1,541 matches
-
doar că se vrea mai mult decât atât : o șarjă politică. Singura problemă e cât de exportabil este ? Cred că nu prea... Trafic este încă un scurtmetraj semnat Cătălin Mitulescu. Poanta nu există, ceea ce-l face superior lui București-Wien (unde poanta era slăbuță...), dar un pic sub 17 minute întârziere (care avea totuși o tensiune și un climax care aici lipsesc). Mitulescu reușește să evite pășunisme gen cal alb în ralanti pe care le înlocuiește cu un inventar cvasicomplet de gadgetărie
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
vorbind despre bucuria lucrului la acest film, despre faptul că fiecare s-a îndrăgostit în timpul turnajului, a avut aventuri și a plecat din sală înainte de apariția în film a partenerului său Cristea Avram. Mălăele având asistența la degetul mic cu poantele sale : Marina Vlady, după numai două filme, era cunoscută în toată lumea ; pe mine, după 40, nu mă știu decât românii. Nae Caranfil făcând față, cu inteligență și sânge rece, unei întrebări venite din partea unui francez de stânga : Nu credeți că
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
e inconsistent. Povestea lui Grigore Ursache (Marius Florea Vizante), un tânăr cu ceva bani și cu multe vise care se lansează în aventura primului film românesc, nimerind pe mâinile hrăpărețe ale bogătașului Leon Negrescu (Ovidiu Niculescu) este presărată cu obișnuitele poante marca Nae C., dar cea mai mare e că nu prea-i pasă de nici un personaj... Actorii joacă gros, dar ni se spune că așa jucau ei atunci (dar mă cam îndoiesc că așa erau ei și-n afara scenei
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înalt, drept, cu o cerbice puternică, păr șaten, creț, semăna cu Raf Valone, un actor italian la modă. Figura sa evoca dîrzenie. Alterna însă masca durității (maxilare strînse, privire întrebătoare) cu cea a jovialității. Era un tip spontan, malițios, de poante repezi, cu rîs scurt, supravegheat. Un „puncheur” îndemînatic, elegant. Nu întindea gluma, nu insista pe marginea unor subiecte frivole. Avea „ținută” în toate, de la cea vestimentară la cea comportamentală. înainte de facultate fusese impiegat de mișcare în gara din satul natal
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
prins de ciripitul unei păsări, șuieratul vântului sau pur și simplu scârțâitul vreunui lemn în podea. Stăm la masă și auzim un greiere cântând entuziasmat pe undeva în spatele peretelui. Alfonso ascultă cu atenție. Ce zice, ce zice?? întreb, mai în poantă, mai în serios. Alfonso zâmbește și începe să traducă: „Mâine vor apărea trei fete noi... mai spre după-amiază o să plouă...” Evident, face poante. Nu-mi închipui greierele la curent cu știrile zilei dar sunt din ce în ce mai convinsă că Alfonso extrage informații
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cântând entuziasmat pe undeva în spatele peretelui. Alfonso ascultă cu atenție. Ce zice, ce zice?? întreb, mai în poantă, mai în serios. Alfonso zâmbește și începe să traducă: „Mâine vor apărea trei fete noi... mai spre după-amiază o să plouă...” Evident, face poante. Nu-mi închipui greierele la curent cu știrile zilei dar sunt din ce în ce mai convinsă că Alfonso extrage informații din natură și este atent în fiecare secundă la orice tip de apariție care poate fi un mesager. Fără doar și poate are
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
pe gât până la fund, ne privim o secundă apoi îmi spune să merg mai bine în hamac ca să pot dormi după ceremonie. Urc în hamac, mă aranjez în sacul de dormit întrebându-mă dacă asta a fost tot sau face poante, beau niște apă și rămân contemplând flăcările care par din ce în ce mai mari. Continui să aștept să se întâmple ceva deosebit și mă deranjează cântecul puternic al greierilor care parcă îmi țipă în urechi, atât de tare încât mă gândesc cum aș
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
de Julio sau Carlos, fie din carne de vită proaspătă cumpărată din oraș (vacile în Estancia se taie destul de rar). Filozofia Virginiei și a celorlalți este viața trăită din plin muncim din greu dar tot timpul cineva face câte o poantă mai mult sau mai puțin bună și zilele trec într-un râs non-stop. Întâmpinăm 2008 stând la masă afară, sub lumina stelelor și a lunii, ciocnind paharele de șampanie și, cum altfel, ospătându-ne cu carne la grătar. Viața cu
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
