1,543 matches
-
într-un moment de rătăcire au luat calea codrului, exact cum au pățit și cei care mai anul trecut l-au votat pe Băsescu, și acum se bat cu capul de pereți, mulți dintre ei făcând foamea în marea democrație postdecembristă. Prăpădiții de bursieri sunt speriați ca niște miei la tăiere, nu văd nici o cale de ieșire din situația în care s-au băgat singuri, ar vrea chiar să evadeze cumva chiar din propria lor soartă, dar nu mai au cum
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
îl roagă pe Dumnezeu să facă ceva pentru oamenii acestor meleaguri, oameni care au un suflet atât de mare. Și Dumnezeu le-a dăruit românilor pe Mihai Eminescu! Frumos a spus Geo Bogza la timpul acela! Dar în timpurile noastre postdecembriste, unii care nici nu mai contează dacă sunt pui de evrei sau nu, precum H. R. Patapievici și alții ca el, vor, nu să-l răstignească ca pe Isus Cristos, ci pur și simplu să-l arunce la lada de
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ziua de azi: pe bani sau pe gratis? La prima vedere ar părea că la oamenii bogați nu e mici o problemă și își permit oricând să plătească pentru sex. Dar o vorbă românească înțeleaptă, emanată direct din tranziția noastră postdecembristă, spune că diferența majoră dintre sexul pe bani și sexul gratis, este că sexul gratis te costă întotdeauna mai mult. De unde extragem reciproca valabilă că, de fapt, oamenii săraci sunt cei care apelează mai lesne și mai des la sexul
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dau de vreo treizeci de ori cu capul de niște arbori de esență tare, numiți în popor și în botanică, stejari și după ce în sfârșit să mă fi tâmpit suficient, să ies ca să proclam sus și tare, că noua orânduire postdecembristă, este cea mai bună și cea mai dreaptă dintre orânduiri, în care merită să trăiască, și mai ales să crape dracului odată, românul. Am renunțat la acest gând că de când cu iarna asta bogată în zăpadă, în acel codru doar
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
ocazia să avem pe plaiurile mioritice, citiți și hotărâți în sinea dumneavoastră, dacă un asemenea demolator de suflete românești, merită măcar un creștinesc scuipat în față. Jigodia neprinsă încă de cei de la ecarisaj își pune nădejdea că șarja de tâmpiți postdecembriști vărsați cu generozitate din haznaua noii educații, vor termina odată și pentru totdeauna cu Eminescu și cu tot ce este românesc. Eu încerc deocamdată să fiu destul de blând cu acest Bovinache și nu aș putea decât să-i zic la
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
săracului și îi tratează pe toți la fel, cei care au bani n-au decât să dea, cei care n-au, să fie tratați și ei la fel de creștinește, din mila Domnului. După moda noilor preoți prăsiți cu miile în perioada postdecembristă, dacă nu plătiți, veți sta cu mortul pe laviță până plătiți sau învățați naibii singuri să cântați Doamne miluiește și Veșnica pomenire. Se șoptește pe la colțuri că se vor pune noi taxe bisericești pentru strângerea de fonduri (dintre care, fie
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pat pentru copil cu picioare de fier. Sau pe aceeași temă: - Vând pătuț copil făcut la comandă pentru pretențioși. Și uite așa am început eu să mă neoculturalizez, adică să mă îmbib cu noua cultură, apărută mai ales la generația postdecembristă pentru care limba română poate fi folosită oricum, ca o haină, și pe față și pe dos. Vă rog, citiți și dumneavoastră aceste opere, pentru care eu nu voi cere niciodată drepturi de autor, fiindcă le-am luat chiar de-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
că va trebui, cândva, să ridicăm un mic monument acestor creatori anonimi, care din imensa lor bunătate sufletească, cu talent și abnegație, au scos la iveală asemenea perle neprețuite, atât de necesare pentru vindecarea, fie și trecătoare, a cumplitei depresii postdecembriste. Sugestie pentru nea Gheorghe Ce rău mai era pe timpul lui Ceaușescu... Nenorocitul acela de dictator, îți băga cu de-a sila pe gât un loc de muncă sigur, un apartament potrivit după numărul de copii din dotarea familiei, asistență medicală
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
