8,144 matches
-
7,14; Gal. 3,22). Omul se află hyph’ hamartian („sub păcat”); în același sens, „păcatul îi stăpânește (basileuein) pe oameni”. Hamartia se asociază cu: - blasphemia, hulirea, luarea în deșert a lui Dumnezeu; - apate, „rătăcirea”, „înșelarea” (Evr. 3,13); - epithymia, „pofta egoistă, înclinația spre lucruri pernicioase” (Iacob 1,15); - anomia, „fărădelegea”; păcatul presupune transgresarea unor norme divine (1Ioan 3,4); - adikia, „nedreptatea”; păcătosul refuză să fie drept atât față de om, cât și față de semeni (1Ioan 5,17); - prosopolempsia, „favoritism, părtinire”; insul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
13,1), în Enoh etiopian (83; 85) și în Enoh slav(on) (1,3). Pentru revelația în stare de „trezie extatică”, prototipul îl constituie Daniel 10,2-6: În zilele acelea, eu, Daniel, țineam doliu trei săptămâni de zile: pâine după pofta inimii n-am mâncat, carne și vin nu s-au apropiat de gura mea și cu mireasmă nu m-am uns până la împlinirea celor trei săptămâni de zile. În ziua a douăzeci și patra din luna întâi, mă aflam lângă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
reachiziționat de către doamna Frieda Nussberger Tchacos (de unde și numele codicelui, Tchacos), el ajunsese într-o stare absolut deplorabilă. Aproape nimic nu se mai putea descifra. A fost nevoie de o muncă titanică de reconstituire. Iată ce consecințe poate avea avariția, pofta asta nesăbuită de bani, pe planul științei și al teologiei. Dacă un negustor egiptean ar fi propus un preț civilizat unei universități americane, de pildă, care se arăta interesată de achiziționarea codexului, și dacă n-ar fi ținut cu dinții
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din nou, În salon. ― Doamnă soră șefă, să nu uiți să-i faci injecțiile prescrise pacientului - a ordonat doctorul Pas. ― Numai să-mi aduc cele necesare și le voi face imediat, domnule doctor... Deși au avut prilejul să râdă cu poftă În urma povestirii hâtre a țăranului după ce au ieșit din salon, cei doi medici au plecat tăcuți, cu privirea În pământ și cu noian de gânduri În cap. Când au ajuns aproape de cabinetul profesorului, s-au oprit... Au privit unul la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
dragii musafiri de față - a prins rând la vorbă soția lui Petrică, În hazul celor din jur. ― Apoi ne-om sacrifica, scumpa noastră gazdă. Alta nu avem de făcut - a răspuns Nicu, ridicând ulcica cu vin... După ce și-au ogoit pofta de plăcinte și setea, au rămas În așteptarea continuării povestirii lui Petrică... ― N-au trecut nici câteva clipe și Toader a luat comanda. „Petrică și Păpădii, o luați pe făgaș și mergeți ca visul... Dacă observați ceva suspect, cântă cucuveaua
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
zâmbească. Dar vezi tu, Ghiță, continuă bărbatul cel jovial, cum vine socoteala: omul nostru se mângâie cu gândul că ar fi putut să ajungă mare savant, dacă nu i-ai fi pus tu mereu bețe-n roate!... Gheorghiu-Dej râse cu poftă, își puse ochelarii în buzunarul de la piept și își strânse hârtiile de pe birou, amintindu-și că peste câteva ore avea în program o vizită de lucru la "Republica". Bărbatul cu figură jovială îl asigură că lucrurile fuseseră bine planificate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-vă la șefu, ce mutră a făcut! Parcă i s-ar fi înecat corăbiile! exclamă vesel și mucalit, de la biroul de vizavi, Nelu Mazurcă, făcând larg prin aer un gest semnificativ cu mâna, după care se porni să râdă cu poftă. Un coleg de la alt serviciu, care tocmai intrase în biroul celor de la buget, îl imită, iar Mihai Viniciuc, ocupat ca întotdeauna cu scriptele lui, își ridică nasul dintre hârtii intrigat. Virgil se grăbi să pună la loc scrisoarea în plic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
portofelului, Ștefănel se repezi să-l ia din mâinile mamei sale, cu ochii lucind de încântare și, tot repetând "portopelu, portopelu", se așeză în poponeț pe dușumele și începu să-și facă de lucru cu obiectul căpătat, dând subit uitării pofta de zbenguială și de ștrengării pe seama maicii. Ei, ai văzut?... exclamă Virgil, care urmărise cu mirare jocul de-a așezatul pe praguri, și plesni din palme plin de veselie. Da șiret mai e copilul ăsta al vostru, Virgile și Mițo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
