2,275 matches
-
que présente une Société". Caracterul dramatic al românului, care presupune acțiune și lupta, mărturisește despre frontieră fragilă între genurile secolului al XIX-lea. Cuvintele dramă și dramatic desemnează, de regulă, opere de teatru și caracterizează, după Walter Scott, o nouă poetica a românului [v.Roy-Reverzy, 1998, p.30]. W.Scott a reunit în român dramă, dialogul, portretul, peisajul, descrierea, dar a lăsat întreprinderea incompletă, ne-legând românele între ele, ceea ce Balzac și Zola și-au propus prin crearea ciclurilor 165. Artă
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cele două, femeia și rochia ei, un tot indivizibil?" [Baudelaire, 1971, p. 212, subl.n.]. Dragostea, notau frații Goncourt, este deseori "un rêve à propos d'une robe". Rochia este cartea de vizită a unei femei. Modă Parizienei este o poetica a senzualității. Funcțiile de stimulare erotică ale modei sunt cu atât mai bine îndeplinite, cu cat femeile se prezintă într-o manieră de fiecare dată nouă. Schimbarea de toaletă permite o schimbare de perspectivă și o resuscitare a interesului față de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
de la frivolité" [Girardin, t.II, 1986, p.572]. Pariziana face parte din ficțiunile care devin mai semnificative decât realitatea, fiindcă reușesc să dea viața poeziei viselor și speranțelor. În cazul Parizienei devine evidență teza conform căreia modă este o creație poetica a creatorului, dar și o poiețica a persoanei care o poartă, ambii reprezentând diferite etape ale punerii operei în reprezentare [v.Mavrodon, 1998]. Într-un secol în mișcare, Pariziana apare că unul dintre protagoniștii spectacolului Parisului. În structura actanțială a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ANGELESCU, Silviu, Portretul literar, Univers, București, 1985 ANGENOT, Marc, "La fin d'un sexe", le discours sur leș femmes en 1889, în Romantisme, N°63, 1989, p.5-22 ARIES, Philippe, Histoire de la vie privée, Seuil, Paris, 1987, t.IV ARISTOTEL, Poetica, Editura Academiei, București, 1965 ARNAUD-DUC, Nicole, Leș contradiction du droit, în DUBY, Georges; PERROT Michelle, Histoire des femmes en Occident. Le XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.101-139 ARON, Jean-Paule, Misérable et glorieuse la femme au XIXe siècle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femmes en Occident. Le XIXe siècle, ț.4, Plon, Paris, 2002, p.615-637 MAUGUE, Annelise, L'Identité masculine en crise au tournant du siècle, Rivages, Paris, 1987 MAVRODIN, Irina, Modernii precursori ai clasicilor, Dacia, Cluj-Napoca, 1981 MAVRODIN, Irina, Poiețica și Poetica, Scrisul Românesc, Craiova, 1998 MAX, Ștefan, Leș métamorphoses de la grande ville dans "Leș Rougon-Macquart", Nizet, Paris, 1966 MAX, Ștefan, Leș métamorphoses de la grande ville dans la "Curée", în Leș critiques de notre temps et Zola, Garnier, Paris, 1972 MELIC-SARCHISOVA, Nina
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Movila • Etnogeneza românilor. Noi lecțiuni din istoriografii latini, Traian Diaconescu • Scrieri alese. Poezia latină din epoca Renașterii pe teritoriul României, Johannes Sommer, Christianus Schesaeus LIBRARII în care puteți găsi cărțile colecției ACADEMICĂ În aceeași colecție, au mai apărut: Mina-Maria Rusu, Poetica sacrului Dorin Popa, Jurnalistul Camil Petrescu Ioan Marian Țiplic Contribuții la istoria spațiului românesc în vremea migrațiilor și evul mediu timpuriu (secolele IV-XIII) Viorel Cernica, Cetatea sub blocada ideii Rodica Nagy, Sintaxa limbii române actuale Sorin Radu, Modernizarea sistemului electoral
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la La Comédie humaine că un personaj care rezumă trăsăturile tuturor celor ce-i seamănă mai mult sau mai putin, el este modelul genului. Importantă tipului constă în faptul că el ține de psihologie, de estetică, de filozofie și de poetica românului. Tipizarea nu se reduce doar la fixarea personajelor, ea le pune în mișcare, făcându-le să joace diferite partituri în interiorul ciclurilor. Fiind incarnarea unei idei, a mondoviziunii autorului, tipul este și un vector al dramatizării. Personajul "tipic" participa astfel
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Quasimodo în prima jumătate a secolului al XX-lea / 98 2.6.1. Începuturile (1901-1929) / 98 2.6.2. Anii treizeci-patruzeci, de la Ape și pământuri la Și pe data e seară /106 2.7. Început de drum / 119 3. Ars poetica și creație trăsături comune / 121 3.1. Artă leopardiană a cuvântului vag versus artă quasimodiană a cuvântului reificat / 121 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi / 139 3.2.1. Observații
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
eseu scris înainte de începutul secolului nostru și semnat de Pietro Mazzamuto, în care se încearcă identificarea unor corespondențe între versurile autorului ermetic și cele ale scriitorului romantic. Exegetul pornește de la originea romantico-decadentă a celor dintâi pentru a demonstra asemănarea dintre poetica lui Quasimodo și cea verista. Cu toate că nu dovedește în mod satisfăcător ipoteza avansată, lucrarea lui este importantă întrucât identifica în poezia sicilianului o seama de elemente romantice fiind, după știință noastră, cel dintâi care se referă la o posibilă relație
