2,948 matches
-
ovală. Ochii ei adânci, cu pleoapă dublă, sunt luminoși. După accent și după mișcările grațioase bănuiesc că provine dintr-o familie bogată. Rochia-i de mătase e brodată cu modele foarte sofisticate, iar diamante îi atârnă din cap până la picioare. Podoaba ei de cap e făcută din flori de aur. Are gâtul lung și postura ei pare să nu-i ceară nici un efort. Cupa trece din mână în mână, până când nu mai rămâne nici o picătură. Toate fetele par să se relaxeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
În mod ciudat, îi admir comportamentul. — Majestatea Sa, împăratul Hsien Feng, și Majestatea Sa, Marea Împărăteasă, doamna Jin le cheamă pe... Înălțându-și glasul, eunucul-șef Shim cântă câteva nume: ...și Nuharoo și Yehonala! 4 Aud sunetul scos de legănatul podoabei mele de cap și al cerceilor. Fetele din fața mea se unduiesc grațios în robele lor magnifice din mătase și pantofii-platformă. Eunucii merg înainte și înapoi în jurul grupului nostru, alcătuit din șapte fete, răspunzând constant semnelor făcute cu mâna de către eunucul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
te așezi sau să dormi. Însă cadourile continuă să se reverse. Într-o dimineață, sunt aduși șase cai mongoli. Darurile constau în picturi, antichități, cupoane de mătase și broderie din Soochow. Pe lângă bijuterii magnifice, îmi sunt dăruite articole de îmbrăcăminte, podoabe de cap și pantofi splendizi. Mama primește servicii din aur pentru ceai, oale de argint și vase din cupru. Vecinilor li se ordonă să ne împrumute casele lor pentru a ne depozita obiectele. Prin împrejurimi sunt săpate în pământ cavități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
până când va începe ceremonia. Se scurge timpul măsurat de arderea a două lumânări. În cele din urmă, aud zgomotul copitelor. Cele opt doamne de onoare îmi retușează repede machiajul. Pulverizează pe mine un parfum puternic și îmi verifică rochia și podoaba de cap înainte de a mă ajuta să cobor din scaun. În timp ce mă ridic, mă simt precum o căruță mare și ruginită. Cordoanele pline de nestemate zornăie când se trag de pe scaun și cad la pământ. Strada e inundată de gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
piatră inscripționat cu numele și titlul meu. Urmându-l pe eunuc, execut ceremonialul în fața meselor. Mă înclin și lovesc cu fruntea de pământ de atât de multe ori, încât mă ia amețeala. Mă tem că vor începe să-mi cadă podoabele din păr. După asta primesc binecuvântarea familiei mele. Prima vine mama, urmată de Rong, unchiul și vărul Ping. Se lasă în genunchi și se înclină spre ambasador și apoi spre mine. Mama tremură atât de tare, încât una dintre podoabele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
podoabele din păr. După asta primesc binecuvântarea familiei mele. Prima vine mama, urmată de Rong, unchiul și vărul Ping. Se lasă în genunchi și se înclină spre ambasador și apoi spre mine. Mama tremură atât de tare, încât una dintre podoabele ei de păr începe să alunece de la locul său. — Rdică-te, îi zic repede, încercând să opresc alunecarea podoabei. Eunucii duc registrul și sigiliul din piatră la mesele cu vase pentru arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ping. Se lasă în genunchi și se înclină spre ambasador și apoi spre mine. Mama tremură atât de tare, încât una dintre podoabele ei de păr începe să alunece de la locul său. — Rdică-te, îi zic repede, încercând să opresc alunecarea podoabei. Eunucii duc registrul și sigiliul din piatră la mesele cu vase pentru arderea tămâii. Ei par să se încovoaie sub greutatea lor. Îmi scot capa de satin, așa cum cere eticheta, și mă înclin spre registru și sigiliu. După aceea stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
trompetelor chinezești e atât de puternic, încât mă dor urechile. Un grup de eunuci aleargă în fața mea aruncând pocnitori. Pășesc pe rămășițele lor: hârtie roșie, paie galbene, păstăi verzi și fructe uscate colorate. Încerc să-mi țin bărbia ridicată pentru ca podoaba mea de păr să stea la locul ei. Sunt condusă și ridicată cu grijă în palanchin. Acum chiar că sunt precum un melc. Cu o mișcare care aproape că m-a aruncat de pe locul meu, cărăușii ridică lectica. Dincolo de poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să însemne că trebuie să fiți capabilă să prevedeți ce ar putea să poarte Marea Împărăteasă și împărăteasa Nuharoo. — Da, are sens. — Eu aș presupune că pandativele lor din jadeit vor fi în formă de frunză de lotus, iar celelalte podoabe din perle și turmalină roz. Ele vor avea grijă să nu îl întreacă pe împăratul Hsien Feng. Pandantivul lui este o figurină cu trei capre, un semn de bun augur pe care îl poartă numai în ajunul Anului Nou Chinezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
