2,405 matches
-
omului cu har, pentru a birui hotarele strâmte ale existenței sale firești și a se alătura curgerii veșniciei dumnezeiești”1. „Vechi și noi” în teologia starețului Sofronietc " „Vechi și noi” în teologia starețului Sofronie" Al șaptelea capitolal cărții, dedicat temei pocăinței, prezintă în detaliu elementele schițate mai sus. Acest subiect joacă în ansamblul cărții un rol cu totul special, iar cititorul ar putea dori să înceapă cu aceasta, înainte de a se confrunta cu discuția mai dificilă din punct de vedere conceptual
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
iar cititorul ar putea dori să înceapă cu aceasta, înainte de a se confrunta cu discuția mai dificilă din punct de vedere conceptual din primul capitol („Principiul ipostatic și realizarea lui în viața omului”). La fel, de înțelegerea sensului cuprinzător al pocăinței depinde și dezbaterea asupra dinamicii vieții spirituale în teologia starețului Sofronie (cap. III, IV), prezentarea vieții în Hristos ca pogorâre întru iadul smereniei ascetice (cap. II), a căii monahale și a modurilor rugăciunii (cap. V, VI, VIII). Ar fi cu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ipostatic este „darul lui Dumnezeu către făptura rațională prin care aceasta își înstăpânește firea”2, ajungând astfel la „libera determinare de sine (eleutheros autoprosdiorismos)”. Primirea acestui dar poate fi verificată: atunci când atinge pragul de jos al smereniei, mintea străpunsă de pocăință ajunge la rugăciunea netulburată de gânduri și domnește, ca un căpitan peste un vas, chiar și asupra celor mai fine mișcări ale sufletului și trupului. Realizarea principiului ipostatic nu ține deci de o simplă decizie intelectuală de a îmbrățișa „personalismul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creștinul nu poate ocoli întâlnirea cu durerea întregului pământ. Precum Domnul se ruga pentru întreaga lume, tot astfel și rugăciunea credinciosului trebuie să devină strigăt al întregului pământ către Dumnezeu și Tatăl.” 1 Faptul că liturghia se repetă înseamnă că pocăința sfinților (numele creștinilor în epoca apostolică) nu încetează; martiriul lor include rugăciunea pentru vrăjmași, un act mijlocitor prin care creștinii dobândesc atributul preoției universale. Spectacolul terifiant al suferinței îndurate de miliarde de oameni prin robie, foamete, boală sau din pricini
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
întâi pe Domnul, Zaheu s-a lăsat răscumpărat de cel îmbrăcat, ca Dumnezeu, în hainele smereniei. Spovedania vine apoi de la sine, în fața tuturor. Cinstea lui Zaheu este de a fi gazdă Domnului, care i-a mișcat inima spre dragoste și pocăință. În Hristos, Zaheu primește hrană fără ocară, haine de nuntă neprihănite și bucuria netrecătoare a împărtășirii. Zaheu se învrednicește de chemarea apostolilor, frângând pâinea cu Domnul. După această euharistie, în inima lui domnește pacea. Promisiunea făcută celor nedreptățiți îl va
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Arhiepiscopului Bartolomeu Valeriu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, pp. 183-194. „Evagrie Ponticul și conflictul intepretărilor” este versiunea ameliorată a unei recenzii apărute inițial în Archaeus. Studies in History of Religions, vol. 7 (2003), nr. 3-4, pp. 328-335. „Sensul ontologic al pocăinței la Starețul Sofronie”, în Renașterea, vol. 15 (2004), nr. 2, p. 10; Renașterea, vol. 15 (2004), nr. 3, p. 8. „Critica teologică și dezbaterea culturală”, Litere, Arte & Idei, vol. 9 (2 februarie 2004), nr. 307, p. 7. „Asceza mărturisirii creștine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
la arhimandritul Emilianos 300 Ereditatea misticii bizantine 300 Renașterea permanentă 302 Asceza deciziei 304 Absență sau retragere? 305 Denunțul mondenității 307 Darurile ascezei 309 Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul spre Athos 321 Europa 323 „Scriitorul iscusit” 324 Un interpret congenial 326 Pocăința și revelația principiului ipostatic 327 „Vechi și noi” în teologia Starețului Sofronie 332 Teologia persoanei și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Monahismul: de la credință la cunoaștere 311 Nunta filocalică 314 Ascultare, feciorie, sărăcie 316 Sensul ontologic al pocăinței. Marginalii la teologia starețului Sofronie 319 Tinerețea unui sfânt 319 Drumul spre Athos 321 Europa 323 „Scriitorul iscusit” 324 Un interpret congenial 326 Pocăința și revelația principiului ipostatic 327 „Vechi și noi” în teologia Starețului Sofronie 332 Teologia persoanei și roadele compasiunii 334 Epilog 335 Capitolul V Stații teologice Lecționarul biblic 339 Ediția jubiliară a Bibliei 339 Unitatea cruciformă a Scripturii 341 Reabilitarea lecționarului