timp căzută la pat de supărare și de inimă rea. Din ce pricini anume această dihonie monahicească era greu de spus, fiindcă maica Agripina nu stătuse în calea nimănui și nu supărase pe nimeni. Dar se vedea lămurit că invidia, pofta de clevetire și chiar alte păcate lumești se puteau prea bine adăposti și sub straiele călugărești. Că ce altceva le putuse mâna pe acele maici împotriva ei?... Venea altădată pe la mănăstire fostul monah și scriitorul Damian Stănoiu, își aminti maica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-ți facă rău. Nu cumva și tu te ocupi cu sportul ăsta? i-o reteză Viniciuc, trăgând cu sete din țigară și fulgerându-l cu privirea prin lentilele ochelarilor săi albăstrii. Celălalt râse din nou, dar parcă cu mai puțină poftă, și se apucă să scrie grăbit în fișele lui de inventar. Pentru Virgil iarna vitregă era legată de alte griji. El alergă în stânga și-n dreapta prin nămeți și prin viscol, ca să aranjeze cu botezul copilului. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu aur al unei glorii sterpe, așa cum am făcut eu. La cea dintâi mișcare, blidul plesnește și nu-ți mai rămân decât cioburile... Brusc, profesorul Barbilian tăcu și își întoarse capul spre prietenul său, care începuse să râdă cu atâta poftă, încât îi dădură lacrimile. Luându-și seama, el se opri din râs și, scoțându-și batista din buzunar, începu să se șteargă plin de demnitate și de eleganță pe obraji. De ce râzi, Vianule?... se prefăcu nedumerit profesorul Barbilian. Ai uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
audă și alte glume inspirate de idila lui cu Felicia și intrate deja în folclorul studențesc. Uneori, câte una dintre prietenele Feliciei se enerva și se strâmba la auzul lor și le taxa drept bancuri proaste, dar Victor râdea cu poftă și răspundea la rându-i tot cu glume sau cu vorbe în doi peri, ceea ce-l făcea să treacă drept un tip simpatic și destupat la minte, care nu privea lumea prin ochelari de cal, ca alții. Astfel că prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
intervenție : somon cu orez sau pui cu piure, la alegere. Ca desert un iaurt sau struguri. Ce alegeți ? Prefer peștele, răspunde Dora femeii cu chipul la fel de vesel ca și vocea. Aveți dreptate, este pește oceanic, nu de crescătorie. Vă urez poftă bună ! Trebuie să vă hrăniți bine, așa este ordinul ! Ordinul cui ?, întreabă amuzată Dora. Al meu. Știu că nu veți mai mânca un răstimp destul de lung și vă trebuie forțe ca să treceți cu ușurință peste toate. Să trăiți, am înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ce le vedeți în jurul nostru, am început prin a căuta rădăcinile multora dintre cei care trecuseră prin casa noastră. Am descoperit filoane emoționante pe care acum încerc să le adun într-o cronică a acestui pământ atât de hărțuit de poftele marilor puteri. Ciprian se oprește din povestit. Dora a încremenit cu ceașca în mână, ceaiul s-a răcit. Se surprinde rugându-și gazda : Mai spuneți, vă rog să mai povestiți ! Nu trebuie să mă rugați, este greu să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda mai marelui lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora era prea micuță pentru a satisface poftele lor bestiale. Scăpase de ceea ce era cel mai oribil din toate ororile : violul copilului sub ochii mamei imobilizate. Am rostit o mulțumire Celui de Sus. O mulțumire că ne scutise de această amarnică probă. Nu bănuiam ce va urma. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
observ la ea destule manifestări caracteristice pubertății... Iar pe tine te invit să devii ceva mai serios, că șapte or fi de ajuns și chiar m-am săturat să tot fac la tumbe prin zăpadă pentru a-ți putea satisface poftele primare. Viața devine tot mai grea, Romică! E vremea înfrânărilor, bărbate! Cu tovarășul nu-i de glumit! Iar cu tovarășa, nici pomeneală. Că ăștia n-au nici un Dumnezeu, Romică! Transparență transfrontalieră Noi, oamenii sovietici, suntem superlativii mapamondului, cei mai... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dacă-i așa, atunci o scoatem de la școală și-i adunăm turmă de sterpăciuni... Măcar să învețe cum se câștigă un ban cinstit... Poate că ploaia de toamnă și lapovița or mai răcori-o și-i vor mai tăia din cele pofte... Bine ar fi ca tu însuți să te asiguri că zvonurile aistea sînt adevăruri și nu scorneli răutăcioase. Nu-i nevoie, că Petrică-vecinul mi-a povestit cum zilele trecute i-a surprins grămadă la marginea prundului, sub o tufă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
