3,799 matches
-
era mic de statură, se furișă de pe podium și, înșurubându-se printre bănci, o zbughi glonț pe ușa deschisă. Cu aer de căpcăun în stare să roadă oase, Cățeaua urcă la catedră, deschise catalogul și rosti peltic: - Eh! Ia să poftească la lecsie, Cârsiu Adrian... Labis Nicolae (cu o satisfacție drăcească, vocea ei deschidea aici o acoladă de subînțelesuri). Pierzând de mult nădejdea de a promova, bietul Cârciu sforăia la ora aceea în patul lui de repetent de la cămin. Între timp
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
epurați De-acești c...ați. Sadoveanu care, între altele, se remarca prin opacitate politică, a fost atras de propaganda sovietică care căuta să câștige personalitățile din rândul popoarelor cucerite de Armata Roșie. Așa i s-a întâmplat și scriitorului care, poftit în Uniunea Sovietică, a plecat să cunoască realitatea socialistă. Spre deosebire de Panait Istrati, invitat și dânsul două decenii mai devreme, care, spre cinstea sa, a vrut să cunoască cu orice preț adevărul, Sadoveanu a procedat altfel. Rămas incognito în Uniune, Panait
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
abia două săptămâni, a fost rechemat în țară de tatăl său, nemulțumit că ziare engleze au reprodus fotografii ale mamei cu fiul ei ! Nu s-a putut obține amânarea plecării decât cu o singură zi, pentru că Sitta și Mihai erau poftiți la ceai de Regele și Regina Angliei. Pe drept cuvânt indignată, Sitta acordă un interviu presei”. Interviul a apărut în „Daily Mail”, la 4 octombrie 1932. Întreaga presă engleză îl atacă pe regele Carol. Cel mai violent articol apare în
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
au deplasat cu automobilul. Au mai participat A. Mocioni și gen Balif. 5 aprilie. Joia Paștilor. Regele Carol al-II-lea „a asistat la liturghia sfințirii Marelui Mir cu voievodul Mihai. După ce i-am cuminecat, pe rege și pe Mihai, i-am poftit la mine la dejun fiind nemâncați”, nota patriarhul Miron Cristea. 6 aprilie. Vinerea Mare. Patriarhul Miron Cristea slujește prohodul la biserica Domnița Bălașa, catedrala fiind în reparație. Au fost prezenți: regele Carol al II-lea și primul ministru Gh. Tătărescu. 7
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
fără Duduia, Mihai și Costache Malaxa. Marți dimineață, 8 august, au mers în orașul Herakleion, după cumpărături. Seara, la ora 1730, au vizitat Muzeul din Herakleion. Miercuri, 9 august. Au vizitat bisericile bizantine din oraș și Primăria. Primarul l-a poftit pe Carol să ia loc pe scaunul prezidențial, în Sala Consiliului Comunal, cu Mihai în dreapta lui. Au fost serviți cu uzo, limonadă și fructe zaharisite. Evenimentele internaționale (primul-ministru A. Călinescu îl informase că Germania concentra trupe spre est), îl determină
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
din Constanța. Carol a adresat un cuvânt Țării la început de an. La ora 1330, Carol și Mihai au plecat cu trenul regal din gara Constanța spre București, unde au sosit la ora 1750. Joi, 4 ianuarie. Mihai a fost poftit la o sindrofie la Puiu Filitti, a cărui fiică, Minuko făcea parte din cercul lui Mihai. Vineri, 5 ianuarie. La ora 1230, a avut loc tradiționala ceremonie a prezentării Sfintelor Icoane monarhului de către patriarhul României. Au fost prezenți: Carol II
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Învierii, căci peste o săptămână urmau să vină Paștile. Duminică, 21 aprilie. Floriile. Carol, Mihai și Duduia au stat toți trei „făcând mai nimica, plimbându-se prin grădină”. Seara, notează Carol al II-lea „ca să fac plăcere lui Mihăiță, am poftit la cină pe Irina și Costache (Malaxa). Pe urmă au vizionat L’Emigrante cu Edwige Feuillère. Marți, 23 aprilie. La ora 9, Mihai și Carol al II-lea „au asistat la serviciul divin în paraclisul Sfintei Patriarhii, primind sfânta împărtășanie
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
mașina? Da, uite aceea de acolo. E un Ford, frumos, tip 1935, din primele exemplare cu 8 cilindri, două uși, mașină Încăpătoare, cu calorifer. I-am dat cu o zi Înainte târcoale și mi-a plăcut. Prețul 650 dolari. Mă poftește pe scaun, scoate un formular și Îmi cere numele, pe care când Îl aude se sperie și mă roagă să-l silabisesc. Mă Întreabă unde locuiesc. Să vedeți ceva, Îi spun, eu nu sunt de aici. N-are nicio importanță
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