am imaginat pentru ultima lună de stat în America de Sud. Virginia cu Julio schimbă priviri și încep să râdă. „Am uitat să-ți spun că sunt inițiată ca șaman, Ingrid”, adaugă Virginia, râzând de-a binelea. Zâmbesc, gândindu-mă că face poante. Fără doar și poate este foarte înclinată spre lucrurile spirituale, spre exemplu, din când în când, mergem cu toții afară în câmpul de quartz și mulțumim naturii sub ghidarea Virginiei însă nu m-am gândit nicio secundă mai departe. Virginia însă
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
povestea, oricum ar fi ea, aduce un strop de suflet omenesc, de viață... și pe ăla căruia nu-i plac poveștile, eu îl bag în mă-sa ! Frumoasă idee (și exprimată cu meșteșug, deși parcă se mai putea lucra la poanta finală), dar n-ar fi strălucit mai tare în filmul cuiva care mai și știe să povestească ? Comedia (fie ea și picarescă) cere organizare, calcul riguros al efectelor, tir precis. Comedia lui Saizescu e giumbușlucăraie bezmetică, debandadă hăhăitoare, scălîmbăială de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
atît de mare încît spectatorul e conștient aproape în permanență de existența ei e practic un personaj secundar ; atunci cînd Zohan dansează (ceea ce face tot timpul), e greu de spus dacă dă din ea sau dacă ea dă din el. Poanta e că nu e la fel de mare ca inima lui. Ajuns în America (după ce-a dezertat), Zohan își găsește de lucru într-un salon de coafură de pe trotuarul greșit al unei străzi pline pe o parte de buticuri israeliene și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
model de lucrătură cinematografică : trei scenariști (printre care Sandler însuși) au contribuit cu idei și gaguri și, pe alocuri, rezultatul seamănă mai mult cu o colecție de scheciuri decît cu o comedie construită. Dar chiar și tirul împrăștiat, chiar și poantele care se fîsîie în loc să ia foc contribuie la atmosfera lui tolerantă și, în termenii lui, filmul nu e lipsit nici de inteligență, nici de tact. Dintre filmele lansate la noi în vara asta, e singurul pe care l-aș revedea
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
cu Daniel Craig), Casino Royale, renunțase la formalitatea asta și nu numai la ea, ci și la celelalte surse tradiționale de plictiseală și penibil , dar iat-o că se întoarce. S au întors și altele. Dacă ați dus dorul micilor poante de pe margini, care pe vremea lui Roger Moore reușeau invariabil să strice efectul celor mai îndrăznețe cascadorii, iat-o aici pe băbuța care-și scapă mătăniile în timpul urmăririi din biserică și care exclamă : Doamne ! Dacă v-au lipsit lamentabilele texte
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
rioase, aparent inexplicabile, decât simptome ale unui fenomen endemic. II Grand Hôtel „Victoria Română” - Imperiul simțurilor Grand Hotel „Victoria Română” este unul dintre „momen- tele” mai puțin populare ale lui Caragiale, poate și pentru faptul că nu are propriu-zis o poantă, pentru că beneficiază mai puțin de jovialitatea care-l recomandă pe nenea Iancu. Avem, dimpotrivă, un Caragiale întors pe dos, sau mai precis, de‑a‑ndoaselea, cu o doză mare de resentiment, aceasta dacă apropiem întrucâtva nepermis umoarea nara- torului de
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
comedia lui Caragiale precum și considerațiile lui Ion Negoițescu privitoare la opera dramatică a acestuia constituie turnesolul prin care se poate decela identitatea cerchistă pusă destul de rigid și chiar abuziv sub semnul estetismului. În cartea sa, Cercul literar de la Sibiu , Petru Poantă relativizează unul dintre principiile de existență a Cercului Literar, autonomia esteticului, subliniind evoluția în paralel cu generația cri- terionistă, naționalist- ortodoxistă pe linia Vulcănescu - Crainic - Eliade - Noica. Diferența este una de asumare a unei tradiții culturale, în cazul cerchiștilor fiind
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
amintesc energia colosală cu care apăsa tocul În care țâșnea cerneala când nota, cu un scris rotund cum n-am mai văzut, temele pentru ziua următoare. La sfârșitul lecției i se comanda de obicei un limerick și acesta era oferit, poanta demersului fiind că În el era inclus cuvântul „țipa“, care urma să fie interpretat involuntar de unul dintre noi, ori de câte ori Mr. Burness strângea Îngrozitor mâna pe care o ținea În laba lui musculoasă În timp ce recita versurile: Era odată o tânără
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
compun luni În șir. Într-o noapte am reușit În sfârșit să formulez tema dorită. Era menită să fie o sursă de delectare pentru un expert În soluționarea unor asemenea probleme. Persoanele nesofisticate s-ar putea să ignore cu totul poanta problemei și să descopere soluția ei „tetică“, foarte simplă, fără a trece prin chinurile plăcute pregătite pentru persoana sofisticată. Aceasta din urmă va cădea la Început În cursa unei scheme de joc amăgitoare, bazate pe o temă de avangardă la