făcut alb ca varul, și și-a făcut semnul crucii: Piei, diavole! Nu se poate! Asta nu se poate, părinte! Dispari, diavole! Ba se poate, bădie Silvestre! Și încă să mai știi una tot așa de moțată... Când îi vine pofta de ceva cărniță de godăcel, te sfătuiește să mai intri cu jungherul prin cele cotețe, că cică unul, chipurile, îi olog, altul cară apă la ceilalți și mănâncă degeaba, și tot așa... Dar în realitate el îi pregătește, el îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
niște planuri pe care numai el le cunoaște și nu vrea să le dea în vileag. Treaba lui, Ortanțo! Că noi și așa nu-l putem ajuta cu ceva sfaturi din cauza Ilariei care una-două sare cu gura, de-ți trece pofta să te mai bagi în viața feciorașului ei, după cum obișnuiește să te prevină mămuca grijulie. Spune-mi tu mie, pe bune, dacă vii la mine pentru probă ca după aceea să te cer de nevastă de la ai tăi. Că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plecarea" KGB-ului, simțisem un aer autentic de libertate în Piața Roșie, dar, iată, trăiam tot sub microscop, ca un microb periculos... Atunci, Z, am înțeles că noua libertate, care-ți dă voie să zburzi peste meridiane și paralele, după pofta inimii, deși poate fi acompaniată de tot felul de boli ale sufletului, dintre care singurătatea și lipsa de repere sunt cele mai grave, este cu adevărat libertate. Dar tot atunci mi-am adus aminte de ce spunea soția lui Leonidas: "Libertatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu te-ai fi trezit din cauza spaimei, ai fi sărit în valuri, după ea. Grija pe care o porți scumpei tale te-a aruncat în acest coșmar... Dar fata, aud altă voce, era la cârma bărcii sau aceasta plutea după pofta valurilor? Dacă nu era la cârmă, atunci înseamnă că avem o problemă: nu este stăpână pe viața ei, nu a preluat frâiele destinului nărăvaș, pentru că, dacă-l lași fără zăbală, destinul își poate face rău de cap. Vorbește cu fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și biserici creștine, peșteri cu picturi murale, am discutat îndelung cu pictori din multe așezăminte religioase. Am însă o problemă: sfinții din capela mea nu respectă niciun fel de canon. Dacă ar mai exista Inchiziția, aș fi hrană sigură pentru pofta rugului. Pictez după schițe aproximative. Pe măsură ce înaintez în proiect, mă îndepărtez foarte mult de schițe. Chiar uit de ele uneori. Ucenicii mei privesc aproape uluiți, dacă nu înspăimântați, către sfinții mei. M-am trezit pe pereți c-un Hristos conturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
adunat să țină soarelui cunună. Acolo este lumea insectelor, vara climei temperate e o binecuvântare pentru câmpul care forfotește de atâta suflare. Fluturii se joacă pe câmpul înmiresmat cu flori de toate culorile. Și câmpul le zâmbește curios, jucăuș, cu poftă. Fluturii, albinele, furnicile și buburuzele, până și gândacii de Vaca Domnului își văd fiecare de treaba lor, fiind foarte ocupați. Pe o potecă ascunsă, făcută din inimi, au început să vină trandafirii agățători. Viorele, toporași și ghiocei se ițesc prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cu puterea gândului poți intra dintr-o realitate în alta, chiar dacă avem o percepție intimă asupra ceea ce realitate și vis. (viața e un vis. Pentru că noi trăim cu: iluzii, speranțe, interpretările noastre, anticipând). Așa că: la drum cu tot optimismul și pofta de viață înainte: omul are în el infinitul, și tinde către infinit. Singura lui grijă este să nu se piardă. Trebuie să nu mă pierd, dar cred că la mine nu se poate întâmpla asta, deoarece e în vene, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și învinși, ci doar suferință. Da, nimeni nu scapă. Nu există scăpare de murdăriile celorlalți. Trebuie doar să nu ne atingă, chiar dacă dispun de noi și suntem privați de libertate și astfel violați. Să închidem ochii până trece furtuna. Iar pofta de viață, pasiunea respirând din toți porii fizici și toate ițele minții trebuie să fie mai mare, încât să ne ferim de orice rău. Conștiința morală eliberându-le. În absurdul vieții, pentru că nimeni nu mai respectă regulile societății, te poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]