3,259 matches
-
poate fi gândit independent de această decizie de a pune întrebarea lui Hristos - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - în chiar epicentrul teologico-politic al imperiului. Ulterior, toate deciziile teoretice luate de marile discipline umaniste și-au câștigat relevanța prin raportul polemic sau mai degrabă simpatetic pe care l-au stabilit cu această persistentă interogație. În orice anotimp al istoriei, teologia creștină a întâmpinat asumpțiile metafizice ale alterității culturale. Deloc întâmplător, gestul s-a bucurat de reciprocitate. De aceea, capacitatea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
2. Cascadele empatiei romanticetc "Cascadele empatiei romantice" Modernitatea n-a angajat în mod univoc disprețul Iluminismului față de tradiție. Din punct de vedere tematic, se știe că, pour épater le bourgeois, romanticii literaturii au înțeles să răspundă frontal idealurilor iluministe, stabilind polemic un set de opoziții: originea nobilă față de prezentul decrepit, mitul peren față de creația trecătoare, universul oniric față de realitatea fizică, eroul revoluționar față de filistinul burghez, vizionarismul anarhic față de calmul rațiunii etc. Melancolia precipitată a lui Novalis (1772-1801) sau Lamartine (1790-1869), evaziunile
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
relația de conivență între presupozițiile filozofice ale hermeneuticii sale fenomenologice și gândirea personalistă a lui Michael Polanyi 1. Creștin practicant 2, M. Polanyi și-a adus un aport filozofic nu lipsit de semnificații pentru teologia creștină aflată într-un divorț polemic cu ideologia iluministă. Conștiința focală versus conștiința subsidiarătc "Conștiința focală versus conștiința subsidiară" Pentru M. Polanyi cunoașterea, practicată atât în clubul științelor empirice, cât și înăuntrul disciplinelor umaniste, confirmă pas cu pas figura cercului hermeneutic. Subiectul cunoscător face întotdeauna câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
străine spiritului enciclopedic și ancorează mize inaccesibile unui travaliu academic unilateral. Citit în oricare dintre fragmentele operei sale (care deține structura unei holograme), Michel Henry nu probează virtuțile doxografului hrănit din superstiția exhaustivității. El face economie de citate, blochează conturile polemice și, mai ales, ignoră referințele critice secundare. Acest boicot sistematic al formalităților trădează vocația esențialului. În locul minuției erudite a enciclopedistului, Michel Henry a ales să folosească muniția simplificată a gânditorului. Titlurile bibliografiei sale1 abreviază geniul totalității, împlinită din datorie și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
piesă a cărții trădează formația cosmopolit-eclectică a autorului. Geniul analitic de tip britanic e obturat uneori de barocul francez al frazei și depășit prin masivitatea unei erudiții mai degrabă teutonice. O asemenea desfășurare, care prezintă ramificații arborescente, excursuri istorice, rapeluri polemice și paranteze retorice, ar putea cu greu fi rezumată. Energia consumată în fiecare detaliu al acestei construcții alveolare este cu totul impresionantă. Milbank reușește să consulte atât dosarele europene, cât și pe cele nord-americane ale genezei gândirii sociale moderne. Volumul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
1927), dar și de reticențe teoretice și ideologice surde, efuziuni trucate și desconsiderare ascunsă sub masca politețurilor prevenitoare (după cum o arată lectura paralelă a agendelor lui Lovinescu și a notelor zilnice camilpetresciene, făcută de Florica Ichim) -, relație al cărei moment polemic culminant este reprezentat de apariția, ca răspuns la portretul acid făcut scriitorului în memorialul lovinescian din 1932, a pamfletului Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile (publicat inițial în mai multe numere ale „României literare” din 1932). Revenit în București (1922
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
creație.” Invitată să apară pe scenă fără studii de actorie, în virtutea inteligenței de a-și transpune „înflorirea sensibilității” în spontaneitatea trăirii „autentice”, doamna T. este îndemnată, cu aceeași convingere, să scrie fără „stil” și chiar fără „talent”, în cea mai polemică și deconcertantă viziune asupra actului creator din literatura noastră: „Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s-a întâmplat în viață, lui și celor pe care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
problemele literaturii. Scriitorii români sunt surprinși mai ales pe latura convingerilor și a gesturilor politice. În acest sens, sunt criticate luările de atitudine ale lui Barbu Delavrancea, Octavian Goga și N. Iorga, uneori prin publicarea unor documente cu pronunțat caracter polemic: sunt reproduse scrisoarea deschisă a lui Gala Galaction, D-sale d-lui Barbu St. Delavrancea, ca răspuns la acuzația că semnatarul ar colabora la ziare „vândute străinilor” (236/1915) și textul lui V. Sion, Scrisoare d-lui Octavian Goga, în legătură cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288220_a_289549]
