10,542 matches
-
femeia pe care o iubise cel mai mult în viața lui și care-l purta pe fiul lui în pântece, Octar era hotărât să-i supună la asemenea torturi și la o moarte atât de oribilă, încât Oamenii-Memorie s-o pomenească, veci de veci, drept cea mai rafinată răzbunare care avusese loc pe suprafața pământului. Curând, doi exploratori coborâră din Peștele Zburător și înotară ușor până pe plajă, iar Octar simți cum inima îi tresaltă de bucurie, căci era sigur că, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri de care nici francezii nu pomenesc. Fratele mai mare de la marină ne-a mai învățat o expresie folositoare. Rusească. Cum zicem noi „Am nevoie de asta ca de-o gaură-n cap”, rușii zic „am nevoie de asta cum am nevoie de dinți în cur”. Mnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
soră-mii nu i-a mai venit ciclul. Nici după ce-au schimbat apa în piscină, după ce-au vândut casa și ne-am mutat în alt stat, după ce soră-mea a avortat, nici atunci ai mei n-au mai pomenit de asta. Niciodată. Ăsta e morcovul invizibil al familiei mele. Acum poți să inspiri adânc. Pentru că eu încă n-am făcut-o. 2 Sub felinarul următor așteaptă Reverendul Fără Dumnezeu cu un geamantan pătrat alături. E încă destul de devreme, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
grabă de la clinica locală. Spirocheții nu trăiesc pe silicon. Nu poți transmite hepatita dacă n-ai leziuni ale pielii. Sânge. Salivă. Nu, păpușile-s adevărate, dar nici chiar așa de adevărate. Dacă vreo nevastă lasă să treacă de la ea, te pomenești că săptămâna viitoare o să le aducă, ei și copiilor, vreun herpes. Gonoree. Chlamydia. SIDA. Așa că o ia pe Cora la întrebări: — Cu cine și-o trage bărbatu-meu în pauza de prânz? Ajunge să arunce o singură privire înspre Cora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cuprinsă de un tremur nervos. Ce-ai pățit? Te-ai prostit în vacanță sau ești îndrăgostită? Luana continua să arunce priviri furișe în jur, cu gurița bosumflată. Mă inhibă fetele astea. Sunt atât de mari, de frumoase, de inteligente... Te pomenești c-ai căpătat, între timp, cine știe ce puteri paranormale și le vezi creierul! râse Mara. Pui pariu că, în două săptămâni, nici una din "starletele" astea nu mai poate scoate o vorbă de răul tău? Colega de bancă a avut dreptate. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
scaunului, a venit Jakarta Jane, iubita armatei! Cu ce ocazie ne faci această nemaipomenită onoare? — Nici o ocazie, m-am gândit să dau o raită pe la voi să vă salut, a spus Margaret luând loc pe un scaun. — N-am mai pomenit să dea Margaret Bates o raită ca să ne salute. Ai nevoie de ceva? Avea un zâmbea deschis și un chip tineresc, dar surprinzător de brăzdat de riduri. Îndesat, cu brațe zdravene, păroase, dege tele lui butucănoase de muncitor cu sapa
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
el aproape mormăind, apoi s-a răsturnat moale pe rogojină. Fusese asemenea spectacolului unei flori de noapte, a unei fermecătoare eflorescențe care se pleoștește pe neașteptate și Își Închide petalele tocmai În clipa când e mai impresionantă. Adam s-a pomenit dintr-odată singur, doar cu dure rea stăruitoare din piept drept Însoțitor pentru noaptea aceea lungă. Dimineața, durerea nu-l părăsise, nici gândul la ultima Întrebare a lui Din, la fel de scormonitoare, căreia nu era În stare să-i găsească răspuns
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mergem, a zis Z. Nu te mai uita! E așa de jalnic! Nu-i decât un biet bătrân. Au Înaintat până la un Cadillac negru, unde Îi aștepta ușa ținută de șofer. Când a Închis-o În urma lor, Adam s-a pomenit la adăpost de freamătul orașului, vuietul circulației abia dacă se mai auzea. Mașina a urmat șirul de limuzine care părăseau hotelul, Înaintând lent, centimetru cu centimetru pe rampa În curbă. — Așadar, ia spune ce făceai tu la recepție? l a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