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cercetarea de față spre influență pe care traducerile din literaturile greacă și latină realizate de cei doi poeți au avut-o asupra creațiilor originale ale fiecăruia. O afirmație a lui Quasimodo însuși pare cel puțin la fel de convingătoare. În discursul O poetica (1950) el îi alătura, în aceeași frază, pe Leopardi și pe poeții antici greci: Puritatea poeziei, despre care s-a vorbit atât de mult în acești ani, nu a fost înțeleasă de mine ca moștenire a decadentismului, ci în funcție de limbajul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vocea și gândirea să erau încă vii, ba chiar esențiale pentru conturarea concepției novecentești despre poezie. Evocându-l, Quasimodo vădește o mare intimitate cu opera recanatezului: Ne gîndim la Leopardi, la Zibaldone, la proza să care dă naștere versului, la poetica lui Eliot, la cea a lui Valéry,17 intimitate care îl va îndemna, fără doar și poate, nu numai să introducă în poeziile sale diferite lexeme, motive, teme, ci și să invoce repetat numele acestuia în eseurile din anii patruzeci-cincizeci
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
literaturii italiene: De fapt, după Leopardi poezia italiană a fost nevoită să refacă totul și astăzi încă merge pe același drum.20 Dintre numeroasele mențiuni, cea mai importantă pare să fie următoarea, care se constituie într-o veritabilă declarație de poetica: Desișul meu este Sicilia; un desiș care închide civilizații și necropole străvechi, si cariere de piatră, si telamoni fărâmați în iarbă.21 Conform propriei declarații sensibilitatea să creatoare e triplu condiționată: în primul rând de sentimentul de apartenență la spațiul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
precum cea din anii treizeci cu Eugenio Montale care își sfătuia prietenul să iși însușească lecția de stil a clasicilor.23 În cercetarea de față motivul leopardian al desișului, recurent în opera lui Quasimodo, constituie premisa unei analize comparative între poetica leopardiană a cuvântului vag și cea quasimodiană a cuvântului reificat, aflată în a doua parte a lucrării. În același capitol vor fi scoase în evidență și alte lexeme împrumutate de sicilian de la maestru, acestea contribuind la constituirea unor nuclee tematice
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pe aceeasi treaptă cu aceștia. Etapă obligatorie în ascensiunea unui tânăr scriitor sau poet, studiul activ al textelor precursorilor se poate realiza, potrivit lui Harold Bloom, în diferite moduri, toate caracterizate de un revizionism accentuat. Cercetătorul vorbește despre răstălmăcire sau mepriza poetica, despre contestare, despre discontinuitate în raport cu înaintașii, despre demonizarea ori trunchierea operei lor.35 Studiul de față își propune să puncteze strategiile la care recurge Quasimodo pentru a pătrunde în panteonul literaturii italiene, precum și măsură în care relația dintre opera să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
bazat pe un fond leopardian concepția despre solitudine, alienare și indiferență 57. Hartă pătrunderii influentelor leopardiene în secolul trecut realizată de Lonardi ar putea fi întregita prin menționarea operelor sau curentelor literare aflate pe poziții fundamental antagonice cu poezia sau poetica recanatezului deoarece (admițând dificultatea de a aborda sau circumscrie toate orientările iconoclaste și antitradiționaliste de la începutul veacului) nu se poate trece cu vederea rolul pe care l-a avut futurismul în suprimarea clarului de luna, simbol prin excelență romantic și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
experiență și (...) transfigurează în mit orice realitate cotidiană.68 Dintre noile orientări ale criticii, cea care a apărut în cadrul ermetismului a avut un răsunet remarcabil, prin evidență coerentă programatica și grație numărului mare de adeziuni. Ermeticii au transformat poezia și poetica leopardiene într-o fundație rezistență pentru propriul edificiu. Având în vedere binecunoscută, desi discutabila catalogare a lui Savatore Quasimodo drept principala voce a acestui curent literar, cel puțin în ceea ce privește prima parte a carierei sale, se dovedește necesară o privire mai
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ce propagau verbul leopardian și prin intermediul cărora Quasimodo putea absorbi ecourile sale. Firește un subcapitol aparte va fi dedicat legăturii dintre poetul nostru și Ermetism. 2.2.1. Leopardi Pascoli Quasimodo Contemporan cu Enrico Thovez, dar dotat cu o sensibilitate poetica superioară unanim recunoscută de critică literară, Giovanni Pascoli se evidențiază că unul dintre cei mai rafinați analiști și poeți care au preluat, remodelat și integrat în propria creație modalități lirice leopardiene. Discursul său intitulat Giacomo Leopardi (1798-1937) se alătură numeroaselor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