comunistă era bine văzut. M. M.: Extraordinar de bine văzut și prețuit pentru că mergea la munci, mergea în economie, mergea la inundații, mergea la incendii, la catastrofe. Țin minte, mă duceam câteodată să stau la rând, undeva, îmbrăcat militar. Lumea: "Poftiți în față, vă rog, că dumneavoastră n-aveți timp!" Era un alt respect, altfel era privită armata, care era considerată a poporului pentru că era din el, de acolo. Se spunea atunci că cine n-a făcut armata nu-i om
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
urmă, ușa casei de la Arbore mi-a deschis-o Magdalina. Nu știam că-i complet surdă; suferise de tifos în 1945 și, de 30 de ani, n-auzea deloc. Rămăsesem în cerdac, împreună cu Florența Albu; Magdalina întreba, din ochi, ce poftesc cei doi orășeni și, când ne-a citit pe buze numele Toader, s-a dat la o parte, poftindu-ne în casa-muzeu. A apărut și Toader Hrib desigur, în costum național bucovinean. Parcă văd și acum ochii lui mari, albaștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
în 1945 și, de 30 de ani, n-auzea deloc. Rămăsesem în cerdac, împreună cu Florența Albu; Magdalina întreba, din ochi, ce poftesc cei doi orășeni și, când ne-a citit pe buze numele Toader, s-a dat la o parte, poftindu-ne în casa-muzeu. A apărut și Toader Hrib desigur, în costum național bucovinean. Parcă văd și acum ochii lui mari, albaștri, ochi de cine-vedetă, ușor osteniți, totuși, luminoși și pătrunzători. Meritul descoperirii țăranului autodidact în postura de scriitor (ținea un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vorbesc? Stati: "Și moldovenii dintre Carpați și Prut vorbesc moldovenește. Limba lor uzuală are aceleași caracter lexicografic și fonetic ca la noi." Fără să știu, vorbesc limba... altora! Aferim! D egeaba stăm cu Dicționarul Academiei pe masă: fiecare vorbește cum poftește! Ce ați zice despre următoarea scenă: unei persoane i se face rău, se clatină, se sprijină de ziduri, cade, se ridică, iar cade și nimeni nu-i acordă un strop de atenție, nimeni nu-i întinde o mână de ajutor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
amintiri de familie, în special fotografii vechi. Guvernatorul Blenheim-Ahlskog ar fi trebuit să pună să fotografieze o mulțime de biserici, de mare valoare cultural istorică (Înainte de restaurare!). Stăm de vorbă până spre ora trei. Bătrânul B.-A. vrea să mă poftească înăuntru. Refuz pe motiv de oră târzie. Seara telefon de la Gård ( S-a făcut bine). Min. pregătit să confirme comanda de la Düsseldorf. Vrea totuși să luăm avionul până acolo și să discutăm detaliile. De ce nu s-or putea ăștia hotărî
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
că baba stă și plânge și-mi întinde pistolul. Are precis 80 de ani (confruntat cu registrul de evidență a populației: 86 de ani!). Micuță, căruntă, cu ciorapi, fără pantofi, cu vârfurile ciorapilor retezate. Îl roagă pe "domnul inspector" să poftească înăuntru. Pare bine informată din ziare cu privire la activitatea ISA. A văzut și afișele noastre pe stâlpii de telefon. În principiu n-are nimic împotriva activității ISA pe insulă. "Știe el ce face, regele de la Stockholm". Deține o scroafă care urmează
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
ca să n-aud. Ulterior B.-A. mi-a relatat că i-a făcut scroafei o doză-mamut de curara și că era deja moartă când a tras baba. Zice că glonțul de-abia a atins osul frontal. La sfârșit suntem cu toții poftiți la cafea. Baba e foarte vorbăreață, mai că a dat în exaltare. A locuit 20 de ani în SUA, dar s-a întors acasă în timpul marii crize. Ne-a dat câte 5 kg de căpșune la fiecare. Seara am fost
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
exprimă inspirat Nicolae Iorga - colaboratori la crearea statului național român În Moldova”. Într-un act din 1742, de exemplu, domnitorul fanariot al Moldovei Constantin Mavrocordat Își exprima astfel mulțumirea față de prestațiile unui „neguțitor” evreu, care aducea „marfă scumpă” din Olanda : „poftind Domniia Mea a veni și alții, oricât de mulți neguțitori ca acești să se afle În țara această” <endnote id="(43, p. 157)"/>. Pentru prestația unui meseriaș evreu, David Argintarul, domnitorul Își manifesta satisfacția cu o formulă similară : „poftind Domnia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Olanda : „poftind Domniia Mea a veni și alții, oricât de mulți neguțitori ca acești să se afle În țara această” <endnote id="(43, p. 157)"/>. Pentru prestația unui meseriaș evreu, David Argintarul, domnitorul Își manifesta satisfacția cu o formulă similară : „poftind Domnia Mea a veni și a să afla la orașul acesta orcâți de mulți oamini meșteri cu bun meșteșug” (193). Referindu- se la Înte meierea târgului moldovenesc Vlădeni, Într-un document din 1792 se prevedeau următoarele : „Pentru că acești negustori jidovi