-
ticăloși porniți pe rele, îl ajută să-și îmbrace veșmântul ducal, aducându-i sabia și pălăria, îi spune în mai multe rânduri care este ora zilei (un artificiu al lui Shakespeare care subliniază în felul acesta, cu maliție și ostentație polemică, unitatea de timp a piesei). Dar lucrul cel mai important este că Ariel are un rol hotărâtor în evoluția morală a lui Prospero. După ce îl adusese pe regele Alonso cu suita lui în preajma peșterii, în crângul de tei care o
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
Au fost voci care au contestat vocația literaturii române pentru fantastic, un exemplu este constituit de Adrian Marino, exeget care ajunge la concluzia că nu am avea o forma mentis propice fantasticului, ceea ce a reprezentat un bun punct de plecare polemic, iar în 1981, prefațând O antologie a fantasticului românesc, Nicolae Ciobanu își pune problema specificității acestuia. În concluzie, definirea fantasticului prin temele și motivele sale este un demers dificil, oarecum hazardat și nu foarte relevant, pe o parte, deoarece identitatea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
proza de analiză etc) sunt studiate de Sergiu Pavel Dan, care nu le vede, însă, ca aspecte periferice, ci resorturi intime, din care genul își trage în mod continuu, sevele și inspirația, existând mereu o complicitate între narator-cititor. O replică polemică elegantă va da Nicolae Manolescu în eseul său Cap sau pajură, cu referire expresă la această respingere a ,,complicității ludice’’ existente între autor și cititor. Pentru acest critic român, care nu se va lăsa convins de stilul fermecător al lui
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
face loc unei scenete a lui Victor Eftimiu, Plugul de foc (152/1930). Nichifor Crainic, colaborator ocazional, scrie articolele Sensul culturii (936/1933) și Matei Basarab (1106/ 1933). La rubrică „Cultură, arta, literatura” este prezent Carol Drimer (O polemică istorică - polemică lui Xenopol cu Rössler). Importantă rămâne, în peisajul literar interbelic, seria de interviuri, din 1938, pe tema Provincia în cadrul culturii române, la întrebări răspunzând Camil Petrescu, Mircea Streinul ș.a. Că articole de direcție, caracteristice rămân cele ale lui Gh. Tulbure
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
Alți colaboratori: Emin Asan, Sever Stoica, A. Crăciun, Augustin Cosma, St. Munteanu; în genere, autorii preferau, în cazul articolelor de mai mică întindere, folosirea pseudonimului. După evenimentele din decembrie 1989, mai multe publicații și-au revendicat, fie și în sens polemic, atât tradiția, cât și programul său numele G. de V., fără a avea însă o legatura reală cu publicația interbelică. I.I.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287193_a_288522]
-
criticii literare promovate anterior un criteriu fundamental - cel al valorii estetice. În vreme ce critica dinainte sau chiar cea contemporană accentua fie criteriul social, fie cel etnic, revista junimistă le subordonează celui estetic. C.l. se afirmă, în felul acesta, și în registrul polemic, fapt evident și din tonul unor intervenții. Critica practicată aici se arăta a fi cu precădere directoare și categorică. Se apela rar la explicație și analiză, numai în cazurile de strictă necesitate. De obicei se evitau elogiile, preferându-se de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286404_a_287733]
-
Venerația membrilor grupului pentru proza antecesorului s-a manifestat îndeosebi în numărul intitulat Testamentul literar al lui Giacomo Leopardi din anul 1921, ce a adus în atenția cititorilor notele sale filologice împărțite în următoarele capitole: Poezia și natura (cuprinzând aici polemică scriitorului împotriva romanticilor), Sistemul restaurării vechii limbi italiene bazat pe conceptul de eleganță, Autori, Despre literaturile moderne și îndeosebi despre cea franceză, Antichitatea și modernitatea.102 Inițiatorul Testamentului nu a fost nimeni altul decât directorul revistei, Vincenzo Cardarelli, emul și
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
genovez ajuns în sfera florentina, dar și de Salvatore Quasimodo, sicilian călător prin peninsula. Tonul utilizat de Quasimodo și de prietenii și susținătorii săi în referirile la Ungaretti din paginile revistelor sau din corespondență epistolara avea să degenereze în accente polemice numai după publicarea volumului Oboi scufundat, atacat de poetul Bucuriei, ce consideră că versurile din acestă erau prea asemănătoare cu cele din volumul sau Portul înmormântat. Deoarece Quasimodo publicase volumul cu ajutorul celor de la 'Circoli', ziariștii de aici au fost cei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
deosebit de fragil între fidelitatea față de textul inițial și cea față de sine însuși. În cazul lui Quasimodo s-a vorbit îndelung despre inexactitate sau despre echivalente îndoielnice. Numeroși filologi au protestat împotriva lipsei de acuratețe terminologica; nu au lipsit nici accentele polemice ce marchează orice revoluție din interiorul unei zone a culturii.459 După domolirea furtunii, variantele laureatului Nobel au rămas în istoria literelor italiene că o specie aparte, aflată la granița dintre tălmăcire și creație originală. În ciuda contestărilor sau chiar grație
