3,471 matches
-
porumbelul pe care l-am trimis nu s-a mai întors de mult cu ramură de măslin. Și până când se va reîntoarce trăim într-o apăsătoare disperare. Sufletele noastre nu au pace și nici odihnă până nu avem certitudinea că porumbelul de duh va aduce vești bune din lumea de dincolo. În perioadele de criză spirituală, istorică și socială, ca pe o corabie în naufragiu, supraviețuirea și salvarea depind și de hotărârea celor disperați de a arunca de pe corabie tot ceea ce
TEOLOGUMENA – DESPRE ISTORIA SACRA SI PROFANA de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374176_a_375505]
-
apoi pe Iisus pe nedrept la moarte pentru vina măsluită în ascuns de subversiune, de subminare a puterii politice și a ordinii publice. Chiar dacă sunt precum oile în mijlocul lupilor, creștinii sunt sfătuiți să fie înțelepți ca șerpii și inocenți precum porumbeii. Însă contrar propensiunilor firești ale gândirii omenești, Iisus nu face o deosebire calitativă, valorică, a regimurilor și sistemelor politice pe care ucenicii Săi să le urmeze sau să le respecte. Teocrație, democrație, despotism, „zoocrație”, toate formele de guvernământ sunt de la
FACE BISERICA POLITICĂ? de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374207_a_375536]
-
mult. Soare-Împărat se urcă în trăsura lui și se-ntoarse vijelios la palat. Căpitanul Zefir organiză o gardă de doisprezece străjeri cu poruncă s-o ducă pe prințesă în iatacul ei din palat, cu trăsura sa trasă de cei doisprezece porumbei, acolo s-o dezlege, dar să încuie ușa și s-o păzească. Apoi, împreună cu căpitanul Foc Nestins și gardienii săi, luară pe Mărțișor și Norocel pe care-i duse la palat, în sala cuptoarelor solare. Aceste cuptoare, celebrele cuptoare ale
MĂRŢIŞOR-9 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374265_a_375594]
-
iarna lui 1916 - 1917, când în această zonă s-au purtat lupte grele pe linia Siretului cu armata germană și cea austro-ungară invadatoare, zidurile mănăstirii s-au prăbușit din cauza obuzelor de tun. Din mijlocul curții vedeam rândunelele, lăstunii, vrăbii și porumbei sălbateci ce zburdau jucăuș dintr-o parte în alta sau intrau în cuiburile lor ca într-un buzunar. Zbenguiala lor întovărășită de ciripitul vesel și muzical ne introducea parcă în atmosfera de veselie cerească înainte de începerea slujbei. Un preot și
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
stări „cruciale” în propria-i viață - dragostea și nemurirea: „Dragostea pentru tine mă supune. Biet animal de pradă. Vocea inimii amuțește. Este vocea Tăcerii!”; „Gol-goluț, stau în fața ta, Nemurire, ca un animal de pradă. Nu-mi este frică!” Șarpele și porumbelul sunt simbolurile fundamentale ale Pământului și ale Cerului. Purtătorii lumii sunt, uneori, elefanți, tauri, țestoase, crocodili, dar toate acestea nu sunt decât substitute sau întregiri teriomorfe ale lui Kundalini, în funcția sa dintâi. El este spiritul tuturor apelor, de sub pământ
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
trebuie să se numească frumoasa noastră capitală. Aruncându-mi ceasul și uitând de curgerea timpului, mi-am dus pașii peste tot pe unde știam că trebuie duși. Mă bucuram de parcuri, de florile din piețe, de legume frumos aranjate, de porumbei prietenoși care îți stăteau pe umeri și-ți ciuguleau din palmă, de reclame mari și foarte colorate, când colo ce să vezi? Pe un panou cât două etaje, mi-a luat ochii un afiș în mijlocul căruia scria cu litere mari
NECUNOSCUTA de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362174_a_363503]
-
