Să dăm la ultimele pagini. Deschise coperțile. — Asta e de azi ? se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spunem nimic... șopti Iacob și se aplecă spre obrazul ei. Fata închise ochii și primi sărutul, fără să-și desfacă mâinile din poală. Apoi, coborând în trepte, în sărutul acela, se întoarse și îi înlănțui gâtul cu brațele. Abia când poșeta îi alunecă de pe genunchi, se desprinseră, iar el se aplecă să i-o ridice. Cosmina își duse palma la gură. — Nu știu să sărut, așa-i ? — Sărutul e o formă de comunicare, răspunse, într-un fel, bărbatul. Important e să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în perete, o com bină muzicală și câteva teancuri de discuri, nicio carte. O ușă indica existența unei alte camere, probabil dormitorul. Cosmina se opri în mijloc, așteptând un alt gest, care veni, arătându-i canapeaua. Se așeză, își puse poșeta alături, apoi se trase spre margine, pentru a-i face loc alături. — Ai să râzi, spuse, dar e prima oară când intru așa, în casa unui bărbat... Am mai avut doi prieteni, în fine, cu unul dintre ei a ținut
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce anume să întrebi. Porni la întâmplare, strângându-și jacheta în jurul trupului. Abia la primul colț văzu mașina lui, însoțind-o, în ritmul pașilor ei șovăielnici. Urcă, spuse Iacob și fata, ostenită, se strecură prin portiera deschisă. Ți-ai uitat poșeta. Și, în plus, trebuie să vorbim. Cred că e o neînțelegere la mijloc. Cosmina îl privi fără expresie, apoi își întoarse capul, uitându-se absentă în lungul drumului. — E așa cum spuneam, rosti, trecând peste sugestia lui. Bărbații sunt prea grăbiți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de sare aruncat în apă. Dacă sunt într-un loc, atunci sunt peste tot. Iar dacă sunt peste tot, atunci sunt și în locul ăsta. — Pe ei îi lătra Fidel ? Maestrul încuviință. Ea strânse, descumpănită, foaia și o strecură în deschizătura poșetei. — Cum poți lupta împotriva demonilor ? întrebă. Cu glon țul de argint, cu descântece, cu usturoi frecat de tocul ușii ? — Numindu-i. Entitățile bune le chemi rostindu-le numele. Demonii îi alungi tot așa. Nu e ușor să le știi numele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încuiată când am venit. — Dragonul e orb. Nimeni nu poate vedea în locul tău. Bărbatul care te-a adus cu mașina a așteptat câteva clipe după ce ai intrat și a plecat abia apoi. — Și ce-i cu asta ? — Ți-ai uitat poșeta în mașină, ți- amintești ? — Am avut o seară agitată. Mi-am uitat poșeta mai peste tot. Dar chiar nu vreau să-mi amintesc asta. Bărbatul a coborât geamul portierei și ți-a întins poșeta. De fapt, a deschis ambele geamuri
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Bărbatul care te-a adus cu mașina a așteptat câteva clipe după ce ai intrat și a plecat abia apoi. — Și ce-i cu asta ? — Ți-ai uitat poșeta în mașină, ți- amintești ? — Am avut o seară agitată. Mi-am uitat poșeta mai peste tot. Dar chiar nu vreau să-mi amintesc asta. Bărbatul a coborât geamul portierei și ți-a întins poșeta. De fapt, a deschis ambele geamuri, și pe cel din partea lui. Așa am putut vedea că a plecat fără
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-i cu asta ? — Ți-ai uitat poșeta în mașină, ți- amintești ? — Am avut o seară agitată. Mi-am uitat poșeta mai peste tot. Dar chiar nu vreau să-mi amintesc asta. Bărbatul a coborât geamul portierei și ți-a întins poșeta. De fapt, a deschis ambele geamuri, și pe cel din partea lui. Așa am putut vedea că a plecat fără să închidă geamurile. Maestrul se îndepărta, era din nou pe trotuarul celălalt, ba chiar în curtea de vizavi, în spatele grilajului. Vocea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
așa cum face de la o vreme, ar scoate moneda din buzunarul de la piept, pentru a o lăsa să răspundă în locul lui. Și, pentru a desena întregul tablou, să pomenim și celelalte două personaje care stau la aceeași masă. Întâi de toate, poșeta, pe care am întâlnit-o adesea și ne-a ajutat să înțelegem câte ceva în plus. E o poșetă neagră, din piele moale, poate fi ținută de baretele scurte și legănată în timpul mersului, poate atârna cochet, la încheietura cotului, dacă mâna