masa umerii cu cremă, iar Adam a simțit mișcarea ușoară a saltelei. Nu mai văzuse niciodată un pat atât de mare și de moale. Se imagina așezat În diagonală, nu credea că i-ar fi atârnat picioarele. Apoi s-a pomenit gândindu-se la Din, ghemuit Într-o celulă de Închisoare, ba chiar mai rău, ori la Karl, Îngrămădit cu vreo duzină de alții Într un spațiu nici cât patul acela, În timp ce el se bucura de atâta lux. — Iar În ceea ce privește istoria
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se îndrepta spre patul cu lenjeria boțită, după ce consumase, cu gândurile aiurea, o felie de pâine unsă cu muștar. Deseori mergea pe stradă către casă sau către serviciu dirijată fiind de subconștient, fără să mai vadă nimic în jur. Se pomenea dintr-odată pe scările blocului, recunoștea desigur locul, balustrada din material plastic, aplecată într-o parte, pe care-i aluneca mâna, sticla groasă, verzuie de la uscător și surâdea la gândul că un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poftă o țigară. Slobozi primele fumuri cu nesaț, săltând capul. Apoi reluă comentariul exact din punctul unde fusese întrerupt de apariția profesorului de sport. Abilă, Nina îl susținu cu însuflețire. Își aprinse și ea o țigară. Nici unul dintre ei nu pomenea un cuvânt despre omul care tocmai plecase. Ca și cum nu se întâmplase nimic, dar absolut nimic, ca și cum nici nu existase. Atunci Carmina fusese uimită de felul lor de a fi. Uimită și într-un fel speriată. Era mulțumită totuși că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lectură. Găsirea lui era un fel de treaptă, un alt bilet de intrare în casa profesorilor. În tot cazul ea nu dori să-și precizeze, să-și conștientizeze intenția. Se agăță, ca înecatul, de un nume auzit de multe ori, pomenit de Alexe și Nina în contexte oarecum favorabile. Din acel moment ea se cuplă, senzorial și afectiv, spre această direcție. Săptămâni întregi răscoli bibliotecile, librăriile și anticariatele, consumă îndârjită text după text, entuziasmându-se tot mai mult pe măsură ce aprofunda opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni greu dar se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să-și poată ascunde unda triumfătoare din voce. Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
profesori, înclina să creadă în existența acestei lumi deformate până la hâd, în superioritatea lor, în triumful lucidității. Numai așa poți să cunoști fericirea supremă, spuneau ei. Dansul foarte sugestiv al mâinilor Ninei, vocea cu inflexiuni plăcute, vibrante. Libertate spirituală, auzea pomenindu-se. Era mult, mult fum. Alexe expunea sec, imperturbabil, concluzii. Nina amplifica comentariul, turna încă puțină mocirlă, se juca cu oamenii, cu vorbele. Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
câți copii are, cu majoritatea cunoștințelor se tutuiește, este devotată, prietenoasă, îți face servicii neașteptate, dar și când apelează la cineva, nu este refuzată. Cu firea ei nu pare a fi exponentul care se lasă învins în lupta pentru existență, pomenită de ea. Mai departe pleacă la Matei, un băiat taciturn, necăsătorit, slăbuț, palid, cu părul rărit pe creștet, meticulos și răbdător, cu o vocație de înger, de-o politețe demodată cu femeile. Își saltă de pe cap căciula, sau basca, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mama și apoi se uită pe fereastră. Trecea un camion greu în viteză, zumzăiau geamurile. Dacă-n ficat stă toată puterea ei...comentă încetișor printre dinți. Toată primăvara trecu presărată de fel de fel de discuții. De Elena nu mai pomenea nimeni, nici măcar o vorbă, ca și cum nici n-ar fi existat. Doar mama mai cosea pe olandină fețe de masă, le festona pe margine, le făcea colțuri rotunde, le spăla cu atenție, le apreta cu făină, le călca, deveneau ca tăblia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu rapiditate, în așa fel încât să nu mai fie timp pentru clarificări, în fața Carminei se putea desfășura fără teama de a fi contrazis. Mai întâi făcu un tur de orizont, analiză în joacă, în plictiseală ultimele evenimente din lume, pomeni câteva nume de seamă, însoțite de mici caracterizări, foarte edificatoare. Parcă acolo, pe covorul persan, între ei, se afla întreaga scenă a lumii, plină de marionete ce așteptau să li se facă cele din urmă retușuri, ca să poată acționa, respectând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pantofi, bea singur, ca tată-său. Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nivel cu el ar fi dorit să contraatace. Carmina asista nepăsătoare la conversația vioaie, animată, susținută cu mult zel de Sidonia. Impresionat, tatăl își tot dregea glasul dar nu reușea să articuleze prea multe propoziții. Cât despre mamă ea a pomenit de câteva ori pe Dumnezeu, mare e Dumnezeu, dacă o vrea Dumnezeu, accepta cu ochii închiși ideea divinității, pentru că flerul îi spusese că celelalte idei sunt mult mai greu de înțeles, așadar nu-i sunt la îndemână, pe urmă începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
odată cu lăsarea întunericului, la un "acasă" în sens abstract. Dar era mai comod așa, să nu mai gândești nimic despre tine, absolut nimic, să te gândești doar la altul. Târziu, când să adoarmă, Carmina își aduse aminte că Fana nu pomenise nici o vorbă despre fratele ei, ca și cum nici n-ar fi existat, ocolise cu prudență orice remarcă, poate de data asta n-o făcuse din calcul, poate, de fapt, n-o interesa, venise să vorbească despre ea, să se descarce și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
avea darul s-o împietrească, dormea cu veioza aprinsă, după ce-și așeza estetic buclele pe pernă, foarte târziu sângele răscolit își potolea fierberea. O sfredelea dorința în cele mai neașteptate momente, îi muia încheieturile, fără să știe cum, se pomenea că se așază pe scaun, sau pe un alt obiect aflat prin apropiere, deși nu avusese cu câteva secunde înainte intenția să șadă. Îi era carnea amorțită, parcă se lăsase cuprinsă de febră, articulațiile grele. Într-o zi sesiză că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de imagini frumoase. Pe profesori îi mai însoțea o pereche, erau minunat de frumoși amândoi, păreau o adevărată întruchipare a erosului, a idealului. Nina îi zicea femeii Cosânzeana și bărbatului, Făt-Frumos. Tot timpul drumului, numele lor reale nu au fost pomenite. Cei doi erau tăcuți și se arătau atașați unul față de celălalt. Parcă deasupra lor plutea un pericol, parcă petreceau împreună ultimele ore și nu voiau să lase să treacă nici o secundă fără să se țină de mână, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fotografie. Hai, nu mai face fața asta, îmi spune Marius, mă conduci la gară? te duc, chiar vrei? adică dacă ai treabă, nu mă conduce, te duc, ce treabă să am... la gară, nu mai face fața asta acum, te pomenești că... nu, stai liniștit, sper să nu fie vreuna din prietenele Iuliei în tren să-i spună că am fost aici, cred că o și omor, sigur, îmi repet în cap, a venit în delegație și nevasta nu știe, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
impresia că toată lumea moare să fie intervievata de ele. — Deunăzi nu i-am lăsat deloc această impresie, spuse Adrian. — Atunci o să punem pe altcineva să sune pentru tine... sugera Șam. Pe agentul tău literar. Iată un alibi perfect: i-ai pomenit într-o doară de invitația ei și el te-a convins s-o accepți. — Ei bine, Geoffrey chiar s-ar bucura să-mi vadă din nou numele în ziare, dar... — Na, poftim de vezi! exclama entuziasmat Șam. Ai putea scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Șam se adună de pe jos stânjenit. — Ei bine, când am aflat de la Adrian că țipă moare de nerăbdare să-i ia un interviu... începu el. Eleanor făcu ochii cât cepele. — Fanny Tarrant vrea să-ți ia un interviu ție? — A pomenit chestia asta când m-a sunat în legătură cu Șam. Ideea ar fi... începu Șam. Dar de ce? întreba Eleanor, continuând să-l fixeze atentă cu privirea pe Adrian. — Nu știu. Probabil că nu voia decât să se dea bine pe lângă mine. — Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]