știe, Iubirile ei din copilărie, Pe vremea când fluviul nu era Galben, Nu se purtau barbă și salbe, Numai Baraba cere și cere Iertare la mase cu fiere-n ulcele, Maestrul vrăjilor ține închise Păsări măiestre și le ucise, Alb porumbelul - iubita sedusă De-nțelepciunea severă hindusă. Sunt eu bărbatul care nu are Voie să plângă, fără-ndurare? Plâng uneori și iezii și zeii și huhurezii pe stânca Egeii. Blesteme ca valurile nalte, prea multe, Verzi de-nciudare în spumă, insulte, Nu
ULTIMELE ŞTIRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362232_a_363561]
-
cupele de argint așezate pe o tavă. După puțin timp în cort intră un slujitor de încredere al lui Marcellus. Acesta se plecă în fața celor doi. -Închinare mărite guvernator! -Ce este Apianus? întrebă Marcellus. -Un mesaj de la Ierusalim sosit prin porumbei, stăpâne! -Vorbește Apianus, n-am nimic de ascuns față de ilustrul guvernator, îi îngădui Marcellus. -Iisus din Nazareth a fost răstignit de procuratorul Ponțiu Pilat la Ierusalim! Marcellus se ridică din jilțul în care se așezase. Lucius Vitellius nu spuse nimic
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
clătină din cap. -Îți respect și înțeleg tristețea Marcellus! spuse Vitellius, însă acum e prea târziu să mai facem ceva. Când vom putea vom merge în Cezareea Palestinei și la Ierusalim atunci îl vom cerceta pe procuratorul Ponțiu Pilat. -Alt porumbel n-a mai sosit Apianus? -Nu stăpâne. E singurul, însă în câteva zile va sosi ștafeta poștei imperiale de la Ierusalim și atunci vom afla mai multe. -Permite-ți să mă retrag mărite guvernator, spuse Marcellus vizibil afectat. -O poți face Marcellus
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LA CAPĂTUL IUBIRII Din nori uciși de înțelepciune curg slove fără de cuvânt lumea depășită de rațiune în pas de vals își caută veșmânt! Tu ,vis uman ,ce porți spre libertate doar porumbeii albi rătăcitori se-ntorc vulturii vremii din posteritate să dea vieții noastre palide culori! Ce ești azi ,ce vei fi mâine un neam apus și dominat de visuri în urmă ta gândește ce rămâne...? poate lumină tristă din abisuri! Valul
LA CAPĂTUL IUBIRII de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378742_a_380071]
-
Tale. Cluj Napoca, 1 iunie 2016 Stropi de senin Stropi de senin îmi cad pe pleoape Și curcubeiele nasc un izvor. Versuri sunt cerbii care se-adapă Din veșnicul dragostei dor Glasul privirii albastre mă-mbracă În stihuri sunt stoluri de porumbei ... Clipele acestea n-au să mai treacă Înveșnicite-s poemele scrise în noi. Mâna suavă scrie cu slovele albe Versuri șoptite în ochii deschiși... Îngână un cântec pe buzele arse Și totul pare un murmur de vis. Plouă tăcut peste
MARGARETE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378804_a_380133]
-
lumea, Prin copaci un vânt chinuie pădurea, Dezmorțiri răzlețe, crai de anotimp, Ce nu moare-n iarnă freamătă tușind, Zbuciume plăpânde viața încă-i crește, Valuri de lumină aripe lungește, E solista zarea cu solstițiul ei, Flutură amorul, zbor de porumbei, Oboseală toarnă-n corpul flămânzit, Sentimente urca în cerul rănit, Ba chiar mai visează greierul bătrân, Cum că tinerețea sforăie nocturn, Se schimbă tufișuri, se-nverzesc la fața, Să mărit diurnă la jertfă pe viață, Arde primăvară prin chemarea-n
A VENIT IAR MARTE de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377719_a_379048]
-