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
artă. Eugenia și Costache Buraga au semnat împreună o carte de un deosebit farmec și Editura ,,Junimea“ le-a tipărito. Se numește ,,Dăinuiri dăneștene“. Este romanul unui obicei, acela de a da, de a da de pomană. E o carte polemică. Carte document. Autorii înșiși spun: ,,Dăinuirile... sînt un muzeu ce vorbește cu slove “ Au scris această carte, iarăși cum singuri spun, cu trudnică viață de cercetători îngemănată cu jertfă de sine. Eugenia și Costache Buraga, din Dăneștii Vasluiului, doi dascăli
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
anilor '60), dar au și repudiat sau parodiat alte direcții (anticipând astfel postmodernismul optzecist). Prin urmare, pe următoarea spirală a evoluției poeziei române, așa cum generația albatrosistă (cu destinul ei frânt) se opusese discursului modernist, tot astfel generația '80 se detașează polemic față de neomodernismul anilor '60. Corpusul de texte este bine selectat, amplele resurse teoretice sunt adecvat utilizate, structura cărții probează o gândire critică matură a autoarei. Citind serioasa cercetare a Cristinei Ciobanu, finalizată în cartea Poezia generației albatrosiste, am putut constata
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
o "mutație de sensibilitate". Aceeași preferință pentru sintagma "noul val liric", desemnând scriitori educați în aceeași mentalitate fără a avea neapărat un program identic și o formulă comună, o manifestă și Radu G. Țeposu 24. Cristian Moraru 25 accentuează caracterul polemic al succesiunii generațiilor, fiecare generație se delimitează de cea de dinainte, astfel, dacă generația lui Nichita Stănescu produce mituri, cea a lui Mircea Cărtărescu demitizează ironic - pe modelul membrilor avangardei și avangardismului târziu depoetizat - Stelaru, Geo Dumitrescu etc. Deși termenul
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
care i se aduce termenului generație, în pofida tuturor încercărilor, de a-i elimina conotația aceasta prin precizările aduse de către critica literară, este acela că uniformizează, prezintă scriitorii ca voci ale unui cor și mai puțin ca individualități. De aici delimitările polemice ale autorilor de literatură de conceptul critic amintit 32. Se accentuează și faptul că o generație literară vizează un salt calitativ și existența unei conștiințe creatoare revoluționare 33. E, de altminteri, aspectul esențial care trebuie avut în vedere atunci când se
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fel. 3.3. Sfere de interes - o abordare structurală Ca multe dintre publicațiile vremii, Cadran nu este o revistă strict literară (nici măcar strict culturală), existând tentația de a urma structura cotidienelor ale căror articole sunt câteodată și sursa unor răspunsuri polemice. Așa se explică și faptul că un loc important între speciile abordate îl vor ocupa cronica și reportajul, eseul, critica literară fiind în plan secund. Promovare literaturii epocii se reduce la publicarea unor poezii, proza lipsind aproape cu desăvârșire. 3
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
remarcăm apariția lui Ion Caraion, alături de Ben. Corlaciu, Elena Diaconu, Geo Dumitrescu, Virgil Ierunca și Tib. Tretinescu. Primul număr se deschide cu un Protest, o luare de poziție față de cei care atacaseră grupul sau revista Albatros, e un text ironic, polemic, care afirmă trăsăturile grupului luând poziție față de criticile întâmpinate. Se acceptă eticheta "negativișiti", dar se nuanțează termenul. Albatros e o etapă pe care ei par a o fi depășit, " Decât, prietenii noștri, bunii noștri prieteni care ne urmăresc cu atâta
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
unei conversații imaginare cu cititorul sau cu propria persoană, fie polemizarea indirectă cu diverse modalități de creație, cu tehnici aparținând unor curente literare. Astfel, chiar dacă Stelaru apelează de multe ori la recuzita romantică sau la cea simbolistă, el se distanțează polemic de acestea. Deschiderea poemului cu o negație este caracteristică pentru o astfel de frondă (oricât de dur ar părea termenul în cazul unora dintre poemele lui Stelaru unde opoziția față de lirica anterioară se exprimă voalat, el se potrivește bine celor
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
bănuim o conturare alegorică a universului literar al epocii? Sau doar o discuție în termeni generali despre universul poetic? Greu de zis, în condițiile în care Tonegaru nu e unul dintre membrii grupării care să exceleze prin publicarea de articole polemice. Luna e iarăși motiv obsedant marcând decăderea, între candoare, suavitate și sugestie a prăbușirii, a degradării: "și revenea lustruită pe talazuri lângă stelele veștede/ de care visătorii anină caligrafia romantismului pe cer". Nu e aici un dispreț al peisajelor lunare
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]