am nevoie de cameristă ca să mă ajute să mă dezbrac. Înainte să apuc să răspund, îmi zice că m-ar putea asista el, dacă nu mă deranjează. Îl las. El ia un pieptene și începe să-mi scoată cu atenție podoabele din păr. — Doamnă, ați vrea să mergeți mâine în grădina de la răsărit? mă întreabă. Am descoperit niște plante interesante... Îl opresc, căci simt cum mânia mea e pe cale de a izbucni. An-te-hai tace din gură. Degetele-i se plimbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
acolo cu tărtăcuțe umplute cu pietre. — Fantome fără dinți! urlă el. Înapoi! Înapoi în sicriele voastre! 9 Îl trimit pe An-te-hai după eunucul-șef Shim. Când acesta sosește, îl primesc în ținuta mea oficială de Curte, complet machiată și purtând podoaba pentru cap. Este surprins: — Doamnă Yehonala! Shim se lasă în genunchi și își pironește ochii în podea. Nu trebuie să fiți atât de formală. Ca sclav al Domniei Voastre, Shim nu merită un asemenea respect. Face o pauză și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceea ce înseamnă că urmărește o viață în care să primeze libertatea minții. Deși se bucură de beneficiile poziției sale imperiale, crede că „prea multă apă face ca o ceașcă să dea pe dinafară“ și „prea multe ornamente fac ca o podoabă pentru cap să pară de prost gust“. Nici una dintre noi nu și-a dat seama că retorica prințului Ch’un este un paravan care îi ascunde defectele de caracter. În curând se va dovedi că „modestia“ și „exilul spiritual autoimpus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
umeri, brâurile și pantofii cântăreau mai mult de douăzeci și cinci de livre. În fața ochilor mi se legănau, ca o draperie, mărgele din aur, iar pe cerceii din jad era sculptat cuvântul tien, „în memoria“. Mă dureau urechile și spatele de greutatea podoabelor. Deoarece rămăseserăm fără cărbuni, nu făcuserăm baie de săptămâni. Mă mânca pielea capului. Uleiul pe care îl foloseam pentru păr atrăgea praful, și sfârșea sub unghiile mele de cât mă scărpinam. Era greu să arăți grație în astfel de împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și tînăr pe lângă oficialii cu părul cărunt și barbă albă. Tocmai împlinise douăzeci și opt de ani. Am aruncat o privire furișă spre Nuharoo și am fost încă o dată izbită de profilul ei frumos. Era în noua ei robă phoenix aurie, cu podoabe pentru păr și cercei asortați. Ea dădea din cap și își înclina bărbia cu grație, zâmbind tuturor celor care veneau la ea. Buzele ei senzuale formau un sunet mut: — Ridică-te! Mie nu îmi plăcea asta la fel de mult ca lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Emoții vechi mă încercau din nou. Simțeam că mă sufoc. Eram gata să cobor cînd ușa se crăpă. Răvășit, în crăpătură apăru chiar obrazul Patriciei. Era înfășurată într-un capot nu foarte curat, cu o cîrpă albă pe cap. Fără podoaba coamei sale blonde, chipul îmi părea lipsit de farmec, ba chiar aspru. Timid, am vrut s-o sărut pe frunte. Fata mă împinse și, lăsînd întredeschisă ușa, ieși afară pe culoar. Zvîrlind peste umăr o poruncă înăbușită, o luă înainte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
urîcioși, în timp ce Gheorghe nu folosea în acest scop decît pumnii lui de repetent. Dacă mintea băiatului se dovedea greoaie, la șotii era iute. Venise odată cu două aripi de curcan prinse la căciulă. În dorința de a-i zmulge de pe cap podoaba, toți colegii îl ghionteau cu admirație. Uneori maică-sa îl aducea la școală bătut măr. Sătul de batjocură, Gheorghe nu dorea să mai facă studii academice. Am întrebat-o pentru ce-l bătea așa de crunt căci, evident, cu pedeapsa
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