disperat... S-a țicnit?... Care Khadafi? Apoi îmi revin. Desigur, e vorba despre directorul Institutului Goethe. Pe care îl găsim acolo. Convocase toți cunoscuții să vină să apere - cu un lanț uman, cu pieptul gol, cu vorba, cu pumnul? - elita postdecembristă. Am răspuns apelului vreo cinci. Cu toții, reprezentanți ai unor agenții de presă străine. * În fiecare dimineață, mama și mătușa ei beau cafeaua împreună. Dacă o fac la noi acasă, sunt inevitabil de față. Dacă o beau în bucătăria mătușei, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un parti-pris (auto)legitimator discutabil. Criticul evidențiază, de asemenea, „literaturocentrismul” receptării avangardei autohtone, lipsa monografiilor și a edițiilor critice dedicate scriitorilor și artiștilor avangardiști (este taxată, pripit, și recurența cuvîntului „român/românesc” în titlurile principalelor lucrări dedicate fenomenului), pudoarea/inhibiția postdecembristă în discutarea relațiilor dintre avangardiștii români și politică (v. în special adeziunea lor din anii ’30 la extrema-stîngă) purismul estetic și locurile comune cu privire la caracterul „moderat”, „cuminte”, „slab”: „din nou se constată obsesia raportării avangardismului românesc la un model canonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cred că ar trebui să ne dea asta în scris, pentru a se putea proceda în consecință, fiindcă nu mai suntem în comunism, ca să fim obligați să plătim pentru niște prestații inexistente. Nu cumva tu erai Traiane, acel înfocat luptător postdecembrist, care ai condamnat comunismul, citind în fața Parlamentului cele scrise de un comunist notoriu, un fost neica nimeni oarecare, devenit peste noapte din jidanul Bercovici, „românul” Tismăneanu? Doamne, și ce te mai aplaudau unii fii de foști mari demnitari comuniști, precum
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
voia cititorului, acest consumator de literă scrisă, fiindcă după cum se știe, biblia economiei de piață începe cu cuvintele: consumatorul nostru, e stăpânul nostru. Mi-am făcut ochii roată, peste toată pădurea de uscături politice din mult prea mioritica noastră patrie postdecembristă, și nu am prea găsit de cine să mă iau, fiindcă în marea majoritate nu erau decât niște putregaiuri scoase din uz, iar unele exemplare, care erau încă aproximativ verzi, cum ar fi de exemplu Ion Iliescu, erau atât de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
unui portret al crâncenului țărănist răpus destul de urgent de fierea urii, Corneliu Coposu, stătea precum Cavalerul Tristei Figuri, vechea și cam uitata mea cunoștință Emil Constantinescu care nici acum nu a aflat precis, cum de a ajuns președinte al României postdecembriste, dar prostia românului, fiind nu numai imensă, ci uneori de-a dreptul monstruoasă, l-a ajutat să ajungă. Apoi individul, a alunecat treptat în uitare. Dar, parcă spre a da de veste că încă mai respiră, din când în când
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu acceptul, pentru continuarea lucrărilor la parcare. Adică în felul cesta, am putea să-i punem cruce parcării. Peste vreo zece secole, alți arheologi vor săpa și vor da peste niște muncitori citind Click și Libertatea, adevărate urme ale civilizației postdecembriste. Dar se pare că nu este cazul. Și așa ziarele scriu că arheologii au foarte mult de lucru, fiindcă sub drumul roman de la Sarmisegetuza a fost descoperită în stare perfectă o parcare subterană. Totuși sunt foarte derutați din cauză că în parcarea
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de la liceul rural unde funcționam, intrând În presa bucureșteană care, Într-un avânt fără precedent, se deschisese atunci puzderiei de veleitari amatori de notorietate ieftină și imediată. Prins În vâltoarea senzaționalistă a tot felul de evenimente - fiindcă, slavă Domnului, România postdecembristă a dus lipsă de orice, nu Însă și de evenimente senzaționale - am pierdut, practic, legătura cu știința istoriei, de care fusesem Îndrăgostit odinioară și pe care o considerasem, ani de-a rândul, expresia supremă a vocației mele profesionale. Aiurea: Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și păcate pe care ți le iartă doar grade bisericești de la protopop în sus, se pot face și prin omisiune și nu numai prin comitere, tot așa poate exista și reversul, adică prin omisiuni sistematice, să se creeze în perioada postdecembristă tipul de om nou, pe care socialismul nu a reușit să-l creeze cu toate sforțările depuse. Tipul de om nou, creat cu susținere europeană și americană, presupune în primul rând ca omul să aibă duritatea și consistența pietrei, mai
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
acum crainicul nu uită să spună că toate accidentele din ultima vreme confirmă faptul că structura noastră feroviară, de fapt întreaga infrastructură, este la pământ. In privința „grelei moșteniri" tace chitic. Oare de ce? Că nu era ungher al noii societăți postdecembriste, în care să nu se invoce „greaua moștenire ceaușistă". Prin disciplină, aproape mai ceva decât cea militară și conștiinciozitate, CFR-iștii noștri erau considerați pe timpuri un fel de elită a clasei muncitoare, care s-a bucurat de o atenție