pe burtă. Ady o mângâie și o sărută. - Ăsta mic de pe acum este neastâmpărat. Dă mereu din piciorușe. Sper să nu fie fotbalist! - Obrăznicătura, nu se îndură de mămica lui! - Sau va deveni un mare dansator ca Fred Astair! - Hei, porumbeilor! - le strigă Camelia. Vă credeți încă în luna de miere!? - Pentru noi fiecare lună este de miere! - Fericiților! Odată cu căderea amurgului pătrunseră în cabană pentru un scurt repaus. Tolăniți pe paturi, începură să spună glume și bancuri. După vreo două
REVELION ÎN MUNȚI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377717_a_379046]
-
prescripții unor de îndeplinit, ca de pildă: "amînarea unei acțiuni rele", care, ea însăși, constituie "de cele mai multe ori un leac" (326, 15); sau: "pune-ți fericirea în ceea ce lipsește și este ușor de dobîndit" (335, 5). "Mai bine azi un porumbel decît mîine un păun" (326, 14) pune accentul pe certitudine, fie și mai modestă, în locul eventualității de mîine, oricît de promițătoare. Se cunoaște zicala din limba română: "Nu lăsa pe mîine ce poți face azi!". Indianul, în schimb, țină să
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
val de neliniște, cînd citești unele cugetări indiene, pe cît de simple ba, s-ar crede, de-a dreptul simpliste în aparență, în fapt pe atît de pătrunzătoare și profunde. De pildă, chinuie cu ireversibilitatea ei "arbitrară" maxima: "Șoimul mănîncă porumbeii, așa glăsuiește această regulă statornică" (334, 1). Mai departe: "Din ierburi (fragede) e făcută funia, cu care e legat chiar elefantul" (337, 1), unde se pune în contrast gingășia și slăbiciunea firelor de iarbă alese anume de Soartă, cu o
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
jivkopictorii și titosculptorii, ai noștri dădeau în fiert, întindeau degrabă pînze, turnau ghipsuri, mai întindeau o pînză, mai turnau un cancioc de ghips, afișul era gata și, dintr-o dată, Dalessul exploda: Balcanii zonă a păcii, lume, lume! ce răsfăț tematic: porumbei și mîneci suflecate, cer albastru și turnătorii incendiare, drapele și portrete, ciocane și seceri, curcubee și decorații... ... unde-s toate astea? în ce secol se petreceau? unde-i edenul balcanic? pe străzile inundate de lumea pestriță? în piețele plesnind de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe marele Picasso în gara Nicolina. Nu în gara mare! sunase la telefon vocea lui de scapet nu în gara mare, mi-i groază de public, la Nicolina! L-am așteptat la Nicolina. Era chiar în anul în care desenase porumbelul păcii și se știa că luase bani grași pe el. De la ruși? am îndrăznit să-l întreb la cîțiva pași de gară,după ce-și aburcase-n spinare șevaletul și rucsacul, chiar de la ruși? Da, a spus ritos Picasso, chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aflat pe drumul de costișă al decadentismului, recunoaște, imprudentul de el, că da, "mă înrăiesc zi de zi", apărîndu-și, probabil, statutul de om care creează, deci duce o luptă crîncenă, rea, cu propriile-i himere, deci după ce pictorului îi scapă porumbelul din gură, sare ars Perahim și-l întreabă ofuscat: contra cui (te-nrăiești n.n.)? Contra muncitorilor? Contra statului care construiește o lume nouă? Să fi fost în locul lui Piliuță, ce-ați fi răspuns? Ce-ați mai fi putut răspunde? Altă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