aștepta la fiecare pas să pună talpa pe vreun cuib de șerpi, pe vreo vizuină de dihor sau nevăstuică. Astea din urmă se zicea c-ar fi fost rele de tot: pe băieții care le supărau Îi mușcau amarnic de podoabe și le mâncau apoi bărbăția căzută la pământ. „Și la femei ce le face, mă?” se băgase unul În vorbă. „La femei nu se dă”, răspunsese atotștiutorul din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce, tu nu știi că astea pe la paisprezece ani visează deja la bărbați?”. „Să nu glumiți cu așa ceva!” - făcea. „Dați-mi un briceag și-mi tai podoabele În fața voastră, decât să Îndrăznesc a gândi la așa ceva. Nu Înțelege nimeni că privirea aia imbecilă Îmi tulbură energiile și mă interzice? Nu mai pot, domnule! Mi-e teamă că o s-o strâng de gât, iar de pușcărie nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
patentul, iar pentru boașe pregătise cheia franceză: i le-ar fi prins Întâi, i le-ar fi strâns Încet, Încet, ca să-l doară fiecare bucățică de filet, ar fi rotit apoi mânerul uneltei și ar fi smuls amărăciunile alea de podoabe de care s-ar fi rușinat și un purcel abia Înțărcat. Prin burtă și coaste i-ar fi răsucit șurubelnițe, limba i-ar fi scos-o cu un clește și s-ar fi ușurat pe ea, după care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi explicase că n-ar fi fost deloc bine să o pupe bot În bot, căci știa toată lumea că zglobia chitaristă avea niște apucături al naibii de scârboase, iar nefericitul de Ectoraș ar fi sărutat, odată cu buzele ei, și un sfert dintre podoabele băieților satului care aveau voie să intre În discoteca de la Căminul cultural. Fiul Directorului găsise puterea să se scuture, să râdă de prostia celuilalt și să-i lămurească pe cei doi băieți care-l urmăriseră că nici măcar nu-i trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bucile bombate și sânii năprasnici, nu-l lăsa pe Ectoraș să bea mai mult de jumătate din cana cu care bea toată lumea. Zâmbea Întruna, vorbea tare și răspundea cu vorbe deocheate bărbătușilor ce o agrăiau, făgăduindu-i Împreunări focoase și podoabe bărbătești groase și lungi cât jumătate din cozile sapelor. Apa era puțină și se termina repede pentru că tractoristul care pleca la fermă cu țiganca după apă de băut nu umplea niciodată butea cum trebuie, ca să-și dea cât mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
prin sat numele de Repetentu, nepotul ascultase fără să vrea sporovăiala femeilor care, după datină, scăldau trupul Înțepenit al bătrânului ce murise de dimineață, pe când aștepta să i se Înmoaie sub clăbuc barba crescută anapoda. Una dintre femei apucase bogatele podoabe bărbătești ale mortului și se arătase copleșită de mărimea lor, arătându-le, În vorbe către celelalte femei, o admirație plină de respect neprefăcut, iar viitorul Repetent nu se dumirise dacă acea admirație făcea parte sau nu din ceremonialul păgân de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
surprinderea funcționarului, Nobunaga clătină din cap cu răceală, spunând: N-am s-o mai fac. Ar fi o greșeală ca omul care guvernează țara să-i lase pe săraci să se deprindă cu mila. * * * Trecuse jumătate din Luna Întâi. După ce podoabele de Anul Nou fuseseră luate de pe ușile caselor, cetățenii din Azuchi realizară că se întâmpla ceva - în port erau încărcate și ridicau ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii. Corăbiile, fără excepție, navigau din zona de miazăzi a lacului, către miazănoapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
era mătușa lui Katsuyori, fermecătoarea fată, care era nepoata lui Shingen, soțiile membrilor clanului și servitoarele lor - toate erau înecate în lacrimi, ținându-se unele de altele pe când plângeau sau strigându-și copiii. Ace de păr din aur și alte podoabe rămâneau în drum și nimeni nu se ostenea măcar să le ridice. Cosmeticalele și bijuteriile erau mânjite cu noroi, însă nici o pereche de ochi nu le privea cu regret. — Mai repede! De ce plângeți? Asta înseamnă să te naști ființă omenească. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fi putut să existe condiții mai diferite decât acelea din apus. În Luna a Cincea, pe când Hideyoshi și oamenii săi trudiseră zi și noapte în mocirlă pentru a-și desăvârși atacul asupra Castelului Takamatsu, străzile din Azuchi erau decorate cu podoabe, iar în oraș domnea o asemenea animație, încât ai fi zis că locuitorii săi ar fi sărbătorit Anul Nou și Sărbătoarea Solstițiului de Vară în același timp. Nobunaga se pregătea să primească un oaspete însemnat. Dar cine, se întrebau oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]