2,792 matches
-
cum era Ștefan în problema seducerii femeilor. Capul Daliei se odihnea pe umărul bărbatului, simțindu-și creșterea precipitată a bătăilor inimii, în timp ce mâinile lui Ștefan coborau ca o mângâiere continuă de pe umeri pe spate, apoi spre mijloc și în final poposi pe fesele tari ale fetei. Dându-și seama ce face, bărbatul își corectă gestul imediat, stârnind un zâmbet complice al partenerei, care ridică capul și-l privi insistent în ochi. Parcă dorea să-i spună: - "Prostuțule, lasă-le acolo unde
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
mamei, dar nu are nici ce risca, gândea Ștefan. Este viața ei și poate să facă tot ce-și dorește cu ea. Este ca un pescăruș în zbor, liber să-și aleagă direcția unde să se îndrepte și unde să poposească. Nu trebuie să pună în cumpănă ce are de câștigat sau de pierdut într-o aventură cu un bărbat ca mine pe care se pare că-l dorește în această seară”. “Gloria este căsătorită, are de apărat prestigiul unei căsnicii
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376629_a_377958]
-
iubire, atât își dorea și nimic mai mult - iubirea lui. Ce simplu este să iubești și să fii îndrăgostită. Mai greu este să descoperi în sufletul celuilalt că împărtășește dragostea ta. De aceasta se va lămuri vineri seara, când va poposi în brațele lui pline de căldură, de tandrețe, de pasiune. Prin ele îi transmitea acel fluid care-i invada simțurile și îi punea în mișcare gândurile necunoscute până atunci, dorințe nebănuite că ar exista în sufletul său, plăcerea de a
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
Complex și că i s-a făcut foame de toate, dar mai ales de dragostea lui. Ștefan când își auzi telefonul sunând, tocmai se relaxa în patul larg din camera Feliciei, după o partidă prelungită de sex, cu apriga brunetă poposită pe litoral, tocmai de pe meleagurile Olteniei, după o escală de câțiva ani prin capitală. De fapt, încă mai avea apartamentul din București, unde își avea în acte reședința permanentă. Ștefan nu renunțase definitiv la dorința de a o întâlni înainte de
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > CONDAMNAȚI FĂRĂ LEGE Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe pragu' gândului poposesc destine rătăcite, ce s-au găsit, cândva, printre păduri de umbre, deja desfrunzite, dar au rămas de dor bântuite, apusurile sunt bolnave de nostalgie și sumbre. Fără să vrem, azi, retrăim clipe din ani trecuți, suntem pelerini prin amintiri și
CONDAMNAŢI FĂRĂ LEGE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375116_a_376445]
-
copilăriei fuzionează cu disertația și prospectarea melancoliei provinciale cu "toate zbenguielile ilicite". Un dualism cultural se găsește sub aceeași privire. Un ochi al prozatorului scormonește prin cotloanele copilăriei, prin ungherele străzilor, maghernițelor și sufletele oamenilor, un altul, aristocrat și instruit, poposește pe marginea amintirilor, cochetând, într-o complicitate culturală cu cititorul. Textul, incisiv, este și o oglindă concavă care evidențiază critic regimul trecut care a mutilat și distrus multe vieți. Acțiunea se petrece într-o localitate dintre Arad și Timișoara, metaforă
INSULA DE VARĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375126_a_376455]
-
dansului, ca și ritmul existenței, în spirala timpului, își poartă pașii la marginea prăpastiei, luminând calea celor din urmă. Privește cerul, în liniștea nopții, mergi mai departe, deschide noi uși, credința să-ți fie nemărginită și, Cupidon, încă o dată, va poposi pe umărul tău! - Nu este niciodată timp suficient pentru noi, iubito, cu tine, lângă mine, un marinar sunt, pe o mare bătută de vânturi! îmi spui. Culcați pe nisip, în timp ce luna palidă atrage fluxul de pasiune, corpul tău m-acoperă
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
puternic Răspunde la a stelelor chemări. Umbra apune dar rămâne visul Ca să-i vegheze nopții blând amurg. Fiindcă, ciudat, de-o vreme chiară dânsul Se crede că-i al lumii Demiurg. Ar vrea de spaimă marea s-o agite Când poposește în culcușul său. Cu visele ce-acuma-s neștiute Iar monstrul nopții bântuind mereu. Tresar de spaimă când se-arată negrul Fiorul nopții aprig mă cuprinde. Și-ar vrea acuma să își vadă sensul Când peste lumea noastră se întinde
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
crengile poartă păpușile-mpenate negrii, lucitoare în griul apusului, croncănitoare, jalnic înfometate... Stau pe-o bancă, bătrân întristat de drum neprielnic prin viață, cu gândurile și sufletu-n palmă. Scos din visarea-mi de-o pală de vânt, zăresc o cioară poposită în iarba uscată. Uimit, o văd cum se luptă să spargă de-o piatră o nucă. I-alunecă gheara pe piatră... nuca-nviază... fuge zglobie... și pasărea țopăie ațâțată... ciocul, gogeamite menghină, o-apucă... poc-poc! Nuca se face în două