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
întotdeauna, atunci cînd există bunăvoință. În compartimentul suprapopulat în care încerc să intru, dau de o echipă de sîrbi care pleacă să se angajeze ca matrozi pe bordul navelor engleze. Șeful lor, un bărbat înalt, bărbos, cu voce joasă, mă poftește să intru. Printre ei se mai află două femei: o italiancă bătrînă, care se duce la Londra să-și viziteze fiul și însoțitoarea ei, care admiră credincioasa mea traistă din păr de capră revenită la starea ei normală, uscată. Tovarășii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
generalului Antonescu. Într-adevăr, ducându-ne la Președinție să ne cunoască generalul Antonescu (probabil se credea așa fin observator încât să-și dea seama de valoarea omului de la prima vedere!), Horia Sima m-a luat în biroul său, l a poftit pe colonelul Dragomir, ministru al Coordonării și om de încredere al generalului, spunându-i că dorește să fiu numit subsecretar de stat. A urmat o discuție destul de lungă, în timpul căreia mi-am impus să nu spun niciun cuvânt, dar nu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
din situația actuală, dacă Rușii se vor dovedi tot așa de slabi de cuget ca diverșii Fabricius, Killinger și Comp! În asemenea condiții nu e de mirare că Horia Sima refuzase „invitația”, mai ales că - după spusele lui Medrea - fusese poftit la Berlin de către Himmler, locțiitorul Führerului la conducerea partidului național-socialist, pentru sfârșitul aceleiași luni, ca oaspe al partidului. Mai bine de un ceas i-am demonstrat lui Medrea că vizita lui Antonescu ne va fi fatală, căci fără niciun reprezentant
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
a dat legătura și a comunicat că are în biroul său pe „Dl Vladimir Dumitrescu, Secretar-General la Culte, care spune că n-a luat parte la «rebeliune»”. Nu știu ce i s-a răspuns de la celălalt capăt al firului, dar m-a poftit la telefon și am avut astfel o scurtă convorbire cu dl Ică: „- Bună dimineața domnule Vladimir... - Vă salut domnule Ministru. - Spui că n-ai avut niciun amestec la rebeliune? - De vreme ce am fost tot timpul la Minister sau acasă, unde am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
s-a întors curând, vesel, deoarece i se dădea drumul: nu avusese niciun rol oficial în timpul „guvernării legionare”, înlocuind numai câteva zile pe fratele său la Direcțiunea Învățământului Secundar. Ne-a venit apoi rândul și lui Herseni și mie, fiind poftiți la doi judecători de instrucție diferiți. Pe mine m-a anchetat profesorul P. Strihan , mobilizat la Justiția Militară și, mai târziu, subsecretar de stat la Interne. Punctul de greutate al interogatoriului era „ocuparea Ministerului”, așa încât mi-a fost foarte ușor
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
scaune și o măsuță drăguță. Cu perdele la tot șirul de geamuri, avea un aer patriarhal, de tihnă și te îndemna să mai stai. De fapt întreaga casă te invita la odihnă, la meditație și îți făcea invitația să mai poftești pe acolo. Și cum „omul sfințește locul”, stăpânii acestei căsuțe te primeau cu drag și-ți ofereau tot ce aveau mai bun. Tanti Ghența era o gospodină bună și avea mereu prăjituri gustoase de oferit. Erau buni învățători și au
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
verde, ne spunea din tot corpul: „Eu sînt din Insula Paștelui, unde vremea e perfectă, femeile sînt perfecte...“ Stăteam În ușă la Gioconda și așteptam să apară compatriotul nostru, care nu dădea semne că ar mai veni; proprietarul ne-a poftit Înăuntru, să nu mai stăm În soare, și am avut parte de una dintre mesele sale magnifice, cu pește prăjit și supă cu multă apă. N-am mai primit nici un semn de la argentinianul nostru În tot timpul cît am rămas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
averea maistrului Victor Gomoiu și a Cooperativei, chiar așa, să-l jefuiești și unde să dispari și anume cu ce bunuri mobile sau imobile sau bani? Era o casă de bani acolo. Da, o văzusem sub afișul cu tarife și poftisem și io la ce bunătățuri s-or fi găsit În frigiderul ăla, dar tot părințelul a catadicsit să-mi spună că are Încuietoarea stricată ori a pierdut moșu’ cheile, drept pentru care ține acolo doar un teanc de fișe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]