întrebări ce privesc condiția umană; ambii sunt melancolici și însingurați; la amândoi se regăsesc accentele unui pesimism dureros și, în cele din urmă, ambii dovedesc o sensibilitate deosebită în redarea imaginilor acustice.70 În ciuda corespondentelor evidente de netăgăduit și în poetica pascoliană de sorginte leopardiană a copilandrului viziunile lor sunt adesea extrem de diferite, iar diferențele reprezintă, firește, un indiciu al originalității operei pascoliene. Ambii autori abordează tematica nimicniciei omului, însă, în viziunea lui Pascoli, omul este responsabil de propria-i soarta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lui D'Annunzio care, mănat și de un orgoliu ce nu îngăduie apropierea să reală de un alt gigant fără impresia că i s-ar face un deserviciu respingea cadențele și imagologia recanatezului. Totuși, în ciuda diferențelor evidente de etică și poetica, D'Annunzio recunoaștea în Leopardi pe unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii italiene din toate timpurile. A rămas memorabilă replică adresată lui Umberto Saba prin care ne informează că Italia avusese, înainte de el, trei poeți: Dante, Petrarca și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trebuie repetat, s-a distanțat treptat de această preferință adolescentina, ajungând să refuze aproape în totalitate modulațiile dannunziene: Noi ne-am opus lui [D'Annunzio] nu din inerție sau din lipsă de dragoste, ci prin însăși esență naturii noastre poetice (...). Poetica după care ne-am ghidat se orientează spre valoarea "cantitativa" a cuvântului absolut și a sentimentului transmis de aceasta. Efortul nostru de a plăsmui cuvântul s-a aflat în antiteza cu cel al lui D'Annunzio afirmă sicilianul, convins că
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
populare ale anticilor. Fiind atras de această componentă a tematicii leopardiene a transpus și în versuri, asemenea lui Cardarelli, neliniștea reîntoarcerii către o lume a originilor.130 Unele opinii ungarettiene din Al doilea discurs despre Leopardi par să anunțe acea poetica a cuvântului formulată de Oreste Macrì în studiul introductiv la volumul quasimodian Și pe data e seară. Ele privesc efortul de a-l elabora, care a atins apogeul în arta vocabulei reificate specifice lui Salvatore Quasimodo: tensiunea lirica e plasată
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și imaginea aripilor sunt doar alte câteva elemente comune cu Ungaretti. Motivele literare reluate sunt numeroase, dar așa cum de netăgăduit este prezentă lor, cu aceeași claritate se deduce, la o analiză atentă, și faptul că sicilianul a adaptat această materie poetica în conformitate cu propria sensibilitate, a găsit formule combinatorii cu totul originale, a exprimat idei asemănătoare cu cele ungarettiene în imagini și cu termeni diferiți sau a folosit vocabule vechi pentru a exprima idei noi. Din păcate, acuzațiile de plagiat din anii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pesimista asupra vieții nefericite, neconsolate, dominate de dezamăgire, dar plină de demnitate.144 Criticii au remarcat faptul că Montale nu continuă direcția aulica Petrarca Leopardi. Gilberto Lonardi vorbește chiar despre apetrarchism, dacă acesta înseamnă refuzul de a crede orbește în poetica de sorginte clasicista a modelului, susținut de un antinaționalism opus tendințelor grupului rondist.145 Diana Parra precizează că nu se poate vorbi despre un Montale critic al lui Leopardi decât reliefând distanțele ce ii separă, deoarece laureatul premiului Nobel neagă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fie aceștia chiar nume de prim rang. Scrierile sale ulterioare de factură teoretică, interviurile sau articolele publicate după anii patruzeci în care abordează subiecte variate cu tentă socială, politica, dar care nu le neglijează pe cele literare sau de tehnica poetica aproape că nu conțin referiri la posibile ascendente ale versurilor sale în operele contemporanilor. Sistemul de autoapărare pe care scriitorul și-l dezvoltase în urmă experiențelor trăite în preajma debutului în volum l-a împiedicat să se apropie, în anii următori
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
mai noi au încercat să se salveze căutând să transpună în vers puritatea începuturilor sau recreând, prin ficțiunea visului și amintirii, tărâmurile originare.177 Recursul lor constant la Leopardi, din scrierile căruia au ales să preia doar unele concepte de poetica și gândire, așa cum procedaseră în trecut și alte curente literare, de pildă Scapigliatura, a dus la conturarea unui leopardism cu trăsături aparte, diferit de cel rondist și de cel derobertisian, dar asemănător cu cel ungarettian.178 Aventură poeziei ermetice între
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]