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
amintiți: Sadoveanu, cu o povestire din „Hanu Ancuței” și Mircea Cărtărescu. Povestirile supuse discuției se regăsesc în Manualul Editurii Humanitas, clasa a VII-a. În prima povestire este refăcută atmosfera istorică a locului de la răscruce de drumuri, în care oamenii poposesc peste noapte, se odihnesc, petrec și spun povești. În paralel, în povestirea lui Cărtărescu, Anița, e o femeie răzbunătoare dar veselă, la fel ca Ancuța de la hanul care-i poartă numele. Florin, autorul romanului haiducesc se inspiră din realitate, luând
APOSTOL AL LIMBII ROMÂNE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372499_a_373828]
-
apăsat-o. Întredeschisa ușă a lăsat-o Să văd cum frigu-i gata s-o pătrunză. Ea m-a privit timid, cu demnitate. Avea sub braț chiar rebegitul vânt. La ceasul înserării, ceasul sfânt, Cerșeau un semn infim de bunătate. A poposit pe masă. Lumânarea Păta cu umbre tenu-i ruginiu, Iar din pervazul rece și-n pustiu, Vântul scruta, din casă, depărtarea. Tăceam sfătos, odaia'ncremenise Privindu-i gingășia nepereche. Vedeam în ea, ca'ntr-o icoană veche, Un an de roade și-
AZI A BĂTUT LA UŞA MEA O FRUNZĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372582_a_373911]
-
de la cap, o sincopă, apoi scapi, Ceapa, crapul și ciorapul într-o geantă la săracul Care caută chiștoace în coșuri și tomberoane, Iar bogatul Aleihap cântă Zorba sub dulap, Socrate a pierdut la pinaclu, undeva prin Potigrafu, Splendoarea Ateh a poposit la Odesa la braț cu Odin, Cine scoate mai mulți dinți cu ciocane de argint, Foc, foc, strigă un orb, liniște, strigă surdul, Dragoste vrea și ornitorincul, omul are însușiri Precum ochii la bașchiri, ce-i real pare un vis
SOCRATE A FOST PISICĂ, CARE VA SĂ ZICĂ....OAMENI, CĂRȚI, VIAȚĂ ȘI FILOSOFIE [Corola-blog/BlogPost/372589_a_373918]
-
Trag și eu de timp cât pot. Mi-e teamă și rușine încă de tine. - Atunci, ca să nu-ți mai fie rușine, scoate-ți chiloțeii și cămășuța de pe tine, că nu mai este frig sub pled. Cu ajutorul meu, acestea au poposit pe jos, lângă pat. Privindu-i splendoarea corpului tânăr, frumos modelat, mă treceau fiori de plăcere. Mă gândeam că toate aceste frumuseți de-acum îmi aparțineau, erau la dispoziția dorințelor mele pentru totdeauna. Îi admiram pielea albă, coapsele și pântecul
PRIMA NOAPTE DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372587_a_373916]
-
mareață! Albul senin, unind zăpezi cu cerul în zări, Peste toate își înalță sublim tronul menit, Stele și felinare călăuzesc plecări, Ori sosiri de nicăieri, în graba spre infinit... Langă maluri de-apă neclintite, ca-n povești, M-aș așeza, poposind ore-ntregi, în tăcere, Ființa mi-e obosită să aștepte vești, Încet, s-ar stinge-n vis, sfârșind din a sa durere... ~ Cristina P. Korys ~ 4 ian. 2017 ( sursă foto: net ) Referință Bibliografică: Un vis al unei nopți de iarnă
UN VIS AL UNEI NOPŢI DE IARNĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372701_a_374030]
-
căsnicia, au creat un izvor de energie din care sorbiră forțe cu sete și disperare, până când se simțiră în stare să înfrunte mână în mână, decizia destinului. Rămaseră astfel multă vreme, impasibili la privirile nedumerite sau compătimitoare ale necunoscuților, ce poposeau o clipă cu privirea asupra acelei perechi în suferință, ca apoi să treacă mai departe, fiecare preocupat și cufundat în propria durere. - Iubito, trebuie să fim curajoși și optimiști! murmură bărbatul căutându-i privirea, pentru a pătrunde direct în sufletul
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
al unei renașteri, la propriu cât și la figurat. Poezia lui Teodor Dume este un cutreier între naștere și moarte. Asemenea unui fluture care se așază pe anumite flori, deși grădina e plină, la fel și autorul volumului de față poposește pe anumite momente din viața sa, pe anumite chipuri, cele mai expresive: nașterea, copilăria, adolescența - acea margine a copilăriei, cum o numește de fapt, moartea, părinții, bunicii, Dumnezeu - Călăuza cea de toate zilele, - repere pentru propriul echilibru existențial. Poetul se
MOARTEA, UN FLUTURE ALB DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372614_a_373943]
-