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
rog, român din stat social, unde te mai angajezi matale la neguroasa vârstă de 58 de ani, când singurele cadre considerate „cu experiență" și acceptate ușor sunt secretarele de până în 22 de primăveri? Gândește-te nea Grigore, am al muncii postdecembriste, cum ai să te duci matale la șef, cocoșat de nevoi și de gura nevestei, învârtind și boțind basca în mână, ca să-ți negociezi singur salariul, fără vreun contract colectiv? Și cum ai să răspunzi, când șeful te va întreba
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
în împrejurări: în noi îl avem, nu trebuie neapărat să alegem pe aceia cărora ni se cere a-l închina!". Așa spunea Nicolaie Iorga, inspirat de realitățile timpului său. Ehei, n-avea de unde să știe că va veni și timpurile postdecembriste. Dacă ar fi știut, cine știe dacă nu adăuga și vreun codice în cuvântul său, de la microfonul anilor' '30. Astăzi există tot mai mult tendința, ca mulți dintre contemporani, educați la școala capitalului, sau a filozofiei de viață țigănești, emanată
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ca tocmai matale să-i numești cum sunt ei de fapt, niște tâmpiți sadea, scoși la pachet de școala românească, cea mult prea bine împănată de profesori pârliți, rău plătiți, tratați doar cu șuturi în fund mai de orice guvernare postdecembristă, dar grozavi și fermi anticomuniști. În cazul acesta, se pare că nu există faptă fără răsplată. Ei acum și-au luat răsplata cuvenită pentru că au crezut cuvintele prezidențiale aruncate atunci. Dar mă gândesc eu așa, cum mi se întâmplă în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
la Salon, ambii fiind prezenți, ca invitați de onoare la multe dintre edițiile acestuia, atât la Iași cât și la Chișinău. Nu știu dacă opera martirilor închisorilor comuniste este „boi cotată”. Ceea ce știu este că a existat o lungă perioadă postdecembristă, când acest gen de literatură documentară, jurnale, memorii, zguduitoare prin conținutul lor, s a aflat pe pri mul loc în topul lecturii publicului adult al Bibliotecii județene și fenomenul a fost valabil la scară națională. Cred că și acum interesează
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
grabă în lucru, împreună ele grevează calitatea expunerii cu care ne obișnuise autorul, lucruri pe care le simt și prefațato rul cât și postfațatorul cărții. Primul, de altfel, încearcă să ne linștească afirmând că „perioadele postbelică și mai ales cea postdecembristă oferă suficient loc de noi cercetări, ce vor putea fi î nsemnate în cartea a doua...sau cartea a treia despre satʺ. Și optimist cu ideea, continuă: „tema fiind lansată, ea se cere con tinu atăʺ, pentru că, argumentează propunătorul, „adevărul
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
precum se întâmplă și cu ziarele, au pierdut, dacă au avut-o, deprinderea schimbului de titluri, care, într -un fel, înseamnă și ofertă pentru eternitate... Și, ca să l contrazic deplin pe Vasile Iancu, car e socotește că „multe dintre realizările postdecembriste” nu ating, chiar deloc satul, afirm cu dovezile pe masă, că to cmai acolo, la sate, se nasc neluate în seamă de publicistica metropolei, multe di n opere, iar autorii și produsele muncii loc fac un act de mare cultură
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
de stat.” Avem menirea noastră să ne refugiem în scris. Adună documente, adună voci de la români și hai să concepem Vocea manuscrisului. Discuțiile dintre autor și căpitan converg spre judecăți de valoare, în urma cărora apar unele indicii ce vizează evoluția postdecembristă a României. Monarhia ar salva România, dar tot comuniștii conduc și rusul dirijează toată operațiunea. Nici peste douăzeci de ani nu vom scăpa de molima roșie, că Iliescu, Roman, Voican Voiculescu și ceilalți și-au bătut joc de națiune. Cei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
care eu le adresam celor aflați în dificultate atunci și mai ales pentru faptul că ea, scrisoarea respectivă, ar putea să folosească din plin multor tineri și chiar și mai în vârstă în perioada aceasta atipică pe care societatea noastră postdecembristă o parcurge. Să revin la conținutul acestei scrisori: „Se vede treaba că anul 1965 e un an de încercări deosebite și pentru voi, ca și pentru mine... Chiar dacă e dureros ce ni se întâmplă, nu trebuie să ne turnăm cenușă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]