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anii și varicele sporesc, pe măsură ce cugetul își impune pauzele solemne și o oboseală generală îi copleșește pe sătulul nostru Pașă, dragostea lui de fete e înlocuită cu dragostea de confort și de virtute: otomanul nostru pășește într-o fază a pocăinței și a neputinței, își abjură haremul și-l dizolvă și, devenind un moșneag exemplar și morocănos, cutreieră singur-singurel meridianele și paralelele, rostind rugăciuni și punîndu-i în gardă pe leviatanii cei tineri, să nu repete greșelile sale din tinerețe. Dacă vînătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grădină trimite la paradisul protopărinților, Adam și Eva, Isus fiind al doilea Adam, fără de păcat, În vreme ce Maria Magdalena se substituie bunei Eva: „Eva a devenit apostol, viclenia șarpelui a fost biruită”. Ucenica Domnului este o nouă Evă trecută prin focul pocăinței. Într-un sens și mai larg, Maria Magdalena devine simbolul omenirii răscumpărate. Personajul interesează exegeza creștină timpurie nu ca model În sine, ci ca suport al unor sensuri superioare, alegorico-anagogice. Motiv pentru care, În primele secole, nu există o biografie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
câteva secole bune, În subconștientul creștinătății. În fond, Maria Magdalena, reconstruită acum după modelul vetero-testamentar al Poporului desfrânat Întors la Dumnezeu după o lungă rătăcire prin pustiu sau un exil teribil, Încarnează mitul creștin Însuși, structurat În trei momente: căderea, pocăința, botezul/mântuirea. Maria din Magdala a rămas aproape nouă veacuri prizoniera acestei tradiții, consfințită oarecum prin sphragis papal. În 1518, Jacques Lefèvre d’Etaples (1450-1537), matematician și filozof convertit la exegeză biblică, publică lucrarea Maria Magdalena disceptatio, În care demonstrează
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ca pe un personaj voluntar (el propune târgul preoților); la Cina de Taină el iese din masa apostolilor, pune separat Întrebarea fatală și primește separat răspunsul fatal. După condamnarea lui Isus Își schimbă gândul inițial (vom vorbi mai Încolo despre „pocăință”), Înapoiază banii, se Îndepărtează de locul faptei sale și se spânzură. Un pas Înainte În acest proces de teologizare și, implicit, de stigmatizare a apostolului Iuda va fi făcut de Luca. Puțini exegeți au remarcat faptul că, În cazul Evangheliei
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Îngrijorării personajului, urmată de sinucidere. Fragmentul, tradus ceva mai sus, necesită câteva comentarii aplicate. Matei folosește verbul metamelein, al cărui sens nu este acela de „a se pocăi”, ci de „a fi Îngrijorat”. El evită conștient folosirea termenului consacrat pentru pocăință, metanoein. Iuda se Îngrijorează aflând că Isus a fost condamnat. Prin urmare, gestul său se cuvine reinterpretat. El L-a predat pe Isus autorităților nu ca să fie ucis (mobilul adevărat ne scapă: e „marea taină a trădării”). Moartea nu intrase
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
stavilă Între el și complicii săi. Iuda realizează că a fost tras pe sfoară, că arhiereii n-au respectat Înțelegerea. El nu se pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de Îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea Întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia Înseamnă cu totul altceva, Înseamnă disperare În fața unui act socotit ireparabil. Efectul „convertirii” este salvarea; efectul disperării este moartea. Dacă Iuda ar fi trecut printr-o convertire, el s-ar
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
presus decât Fiul, din moment ce blasfemia Împotriva lui nu poate fi iertată? Cum se Împacă existența unui păcat iremisibil, „de neiertat”, cu promisiunea mântuirii generale? De ce este atât de grav păcatul comis În legătură cu Duhul Sfânt? În cazul de față nu există pocăință? Ce se Înțelege sau ce trebuie să Înțelegem prin „păcat sau blasfemie Împotria Sfântului Duh”? Am pornit investigația din dorința de a găsi un răspuns mulțumitor la toate aceste chestiuni, dar am Înțeles, pe parcurs, că numai prin „experierea” de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Încalcă Legea; blasfematorul Își Întoarce necredința (asebeia) Împotriva divinității Înseși.” Isus le reproșase fariseilor o mulțime de Încălcări ale Legii: arghirofilie, neglijarea Îndatoririlor față de părinți, respingerea cuvintelor profeților; transformarea Templului În prăvălie etc. Dar aceste derapaje se puteau „rezolva” prin pocăință. Atunci Însă când aceștia Își Îngăduie să echivaleze minunile lui Dumnezeu cu lucrările lui Beelzebul, ei ating apogeul răului, transgresează limita limitei limitei, peste care, odată trecut, nu te mai poți Întoarce. Dispare posibilitatea convertirii. interpretarea proprie lui Atanasie Axiomele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