PE URMA FIRULUI DE PLOAIE Autor: Monica Bokor Publicat în: Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Pe urma firului de ploaie Când a plouat, deunăzi, M-am urcat pe urma firului de ploaie Până la cer. Am poposit pe un nor verde Și m-am uitat prin gaura cheii ușii cerului Înspre pământ. Ploua în continuare, Dar nu știu de ce Picăturile de ploaie erau sărate Și verzi, și-am început să scriu cu ele Pe-o pană de
PE URMA FIRULUI DE PLOAIE de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373071_a_374400]
-
nici măcar un ... IV. PE URMA FIRULUI DE PLOAIE, de Monica Bokor, publicat în Ediția nr. 1771 din 06 noiembrie 2015. Pe urma firului de ploaie Când a plouat, deunăzi, M-am urcat pe urma firului de ploaie Până la cer. Am poposit pe un nor verde Și m-am uitat prin gaura cheii ușii cerului Înspre pământ. Ploua în continuare, Dar nu știu de ce Picăturile de ploaie erau sărate Și verzi, și-am început să scriu cu ele Pe-o până de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
mele. Am scris o scrisoare Nici nu știu către cine. Oricum nu știam decât un singur cuvânt: SPERANȚA. Citește mai mult Pe urma firului de ploaieCând a plouat, deunăzi,M-am urcat pe urma firului de ploaiePână la cer.Am poposit pe un nor verdeși m-am uitat prin gaura cheii ușii ceruluiînspre pământ.Ploua în continuare,Dar nu știu de cePicăturile de ploaie erau sărateși verzi, și-am început să scriu cu elePe-o până de înger ce se-agățaseDe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
vaporul sponsorizat de stat și l-am rugat ca, după două zile, să treacă pe la noi, pentru „reaprovizionare” și instrucțiuni legate de plecarea noastră spre casă. De la început, am putut observa că și alți pescari și „iubitori” ai naturii mai poposiseră pe această insulă, mai ales după gunoaiele și sticlele goale pe care le vedeam împrăștiate peste tot. Ne-am repezit în recunoaștere, ca niște adevărați cercetași ce eram și-am văzut că, de fapt, vom locui singuri pe insulă, precum
AVENTURI ÎN DELTA DUNĂRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1746 din 12 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373169_a_374498]
-
stâng ceva tare. Este un pinten stâncos. Împinge în el și se aruncă în afara vâltorii. Se rostogolește la vale, cade în gol în altă cascadă, iar la următoarea reușește să se retragă la margine și să scape de iureșul apelor. Poposi pe mal câteva minute să-și revină din amețeală. În cap auzea un tumult continuu. Recăpătându-și stăpânirea de sine se tolăni pe piatra fierbinte să-și recapete puterile. Refăcut, Pătru își luă sub braț hainele aproape uscate și sărind
XIII. SFÂNTUL SCHIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372051_a_373380]
-
Cât alb ai strânge-n ține l-ai împărți la doi Să-nveșnicești iubirea cu suflu de lumină Și-ai țese fir de soare printre căderi de ploi Sub care ne-am iubi continuu, fără vină. Ferestre către suflet, ar poposi de straja Luceferi prinși în ceruri ca niște epoleți. Citește mai mult Știu, mi-ai vorbit de ziua cu două dimineți,O zi în care cerul, uimit de-atâta soareS-ar face așternut să poți să mă răsfețiSub verdele stârnit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
în zâmbet zvâcnirile rebele.Cât alb ai strânge-n ține l-ai împărți la doiSă-nveșnicești iubirea cu suflu de luminăși-ai țese fir de soare printre căderi de ploiSub care ne-am iubi continuu, fără vină.Ferestre către suflet, ar poposi de strajăLuceferi prinși în ceruri ca niște epoleți.... X. SINGURĂTĂȚI ALBASTRE, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1566 din 15 aprilie 2015. Visez să sorb emoții din culoare, Să-mi cânte infinitul în surdina, Tăceri să schimb pe freamătul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
părul șaten retezat până la umăr, cu breton și mină gingașă, dar foarte serioasă. Chipul lui Miramoț din liceu! Răcni și el la rândul lui: -Copii, unde sunteți?! Veniți repede încoace, dacă puteți, s-a întâmplat ceva... incredibil! Pe rând, lumina poposi pe chipul lui Flower-Power, al lui Doc, al Patriarhului, al Diplomatului, al Solitarului. Papa nu se supuse imediat examinării. Râdea în hohote pipăindu-și singur fața: -Baieți, mi-am pierdut mustața și barba în cădereeee! Ha, ha, ha...Și tenul
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > MOȘII Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1343 din 04 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pe covor de inimi roșii, Care mari, care mai mici, Au călcat spre seară Moșii, Poposind puțin pe-aici. Au lăsat câte-un suspin Și-un oftat plin de alean, O dorință-n vârf de spin, Lacrimi cât pentru un an. Un hotar de foc și apă Treceau Moșii, toți pe-un rând, Pe drumul spre
MOŞII de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1343 din 04 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376132_a_377461]