produs, prin declarația sa, o premieră în diplomația imperială rusă: resemnarea în fața extinderii NATO, resemnare ce-ar preveni, vezi doamne, o resuscitare a războiului rece. Ce i-a ieșit din gură tătucului Boris e un hulub neprihănit sau e perfidul porumbel al păcii, desenat, prin anii șaizeci, de tovarășul (de drum) Picasso? Reclamă. O fi vrut să evite un cîine? Cu viteză de satelit a ras întîi bornele galben-negre de pe marginea trotuarului, a spulberat gardul din piatră masivă, secular, al bisericii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cealaltă neagră își înfrățeau forța proletară într-o unică strîngere (subvenționată gras de finanțele oculte ale Kominternului). A cui să fi fost grafica aceea mobilizatoare? A genialului disponibil Picasso? A, nu, el fericise frontul internațional kominternist cu altceva, cu dolofanul porumbel al păcii. Găselnița trebuie să fi fost oferită de vreun sinistru (de stînga) frescagiu mexican, Rivera sau Siqueiros. De dincolo de mormînt, pentru urmașii lor revoluționari. Ducă-se pe pustii! Marele conducător al popoarelor avea, se știe, o mînă ciungă. O
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nu dai de măreția promisă. Iată însă, în sfîrșit, momentul: Piața San Marco. Da, cînd ai pătruns în această agoră a agorelor pămîntului, poți îngîna extatic: Veneția! Aici e, într-adevăr, Veneția unică. Hipnotizat, cauți un loc unde miile de porumbei n-au năpădit încă, unde încălțații de descălțații continentelor nu se află pe moment, și te întinzi, pur și simplu, pe dalele multicentenare. De aici, de la cota zero, atît de frecvent și mirific inundată de apele mării, ochii văd ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
e-atît de fascinat de mișcare, încît uită de volan. Riscînd să intre-n boschet sau în bordura bazinului (dacă n-ar fi mami, n-ar fi tati). Număr nou, de senzație, în bătrîna piață. Doar un regret: au dispărut, speriați, porumbeii. Se obișnuia cîndva firma (ce azi ne sună comic-desuet): Ionescu și fiul, Bercovici și fiul. Era o străveche statornicire a tandemului tată-fiu, ca garanție a stabilității și seriozității reieșite din temeiuri de sînge. Azi? Tandemul operează și azi. Într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cadreze perfect Domul), e dotat cu aparatul lui aparent fanat (știți care, cel cu... poalele-n cap), iar în momentul în care te-ai hotărît să faci poza, îți pune în palmă grăunțele primordiale. Într-o secundă, stolul hulpav de porumbei te împresoară, sufocîndu-te ca-ntr-un invers Hitchcock, unul sublin de data asta. Clic!... și fotografia unică-i gata. Bună de arătat, orgolios, amicilor (care, dezolare! îți întind și ei fotografii tot de acolo). Un pictor avantajat de reproducerea fotografică
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
mai apropiatul Celibidache... Cîte ceva din toți aceștia, nimic din ei. Mîinile uimitor de mici, raportate la amploarea trupului ieșite din manșetele albe erau ale unui hiperdelicat prestidigitator, gata în orice moment să extragă asul, să ascundă batista, să elibereze porumbelul. Din cînd în cînd, cu schimă de Mefisto, după ce-și copleșea orchestra rasata orchestră cu teribilul lui duh al priceperii muzicii, își oferea sălii profilul, ne oferea linia zîmbetului său himeric. Înfricoșîndu-ne, amuzîndu-ne. A început cu Wagner, scoțînd din
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a fugit, delirant, de la un motiv la altul, asumîndu-și, finalmente, un ansamblu unic. Prea grav în aventură totală, pentru a-l minimaliza noi prin eticheta frivolității. (Singura frivolitate în care catalanul s-a plasat prost a fost cea a confecționării porumbelului păcii, servind, nedemn, poncifelor sovietismelor la modă. Apropo, episodul coridei e, poate, singurul care mă așază dincolo de însîngerata arenă a lui Picasso, gîsindu-mă în tagma iată, din ce în ce mai numeroasă a desființării sangvinarului cinism. E de ales, mai degrabă, nu? cealaltă arenă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]