a nu te mai recunoaște creștin și a spune că Isus Cristos este diavolul”. Neconvingătoare, trasă de păr, pledoaria lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, În faimosul tratat Despre pocăință II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „Împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
lui Ieronim dezamăgește. Ambrozie Ambrozie al Milanului (339-397) se ocupă de logion, răspunzându-i tot lui Novațian, În faimosul tratat Despre pocăință II,4. Novațian, am văzut, nu acorda nici o circumstanță atenuantă și refuza iertarea lapsi-lor doar ca efect al pocăinței. După el, aceștia se făcuseră vinovați de singurul păcat iremisibil, cel „Împotriva Duhului Sfânt”. Ca și Ieronim, dar mai aplicat, Ambrozie trimite la contextul evanghelic și la polemica antifariseică, adăugând Însă un element inedit: episodul cu Simon Magul. Simon dorește
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
păcatul le este iertat. Altă ipoteză respinsă: unii, maximaliștii, rigoriștii, fundamentaliștii intratabili, pretind că păcatul Împotriva Duhului este păcatul comis după botez. Te-ai botezat, s-a isprăvit, nu mai ai voie să păcătuiești. Aceștia exclud, pe de o parte, pocăința din partea păcătosului, pe de altă parte, capacitatea harului de a lucra și de a ierta, bunătatea harului. Aluzie clară la donatiști! Contrargument de bun-simț: ce se Întâmplă cu creștinii care au primit botezul de mici, fără să fie conștienți de
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
să depui jurământ mincinos? Toate sunt păcate conștiente, răspândite pretutindeni. Dacă toți acești păcătoși ar fi pedepsiți conform versetelor noastre, atunci n-ar mai intra picior de muritor În Împărăția cerurilor. Anulăm, din nou, cu nejustificată iuțeală, rațiunea Însăși a pocăinței și a convertirii. Să fie atunci vorba de păcatul săvârșit În pofida cunoașterii voinței lui Dumnezeu? Dar cum putem stabili când cineva cunoaște voința lui Dumnezeu? Botezul nu constituie o cotitură decisivă În această privință, așa cum ne-o dovedește cazul centurionului
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
evreii au acționat conștient și sistematic, prin natura lor malefică, Împotriva Duhului. I-au Întins curse lui Isus, au tocmit martori mincinoși, i-au negat Învierea etc. Dar, zice Augustin, să presupunem că până și asemenea indivizi ajung la o pocăință sinceră. Cine le-ar putea refuza convertirea? Concluzia vine de la sine, după eliminarea ipotezelor care s-au dovedit referitoare la păcate remisibile: quid aliud restat, nisi ut peccatum in Spiritum Sanctum, quod neque in hoc saeculo neque in futuro dimitti
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
insistă asupra faptului că omului i se dau toate șansele de iertare și răscumpărare până În ultima clipă a vieții. De aceea nimeni nu trebuie judecat pripit, „Înainte de vreme”, căci până și cel mai teribil blasfemator poate avea o sclipire de pocăință la un moment dat. Moartea, singură, pune pecetea asupra unui destin. Atâta timp cât omul trăiește, el se poate căi, așadar poate dobândi mântuirea. Păcatul iremisibil nu-i privește și nu-i afectează decât pe cei care, până În clipa morții, se Încăpățânează
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
citește logion-ul lui Isus prin prisma polemicii antiariene. Aceștia se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, Întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin Își construiesc reflecția În jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
se dovedesc urmași ai fariseilor din evanghelie, Întrucât neagă divinitatea lui Isus. De partea cealaltă, un Ambrozie sau un Augustin Își construiesc reflecția În jurul argumentului penitențial. Dacă iertare nu e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
e, atunci pocăința nu-și are nici un fundament teologic. Novațian devalorizează pocăința În favoarea botezului (așa cum făcuse, Înaintea sa, Tertulian). După el, lapsi-i (cei care s-au lepădat de Isus În timpul persecuțiilor) nu se mai pot mântui. Ei au maculat botezul, pocăința nu are nici o valoare. Lor li se aplică logion-ul despre păcatul Împotriva Duhului Sfânt. Ambrozie și discipolul său, Augustin, revalorizează pocăința, dând lacrimilor prețul ce li se cuvine. Un suflet, spune extraordinar Augustin, trimițând și la preceptele filozofiei stoice, nu
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]