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în locul lui. Și, pentru a desena întregul tablou, să pomenim și celelalte două personaje care stau la aceeași masă. Întâi de toate, poșeta, pe care am întâlnit-o adesea și ne-a ajutat să înțelegem câte ceva în plus. E o poșetă neagră, din piele moale, poate fi ținută de baretele scurte și legănată în timpul mersului, poate atârna cochet, la încheietura cotului, dacă mâna cealaltă ar prinde brațul unui bărbat, sau, folosind breteaua cea lungă, ar putea fi pusă pe umăr. Poșeta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poșetă neagră, din piele moale, poate fi ținută de baretele scurte și legănată în timpul mersului, poate atârna cochet, la încheietura cotului, dacă mâna cealaltă ar prinde brațul unui bărbat, sau, folosind breteaua cea lungă, ar putea fi pusă pe umăr. Poșeta e legată de stările de luciditate. Atunci când femeia e stăpână pe sine, poșeta stă cât se poate de aproape, atunci când împrejurările o buimă cesc, poate s-o uite, noroc cu celelalte personaje care se fac mesagerii ei. Acum poșeta stă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în timpul mersului, poate atârna cochet, la încheietura cotului, dacă mâna cealaltă ar prinde brațul unui bărbat, sau, folosind breteaua cea lungă, ar putea fi pusă pe umăr. Poșeta e legată de stările de luciditate. Atunci când femeia e stăpână pe sine, poșeta stă cât se poate de aproape, atunci când împrejurările o buimă cesc, poate s-o uite, noroc cu celelalte personaje care se fac mesagerii ei. Acum poșeta stă pe unul dintre scaunele din jurul mesei, încă nu știm ce să credem, așa cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
umăr. Poșeta e legată de stările de luciditate. Atunci când femeia e stăpână pe sine, poșeta stă cât se poate de aproape, atunci când împrejurările o buimă cesc, poate s-o uite, noroc cu celelalte personaje care se fac mesagerii ei. Acum poșeta stă pe unul dintre scaunele din jurul mesei, încă nu știm ce să credem, așa cum o vedem pe Cosmina, cu umerii aduși și fruntea plecată spre vârtejurile pe care lingurița le face în ceașcă, ne putem teme că va trebui iarăși
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bibliotecă. — Unde-ai văzut tu să-ți poți cumpăra o mașină ca aia din citit ? Ne-am cunoscut ca la cinema. Eu ieșeam din club, el intra, ne-am lovit unul de altul. Și ne-am aplecat amândoi odată după poșetă. Așa că ne-am nimerit bot în bot. Ce vrei mai romantic de-atât ? — Pare romantic, într-adevăr. Pufniră amândouă în râs : Adu-l și pe el la masă... — Nu ziceai că vrei să-mi spui ceva, da’ să nu mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ce ți se întâmplă în viața cea nouă, ci pentru ce s-a întâmplat în viața cea veche... Așa că o să mai stai cuminte în pat“. Se schimbă, scoase peticul de hârtie și-l puse între foile caietului, înainte de a închide poșeta. În curtea interioară era deja pustiu, așa că Pantelimon o putea parcurge nestingherit, cu pași mari, concentrat asupra monedei sale de argint fără să trebuiască să se ferească de ceilalți. — Azi o să ies pe poarta din spate, explică fata, în fața privirilor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și îndrugă un „mulțumesc“ pe care polițistul nu se mai sinchisi să-l audă. Celălalt, cel de demult, care se ivise pentru o clipă, se îndreptă din șale și se trase înapoi, intrând între umerii vestonului descheiat. Rada își strânse poșeta la piept și se așeză pe banca lipită de perete. Ghemuit lângă calorifer, bețivul se ștergea, din când în când, cu mâneca, după ce își trecea limba peste buze, întotdeauna cu brațul drept, căci stângul îi era prins în cătușe de
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
asta până când începuse să plângă. — Nu mai trebuie buletinul, doamnă, îi spuse polițistul. Rada zâmbi, încurcată, într-adevăr, nu i-l ceruse, dar ea rămăsese pregătită cu actele în mână. — De altfel, spuse, punând buletinul, cu un declic, între clapetele poșetei, știți cine sunt, doar dumneavoastră m-ați chemat... — Știm, nu-i așa ? întrebă bărbatul, ridicându-și cu două degete cozorocul deasupra frunții. Nu se ivi nicio șuviță, probabil că tot părul era adunat, ghemotoc, spre urechea stângă și urma, scoțându
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Mă gândeam să-l fac cadou fetei mele, când a împlinit optșpe ani. Dar pe urmă m-am gândit că ea n-are nicio vină... Ce i-ai fi zis, că l-ai cumpărat pentru ea ? — Păi, tocmai... Rada închise poșeta, în buzunarele căreia lanțul medalionului se strecurase, sâsâind. Se dădu doi pași îndărăt, grilajul celulei nu era închis, ieși, privi spre coridorul întunecat, dar, cum nu văzu pe nimeni, se depărtă, fără să privească înapoi. Bărbatul vru să spună ceva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
înăuntru. Rămase câteva clipe pe trotuar, strada era pustie, viața mergea liniștită înainte. Secția de poliție avea o firmă mică, din sticlă, ce, probabil, era luminată noaptea, o firmă ca oricare alta, de băcănie sau de patiserie. Rada cotrobăi în poșetă după cheia de la mașină și tresări când dădu peste medalion. Porni motorul, se gândi câteva clipe, apoi își încrucișă brațele pe volan, își lăsă fruntea pe brațe, închizând ochii, și așteptă. Avea impresia că toți știu ce-i cu ea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]