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un exercițiu al inteligenței, infinit preferabil iconoclastiei serioase, încruntată și fanatică (de fapt vandalică și, de regulă, imbecilă). Chiar și mărturisirea că poeziile lui Arghezi au reînceput să-i pară „neînchipuit de frumoase”, mărturisire care, în contextul ei, era tocmai „poanta”, factorul de șoc, reprezintă în fond le dessous des cartes, dezvăluirea gândului adevărat, semnalul liniștitor că de fapt totul e în ordine. Dincolo de toate acestea, există însă în Nu un substrat foarte profund, din perspectiva căruia carnavalul critic dezlănțuit la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
siguranță în tot demersul scenic. Rolul Ida, interpretat de Florentina Onică, întregește calitativ panoplia unei valoroase distribuții cu foarte tineri interpreți care au dovedit probitate profesională. Nu poate fi omisă interpretarea rolului Frosch de către Iulian Sandu, care știe să servească poanta pentru a da personajului savoare cu un comic de calitate. În încheiere, intenționez să dau răspuns celor care se întreabă de ce nu fac și obiecțiuni critice mai acide. Știu că este ușor de găsit „nod în papură”, dar mai știu
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
s-au bucurat de o mai mare libertate decât cea din școală și chiar decât acasă. Se scăldau în iazul mănăstirii, mâncau raci fierți, caș dulce de la stână și, într-o știoalnă din pădure, de pe pârâul Pietrosu, făceau „aviație inamică”. Poanta asta era dintr-un film: la ordinul sergentului, recruții săreau ca broaștele în baltă, cu fața în noroi. Numai în chiloței, copiii arătau ca purcelușii și, dacă nu li se părea destul, își mai turnau nisip în cap. Deși nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Armani al zilelor noastre. Dacă se rezuma la înciocoirea de Capitală, era de înțeles. Cînd ești ditamai președintele la Steaua, nu te mai poți comporta ca un june de la o echipă provincială furată de arbitri și ținută în viață de poantele vicepreședintelui desemnat mai întîi de zeii devalizării furnalelor și apoi de brahmanii laminatelor. Ți se acceptă să fii ușor arogant și nici nu poți fi altfel, cîtă vreme îți bei cafeaua la Marriott, privind pe geam cum prostimea aleargă prin
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
strălucește-n soare Și viermele și fierul! Pre Domnul lăudați-L,z Căci stăpânește apa, Și risipește gheața! Pre Domnul lăudați-L, Căci stăpânește viața Poemele în proză ale lui Emil Isac, voit grandilocvente și egolatre, încheiate adesea cu o poantă, se trag de la Oscar Wilde. Compoziția se întemeiază în genere pe colori țipătoare de afiș (contesă cu ochi albaștri, stând pe scaun de argint, la masă de aur, printre țigani negri cu lăute roșii). Dramoleta neoromantică Maica cea tânără e
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu... " este un clișeu utilizat de cei care nu au talentul de-a spune bancuri. El reclamă tot un răspuns-clișeu - " Nu", și îl somează pe interlocutor să nu arate că ar cunoaște bancul și să se pregătească să râdă la poantă. Bancurile spuse fără acest prolog uzat sunt mult mai apreciate. Comicii profesioniști, ca Dave Allen ori Johnny Garson, nu utilizează niciodată asemenea prologuri. Mulți oratori publici folosesc expresia: "Asta-mi aduce aminte de povestea cu", care are aceeași soartă. "Și
[Corola-publishinghouse/Science/85111_a_85898]
-
copil, are nevoie organică de a descoperi și de a înțelege universul înconjurător. Creatorii scotocesc prin lăzile de vechituri, prin biblioteci, întreabă mult, își aruncă privirea peste tot, sunt impresionați de lucruri care scapă atenției celorlalți, se amuză frecvent, fac poante hazlii celor din jur. Spunea cineva că „adevăratul creativ este un copil perpetuu, nenorocirea este că oamenii cresc”. Rămân demne de reținut cuvintele lui Newton, rostite cu puțin timp înaintea morții sale, la 84 de ani: 4.1.3.4
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
percepute fie pe calea revelației, fie prin „camuflarea” în concretul cotidian. Textele, de mici dimensiuni, juxtapun două secvențe. Prima se prezintă ca o descriere brută a stării de fapt, pe când cea de-a doua echivalează în plan retoric cu o „poantă”, iar în planul imaginarului cu o fantă în real care face posibilă ecloziunea sacrului: „Copilul dezleagă șiretul / Unui pantof. Curând îi vor îngheța / Degetele și frigul / Îl va duce în cutii de ciocolată / Acolo unde moartea îl învață / Să umble
ŢARINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290087_a_291416]